Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.36
Ședința publică de la 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul (), împotriva deciziei penale nr.46 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul (), asistat de avocat A, apărător ales, lipsind partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat A pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și pe fond achitarea inculpatului întrucât nu este autorul faptei reținute în sarcina sa. A arătat că prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost răsturnată, din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția inculpatului, nu există un corp delict, supunerea la detectorul de minciuni a demonstrat faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră și nu există elemente particulare de identificare a inculpatului în persoana făptuitorului.
S-a mai arătat că instanța s-a aflat într-o gravă eroare de fapt, reținând vinovăția inculpatului numai pe baza declarației martorului care l-a recunoscut pe agresor în persoana inculpatului după ce i-a observat un tatuaj pe mâna, deși inculpatul are tatuaj pe mâna dreaptă. S-a mai arătat că nu s-a avut în vedere faptul că în cadrul comunității există și alte persoane cu tatuaje, iar deducțiile martorilor nu pot fi definitorii în formarea unei convingeri cu privire la nevinovăția inculpatului.
Reprezentantul parchetului a arătat că probatoriul administrat la urmărirea penală și instanța de fond confirmă vinovăția inculpatului, starea de fapt a fost corect reținută, recursul fiind nefondat, solicitând respingerea recursului și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare statului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a achiesat la concluziile apărătorului său arătând că este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin decizia penală nr 62/28.05.2008, Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- a admis recursul declarat de inculpatul (fost ), împotriva deciziei penale nr.12 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, având ca obiect tâlhărie (art. 211 CP), trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev de art 211 alin 1 și alin 2 lit a, b Cod penal.
S-a casat decizia penală și s-a trimis cauza la Tribunalul Dolj, pentru rejudecarea apelului.
Cheltuielile judiciare, din care 100 lei ce reprezintă onorariu avocat din oficiu, au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând decizia penală prin prisma motivelor de recurs invocate atât în scris i oral și în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că recursul inculpatului este fondat, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze să influențeze soluția procesului.
Omisiunea instanței de apel d a se pronunța asupra cererilor formulate pe motivele de apel - apreciate de C, în contextul probator deja existent, ca fiind esențiale, hotărâtoare pentru soluția în cauză - implică o reexaminare a întregului probatoriu administrat.
Inculpatul a precizat în motivele de apel faptul că, la dosarul cauzei nu exista informații daca ulița era iluminată, lucru pentru care ar fi trebuit să se insiste nu numai în faza de urmărire dar și în faza de judecată.
Curtea a apreciat că lămurirea acestui aspect era esențială luând în considerare faptul că fapta s-a petrecut în jurul orelor 24, într-un sat în care - din fotografiile udiciare existente la dosar - era introdus iluminatul stradal.
Față de faptul că toate persoanele audiate - martorii și însăși partea vătămată au declarat în mod constant, atât la urmărirea penală dar și în fața instanței de apel, că locul nu era iluminat artificial, lămurirea acestui aspect era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Curtea a apreciat că lămurirea împrejurărilor săvârșirii s-a realizat în mod deficitar prin preluarea de către instanțe a relevanței juridice probatorii a unui proces-verbal de,recunoaștere din grup după tatuaj a inculpatului, ca autor al tâlhăriei comise asupra lui - "(fila 39 ) întocmit la urmărirea penală, într-un mod absolut defectuos, în condițiile în care:
- atât din declarațiile părții vătămate, cât și din cele ale martorilor audiați lipsesc orice elemente de identificare, descriere a tipului, modelului, culorii sau caracteristici ale tatuajului inculpatului;
- din probatoriul administrat rezultă că, n cadrul comunității locale, există persoane cu astfel de tatuaje, poziționate la nivelul brațelor;
- în plângerea formulată de partea vătămată, la 11 iulie 2005, minorul - 1-a identificat pe inculpat ca autor al săvârșirii infracțiunii fapt ce a determinat începerea urmăririi penale la 12 iulie 2005,in personam" împotriva inculpatului, o recunoaștere din grup era inutilă;
- n condițiile în care persoanelor infatuate cu ocazia acestei recunoașteri, care prezintă aproximativ aceleași caracteristici de statură, precum și tatuaje la nivelul aceluiași blat, le-a fost dezvăluită și identitatea, iar nu numai brațul tatuat, recunoașterea " după tatuaj" este nerelevanta.
