Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 35
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Membri Onița Dumitru
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 102 din 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat, invocând în drept dispoz. art. 3859pct. 12 Cod procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, susținând că încadrarea corectă a faptelor săvârșite de inculpat este în OUG nr. 195/2002, republicată și nu în OUG nr. 195/2002, astfel cum s-a reținut de instanțele anterioare.
Într-o altă critică, a învederat că, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, pericolul social concret este extrem de redus, astfel încât se impune achitarea inculpatului, în conformitate cu dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În subsidiar, într-o ultimă critică, a susținut că pedepsele aplicate sunt prea mari și a solicitat ca, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b, c cod penal, pedepsele să fie coborâte sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul parchetului a arătat că nu se impune casarea cu rejudecare a cauzei, faptele fiind corect încadrate în dispozițiile legale de la data săvârșirii lor; a mai arătat că pericolul social al faptelor săvârșite este crescut iar pedepsele just individualizate astfel încât, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul, având cuvântul, solicită reducerea pedepselor și arată că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA,
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 35/13.04.2009, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr-, n baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b a Cod Penal fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 04.07.1979, în C N, jud. C, domiciliat în -, CNP -, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit. a și art.34 lit. b Cod Penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod Penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, pe toată durata executării pedepsei.
În baza art.191 C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în după amiaza zilei de 10.08.2008, în jurul orelor 18,30, inculpatul condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe strada - din comuna iar la intersecția dintre str. - și str. - a pierdut controlul volanului, din care cauză autoturismul a părăsit partea carosabilă, oprindu-se într-un gard din fața unui imobil.
În urma testării cu aparatul alcool test, s-a constatat că inculpatul consumase băuturi alcoolice, având o alcoolemie de 0,76 mg/l alcool pur în aerul expirat și, potrivit buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 632-633 din 14.08.2008 întocmit de Serviciul de medicină Legală M, a rezultat o alcoolemie de 1,60 g/l alcool pur în sânge la orele 19,30 și 1,45 g/l alcool pur în sânge la orele 20,30.
S-a mai reținut că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, fără a poseda carnet de conducere, aceasta rezultând din adresa nr. 63396 din 05.09.2008 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, potrivit căreia inculpatul nu figura în evidențele acestui serviciu ca posesor al permisului de conducere. Totodată s-a mai reținut că vinovăția inculpatului în comiterea acestor fapte, a fost confirmată și de declarațiile martorilor și și declarațiile inculpatului.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel inculpatul care, prin motivele de apel, a formulat mai multe critici, susținând ca motiv de nelegalitate greșita reținere în cauză a disp. art.33 lit.a p, corect fiind art.33 lit.b.
Prin decizia penală nr. 102 din 8 octombrie 2009, Tribunalul Mehedinția admis apelul, a desființat parțial sentința, în sensul că a înlăturat aplicarea disp.art.33 lit.a CP și a făcut aplicarea disp.art.33 lit.b CP, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Tribunalul, referitor la motivele de netemeinicie ale hotărârii atacate, a precizat că acestea au vizat nereținerea de către prima instanță a circumstanțelor atenuante.
În concret a susținut că, deși este adevărat că are antecedente, termenul de reabilitare aproape că se împlinise, a dat dovadă de cooperare, a recunoscut și regretat fapta, și nu a avut intenția să conducă mașina.
În ce privește circumstanțele în care a urcat la volanul mașinii, a subliniat că a condus-o la îndemnul prietenului său care își cumpărase o mașină nouă și care i-a cerut să o conducă pentru a observa cât de bine merge, condiții în care a condus doar 200 de metri, pe o străduță lăturalnică, într-o zonă nepopulată, fără a produce consecințe, pagube materiale sau umane.
S-a mai susținut că, în raport de circumstanțele reale și personale ce pot fi reținute în favoarea sa, în cauză se poate pronunța o soluție de achitare, în temeiul disp. art.11 pct.2, lit.a, rap.la art.10 alin.1, lit.1CPP, cu consecința aplicării unei amenzi. În susținerea acestor concluzii a mai adăugat că actele depuse la dosar dovedesc faptul că acesta s-a reintegrat bine în societate, că are o minoră în întreținere și că este singurul susținător al familiei.
Tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe este nelegală în ce privește reținerea în cauză a dispozițiilor art.33 lit.a p, în condițiile în care, raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor comise de inculpat, printr-o singură acțiune de a conduce autoturismul fără permis și sub influența băuturilor alcoolice, în activitatea infracțională a inculpatului se regăsesc elementele constitutive ale celor două infracțiuni, respectiv cea prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 și respectiv art.87 alin.1 din OUG 195/2002, ce îmbracă forma concursului ideal de infracțiuni prev. de art.33 lit. b
A reținut că instanța de fond a făcut o justă evaluare a probatoriului administrat în cauză, dând eficiență atât circumstanțelor reale cât și personale invocate de apelantul în cauză atunci când a individualizat pedepsele către minimul prevăzut de lege, deși inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni în condițiile stării de recidivă prev. de art.37 lit.b p, anterior fiind condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare, din care s-a liberat condiționat la data de 06.03.2001, condamnare ce îi atrage starea de recidivă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond care nu a încadrat corect, în drept, faptele săvârșite, actul normativ aplicabil fiind OUG nr. 195/2002, republicată și nu OUG nr. 195/2002, cum a fost reținut de instanță.
A mai susținut că, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, pericolul social concret este extrem de redus, fiind incidente dispoz. art. 181cod penal.
În subsidiar, într-o ultimă critică, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, redozarea pedepselor, în sensul reducerii acestora sub minimul special prevăzut de lege, prin aplicarea dispoz. art. 74 lit. b,c cod penal, avându-se în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoașterea săvârșirii faptelor, de cooperare cu organele judiciare.
Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond, cu modificările aduse de instanța de apel, a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta.
Împrejurarea că nu s-a menționat expres "OUG nr. 195/2002, republicată", nu are nici o relevanță juridică din moment ce faptele săvârșite de inculpat au fost corect încadrate în dispozițiile legale prevăzute de lege, aplicabile atât la data săvârșirii infracțiunii cât și la data pronunțării hotărârii atacate.
La individualizarea pedepselor, față de prevederile art. 72 cod penal, au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, evidențiat de împrejurările în care au fost comise, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, între care se regăsesc și cele invocate de acesta în recurs.
Pedepsele aplicate, la limita minimului special prevăzut de lege pentru acestea, respectă întrutotul dispozițiile legale prevăzute de art. 52 cod penal, astfel că nu se justifică aplicarea dispoz. art. 74, 76 cod penal.
Neîntemeiată este și critica referitoare la lipsa pericolului social al infracțiunilor de față.
Infracțiunile prevăzute de OUG nr. 195/2002 sunt, prin natura lor, infracțiuni de pericol, obiectul juridic al acestora vizând buna desfășurare a relațiilor sociale, de care depinde siguranța circulației rutiere, motiv pentru care nu se poate admite că faptele săvârșite de inculpat sunt lipsite de pericol social; aceasta, cu atât mai mult cu cât inculpatul este și recidivist în condițiile art. 37 lit. b cod penal iar una din împrejurările avute în vedere la aplicarea dispoz. art. 181cod penal, este și persoana făptuitorului.
Pentru aceste motive, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 102 din 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata a 218 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 18 ianuarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.OD.
IB/19.01.2010
18 ianuarie 2010,
Emis extras penal pentru inculpat.
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Membri Onița Dumitru, Mirela