Pentru considerentele arătate, Curtea a constatat că, decizia pronunțată în apel este nelegală și netemeinică, impunându-se în temeiul dispozițiilor art.3851punctul 2 lit rap. la art. 3859punctul 10 teza a Il-a pen.Cod Penal, admiterea recursului declarat de inculpat și casarea cu trimitere spre rejudecare la tribunal, ca instanță devolutivă de atac, pentru lămurirea următoarelor aspecte esențiale pentru soluționarea cauzei:
- dacă tatuajul inculpatului, cu respectivele caracteristici, inclusiv de culoare putea fi identificat la orele 24 de către persoanele ale căror declarații au fost în acest sens, aflate în mișcare alertă, cu luarea în considerare, din declarațiile martorilor, a dinamicii de grup, în momentul apariției agresorului;
- care erau la data de 11 iulie 2005, orele 24, condițiile de vizibilitate la locul săvârșirii faptei respectiv, daca iluminarea stradală era funcțională sau în caz contrar, condițiile atmosferice permiteau vizibilitatea și pe ce rază.
Primind cauza spre rejudecare tribunalul a procedat la audierea și reaudierea martorilor, -, ceilalți martori neputând fi reaudiați întrucât, conform proceselor verbale de căutare nu se mai aflau în țară.
Prin decizia penală nr.46 din 19 mai 2009, Tribunalul Dolj, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința și a înlăturat aplicarea dispoz.art.64 lit.a teza I Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a apreciat că apelul declarat de inculpat este fondat numai cu privire la aplicarea greșită de către instanța de fond a disp. art. 64 lit. a teza 1, impunându-se înlăturarea acestei dispoziții. S-a apreciat că instanța de fond a administrat un probatoriu insuficient, motiv pentru care a fost suplinit de instanța de apel, așa cum de altfel a precizat și Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr.62/28.05.2008, probatoriu din care s-a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea și anume aceea că în seara zilei de 10.07. 2005 partea vătămată împreună cu prietenii săi, martorii, A au mers la barul din, unde se afla și inculpatul, care a observat telefonul părții vătămate, marca Nokia 6230, după care inculpatul a părăsit barul înaintea părții vătămate și a martorilor. Aceștia din urmă după ce au plecat din bar, îndreptându-se spre casă au observat o persoană de sex masculin care purta o mască pe față și era înarmată cu un lăntete, care s-a apropiat de ei. De frică, partea vătămată și martorii au fugit în direcții diferite, martorul fiind prins și lovit cu lăntetele, moment în care l-a recunoscut pe agresor în persoana inculpatului, după ce i-a observat tatuajul de pe mâna dreaptă l-a strigat după poreclă, inculpatul în acel moment l-a lăsat pe acesta și a alergat după partea vătămată, pe care a doborât-o la pământ, a lovit-o și i-a luat telefonul mobil, după care a fugit. părții vătămate au fost auzite de martorii -, și. După incident, inculpatul a reapărut la locul respectiv fiind schimbat de tricou și însoțit de bicicletă și a fost interpelat de martori și de partea vătămată cărora le-a spus că merge la bunica sa pentru a lua medicamente deoarece îl doare măseaua.
Tribunalul a reținut că apărarea inculpatului privind prezența sa în acel loc și la acea oră nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză și va fi înlăturată.
Tribunalul a apreciat că încadrarea juridică dată faptei este corectă, instanța de fond apreciind just că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev.de art. 211. 1 și alin. 2 lit.a, b, c Cod penal.
In mod just au fost aplicate disp. art.72 cu privire la individualizarea pedepsei. In ce privește pedeapsa accesorie, tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a interzis inculpatului dreptul de a alege pe durata executării pedepsei, aceasta deoarece este un drept constituțional recunoscut expres de disp. art. 36 din Constituție, tuturor cetățenilor.
Având în vedere și jurisprudența CEDO și criteriile menționate mai sus, tribunalul a constatat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu îl face incompatibil cu exercitarea dreptului de a alege și deci nu este de natură să conducă la concluzia că se impune interzicerea dreptului de a alege, fiind motivul pentru care va înlătura această interdicție.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța de fond a reținut corect prejudiciul cauzat părții civile care a constat în contravaloarea telefonului mobil, făcând aplicarea disp. art. 998 - 999 civil, art. 346 alin. 2 și C.P.P. art. 14 alin. 3 lit. b
C.P.P.Față de acestea, tribunalul a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală, a înlăturat dispozițiile privind interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza 1. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs inculpatul, solicitând achitarea, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția sa. S-a arătat că nu există un corp delict, supunerea la detectorul de minciuni a demonstrat faptul că a avut o atitudine sinceră și nu există elemente particulare de identificare a inculpatului în persoana făptuitorului, principiul prezumției de nevinovăție nefiind răsturnat.
S-a mai arătat că instanța s-a aflat într-o gravă eroare de fapt, reținând vinovăția sa pe baza declarației martorului care l-a recunoscut pe agresor în persoana inculpatului după ce i-a observat un tatuaj pe mâna, deși inculpatul are tatuaj pe mâna dreaptă. S-a mai arătat că nu s-a avut în vedere faptul că în cadrul comunității există și alte persoane cu tatuaje, iar deducțiile martorilor nu pot fi definitorii în formarea unei convingeri cu privire la vinovăția inculpatului.
Recursul nu este fondat.
Printr-o analiză judicioasă a probatoriului administrat, instanțele de fond și apel au stabilit o corectă situație de fapt și au dat o corectă încadrare juridică faptei comise de inculpat.
Cazul de casare invocat de inculpat se întemeiază pe dispozițiile art.3859pct.18 Cod pr.penală, privind eroarea gravă de fapt.
Pentru a exista acest caz de casare este necesar ca între ceea ce reține instanța și ceea ce rezultă din probe să existe o gravă contradicție.
Curtea constată că nu există neconcordanțe între conținutul probelor și cele reținute de instanța de fond și apel, iar soluția de condamnare a inculpatului este rezultatul evaluării întregului probator administrat, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, proces-verbal de recunoaștere din grup, raport de constatare tehnico-științifică, certificat medico-legal nr.1713/A2/11 iulie 2005, eliberat de IML C, declarații de martori audiați pe tot parcursul procesului penal.
Apărarea inculpatului în sensul că nevinovăția sa este dovedită și cu rezultatului expertizei poligraf - nu este fondată, având în vedere că acest raport de constatare tehnico-științifică nu este elocvent pentru dovedirea nevinovăției inculpatului, cât timp s-a concluzionat că pentru răspunsurile inculpatului nu s-au putut formula concluzii certe, inculpatul fiind areactiv la data și momentul aplicării testelor, formularea unor concluzii certe nefiind posibilă.
Faptul că obiectul cu care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată nu s-a mai găsit nu poate fi folosit ca argument în favoarea inculpatului pentru dovedirea nevinovăției sale, critica formulată de inculpat sub acest aspect nefiind fondată.
Celelalte critici formulate de inculpat referitoare la faptul că vinovăția sa a fost reținută pe baza declarației exclusive a unui martor - și pe baza deducțiilor celorlalți martori audiați - nu sunt fondate.
Astfel, contrar susținerilor inculpatului, martorii audiați au identificat cu certitudine autorul faptei de tâlhărie în persoana inculpatului.
Faptul că în depoziția dată la instanța de apel martorii A, nu au putut preciza pe ce braț avea inculpatul tatuajul după care l-au identificat - nu are relevanță în cauză întrucât la urmărirea penală când au fost audiați, martorii au precizat cu certitudine acest aspect, fiind evident că ulterior, la instanța de apel s-au aflat în eroare datorită trecerii timpului și, în plus, nu numai tatuajul pe care l-a purtat inculpatul pe braț a condus la identificarea inculpatului ca fiind autorul faptei, dar și celelalte elemente, respectiv statura, îmbrăcămintea pe care o purta în acel moment.
Faptul că în aceeași localitate există mai multe persoane care poartă tatuaje pe braț - nu poate concluziona că există dubii cu privire la identificarea inculpatului ca autor al faptei, întrucât din procesul-verbal de recunoaștere din grup, în prezența martorului asistent, partea vătămată l-a recunoscut fără dubii pe inculpatul (fost ) ca fiind autorul faptei.
În plus, faptul că la puțin timp după săvârșirea faptei, inculpatul a reapărut la locul conflictului, îmbrăcat cu alte haine, susținând că merge la domiciliul bunicii sale pentru a lua medicamente, întrucât acuza dureri de măsea - este evident că nu constituie altceva decât o încercare a inculpatului de a-și construi un alibi în condițiile în care inculpatul a fost recunoscut de partea vătămată și martorii prezenți ca fiind autorul tâlhăriei, iar susținerile inculpatului nu sunt confirmate nici de bunica acestuia (numita ), care, audiată ca martor a precizat că inculpatul nu a ajuns în acea seară la locuința sa (fila 27 dosar urmărire penală).
Pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că în mod corect, instanțele de fond și apel au reținut vinovăția inculpatului, criticile formulate de recurent sub acest aspect nefiind fondate.
De asemenea, încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită, iar la individualizarea judiciară a pedepsei s-a dat eficiență criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, pedeapsa principală și accesorie fiind just stabilită prin hotărârile recurate.
În consecință, constatând criticile formulate de inculpat ca nefiind fondate și având în vedere că nu poate fi reținut nici un alt caz de casare care să fie analizat de instanță din oficiu, conform art.3859alin.3 Cod pr.penală, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat inculpatul la 270 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul (), împotriva deciziei penale nr.46 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat (fost ) la plata sumei de 270 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 18 ianuarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CL
CC.
PS/26.01.2010
- Emis extras penal pentru rec.inc. ().
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu
