Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 478/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.478/R/2009
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - - JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
- - - judecător
- grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, din H,-, -.1,.B,.4,.56, județul H, împotriva deciziei penale nr.147/A din 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, decizie prin care a fost desființată în parte sentința penală nr.317/ din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent - personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Hunedoara.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită a se lua act de poziția inculpatului, în sensul că acesta înțelege să-și retragă recursul.
Inculpatul recurent - personal declară că înțelege să-și retragă recursul declarat.
Procurorul solicită a se lua act de retragerea recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 317/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în baza art.86 alin.2 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul -, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art.39 alin.2 și art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu restul de pedeapsă de 177 zile de închisoare, rămas neexecutat din sentința penală nr.1011/07.06.2005 a Judecătoriei Deva ( Decizia penală nr.95/07.02.2006 a Curții de Apel Alba Iulia ), în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b, Cod penal pe durata pedepsei principale.
A obligat pe inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr.908/P/2007 din data de 09 aprilie 2007, fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice a unui autoturism având dreptul conducere anulat prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.95/2002 republicată, faptă ce se află în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului, că acesta a condus în data de 28.08.2006 autoturismul marca Ford cu nr.de înmatriculare - pe drumurile publice, având dreptul de conducere anulat.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată.
Din probele administrate, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în data de 28.08.2008 numita a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare - pe drumurile publice, respectiv pe DN 76 din direcția O spre
În jurul orelor 18,50 ale aceleiași zile, în localitatea, datorită unor defecțiuni la sistemul de iluminare a autoturismului constate de Serviciul de supraveghere electronică, s-a procedat la urmărirea acestui autoturism de către organele de poliție, iar când care au ajuns în locul unde fusese oprit autoturismul care prezenta defecțiuni la sistemul de iluminare, au constatat că la volanul acelui autoturism se găsea inculpatul -. Acesta a declarat organelor de poliție că a condus autoturismul de la intrarea în localitatea, întrucât soției sale i se făcuse rău și intenționa să oprească pe un drum lateral. De asemenea, inculpatul a declarat organelor de poliție că a posedat permis de conducere categoria B, dar că în prezent este anulat.
În cauză a fost audiată martora care este soția inculpatului, aceasta arătând că ea a condus autoturismul până în apropierea localității, însă datorită faptului că i se făcuse rău, i-a cerut inculpatului să conducă el autoturismul până într-o zonă unde puteau staționa, pentru ca ea să își revină și să poată urca din nou la volan, pentru a-și continua deplasarea.
Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având permisul de conducere anulat, constituie conținutul infracțiunii prev. de art. art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 republicată.
La încadrarea juridică instanța a avut în vedere și dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, inculpatul săvârșind această faptă înainte de începerea executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1011/07.06.2005 a Judecătoriei Deva ( Decizia penală nr.95/07.02.2006 a Curții de Apel Alba Iulia ).
La individualizarea pedepsei ce s- aplicat inculpatului instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise de către inculpat, împrejurarea că este recidivist, dar și că a recunoscut comiterea faptei, astfel că a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special va fi suficientă.
În baza textului de lege mai sus arătat, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru fapta săvârșită.
În baza art. 39 alin.2 și art.34 lit.b Cod penal, instanța a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu restul de pedeapsă de 177 zile de închisoare, rămas neexecutat din sentința penală nr.1011/07.06.2005 a Judecătoriei Deva ( Decizia penală nr.95/07.02.2006 a Curții de Apel Alba Iulia ), în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
Aplicarea pedepsei închisorii obligă, potrivit art.71 alin.1 și 2 Cod penal, și la aplicarea pedepsei accesorii astfel că, instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și Cod penal pe durata pedepsei principale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul - solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, iar cu ocazia rejudecării a se dispune în principal achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. raportat la art.10 lit.b ind.1 cu aplicarea art. 18 ind.1 Cod penal, arătând în motivarea sa că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în condițiile în care deși avea permisul suspendat avea experiență în condus, mai mult, pentru astfel de infracțiuni instanțele hunedorene aplică sancțiuni cu caracter administrativ.
În subsidiar, se arată că pedeapsa aplicată de prima instanță - 6 luni închisoare este nelegală, în condițiile în care nu s-au reținut circumstanțe atenuante iar limitele speciale de pedeapsă sunt de la 1 la 5 ani. Această nelegalitate însă nu poate fi îndreptată în propria cale de atac a inculpatului deoarece i s-ar agrava situația. O altă nelegalitate este aceea a modalității în care s-a realizat operațiunea de contopire de către instanța de fond care, deși în considerente arată că inculpatul a săvârșit fapta din cauză înainte de începerea executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, face aplicarea art. 39 alin.2 Cod penal și contopește cu restul de pedeapsă rămas de executat în concret cu 177 zile închisoare.
Se invocă așadar în motivele de apel faptul că, prin maniera în care a procedat instanța de fond contopind cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, s-a omis esențial a se deduce perioada executată de inculpat din pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare în concret perioada cuprinsă de la 2 noiembrie 2006 până la 6 noiembrie 2007.
Față de cele de mai sus, în subsidiar se solicită efectuarea corectă a operațiunilor de contopire și deducerea duratei executate mai sus enunțată.
Prin decizia penală nr.147/A din 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul penal declarat de inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr. 317 din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost casată în sensul că, s-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 39 alin.2 Cod penal și art. 34 lit.b Cod penal, de contopire a pedepsei aplicate în cauză cu restul de pedeapsă de 177 zile închisoare.
În baza art.39 alin.1 Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1011/07.06.2005 a Judecătoriei Deva cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză în pedeapsa cea mai grea de:
- 1 an 6 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa mai sus aplicată, durata executată la data de 2.11.2006 până 6.11.2007, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului, ( filele 14 dosar primă instanță; fila 32 dosar apel ) rezultă că în data de 28.08.2006, în jurul orelor 18.50, pe raza localității, urmare a constatării de către un echipaj al poliției rutiere, a unor defecțiuni la sistemul de iluminare autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare - ce circula pe relația DN 76 din direcția O spre B, s-a procedat la urmărirea acestui vehicul.
poliției rutiere a constatat că autoturismul se afla oprit pe o stradă laterală în dreptul imobilului cu nr. 193 din satul.
La volanul autoturismului se afla inculpatul care a declarat că l-a condus de la intrarea în localitatea, iar permisul de conducere i-a fost anulat, autoturismul fiindu-i încredințat de către soția sa care ocupa locul din față.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului apelant a fost corect reținută de instanța de fond, rezultând din întreg materialul probator administrat în cauză. Astfel, declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu declarația martorei ( fila 25 dosar ), declarațiile martorilor ( fila 23 dosar urmărire penală ); ( fila 24 dosar urmărire penală ), prezenți la surprinderea inculpatului la volanul autoturismului în cauză, respectiv cu adresa nr. - din 8.12.2006 ce atestă faptul că permisul de conducere deținut anterior de inculpat seria H - eliberat la 6.06.1999 a fost anulat în baza sentinței penale nr. 1629/2002 a Judecătoriei Deva.
S-a apreciat că cererea formulată de inculpat în sensul de a se dispune achitarea sa pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni este neîntemeiată.
Art.18 ind.1 alin.1 Cod penal are în vedere o faptă prevăzută de legea penală, care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași text se determină criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social, respectiv modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita făptuitorului.
În același context al reglementărilor juridice ar fi de amintit și art. 18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei, subliniază, printre condiții și pe aceea că, sancționarea potrivit legii penale să fie necesară.
Examenul conținutului acestor prevederi legale pune în evidență că factorul preponderent este cel ce ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări. Desigur, trebuie să se aibă în vedere și celelalte criterii, inclusiv datele ce țin de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, procedându-se la un examen complet și exact în sensul și spiritul criteriilor stabilite de art.18 ind.1 alin.2 Cod penal, s-a ajuns la concluzia că nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului aplicarea unei sancțiuni administrative.
S-a considerat că trebuie să se acorde semnificația cuvenită faptului, deloc neglijabil, că inculpatul prezintă 2 condamnări anterioare tot pentru infracțiuni la regimul circulației în concret 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 alin.1 din Decretul 328/1966 ( conducere pe drumurile publice a unui vehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală ), aplicată prin sentința penală nr. 1629/30.10.2002 a Judecătoriei Deva, respectiv 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 78 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal ( conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost anulat permisul de conducere ) aplicată prin sentința penală nr. 1011/7 iunie 2005 Judecătoriei Deva.
Chiar după condamnarea la o pedeapsă cu suspendare, mai apoi privativă de libertate, condamnatul a perseverat în comiterea aceluiași gen de infracțiuni dând dovadă astfel, că nu s-a îndreptat.
Chiar circumstanțele în care fapta se susține că a fost comisă - soției sale făcându-i-se rău - inculpatul trebuia să adopte o altă conduită, existând posibilitatea de a staționa pur și simplu pe marginea drumului, până când aceasta și-ar fi revenit și ar fi putut să-și continue deplasarea.
Examenul complex a tuturor elementelor ce definesc instituția reglementată de art. 18 ind.1 Cod penal îndrituiește instanța de apel să concluzioneze că există, în contextul concret un pericol social care face necesară aplicarea represiunii penale față de inculpat.
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a constatat că aceasta este nelegală fiind situată sub limita minimă specială prevăzută de lege, fără reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, nelegalitate care însă nu poate fi îndreptată în propria cale de atac a inculpatului.
Critica inculpatului însă în ceea ce privește modalitatea de efectuare a contopirii pedepsei aplicate în cauză cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat ( în concret 177 zile închisoare ) precum și omisiunea instanței de a deduce durata executată efectiv de la 2.11.2006 până la 6.11.2007 s-a considerat că este întemeiată.
Deși în considerente s-a arătat că instanța va avea în vedere dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, inculpatul săvârșind această faptă înainte de începerea executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1011/7.06.2005 a Judecătoriei Alba, totuși pedeapsa din cauză este contopită în baza art. 39 alin.2 Cod penal cu restul de pedeapsă de 177 zile închisoare rămas după liberarea condiționată a inculpatului la data de 6 noiembrie 2007 din executarea pedepsei mai sus enunțate.
În concret, inculpatul a fost inițial condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare prin sentința penală nr.1629/2002 a Judecătoriei Deva definitivă prin neapelare la 14 noiembrie 2002 cu beneficul art.81 Cod penal pe durata unui termen de încercare de 3 ani. Ulterior, pedeapsa a fot grațiată administrativ în baza art. 1, 2 din Legea 543/2002 și OG 18/2003.
În termenul de încercare redus corespunzător prin aplicarea beneficiului grațierii inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune fiind condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1011/2005 a Judecătoriei Deva. Instanța a făcut aplicarea art. 83 Cod penal dispunând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare prin privare de libertate. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 95/7.02.2006 a Curții de Apel Alba Iulia.
În executarea acestei pedepse inculpatul a fost încarcerat la 2.11.2006, liberat condiționat la 6.11.2007 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 177 zile închisoare.
Infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită la 28.08.2006 așadar după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1011/2005 a Judecătoriei Deva și înainte de a începe executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, fiind incidente în această ipoteză dispozițiile art.37 alin.1 lit.a Cod penal corelat cu art.39 alin.1 Cod penal, aceste din urmă prevederi stabilind că pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art.34 și 35 Cod penal, sporul prevăzut în art. 34 alin.1 lit.b putând fi mărit până la 7 ani.
S-a reținut că singura chestiune ce se impune a fi analizată în speță o constituie maniera în care instanța urmează să procedeze la aplicarea dispozițiilor mai sus enunțate în condițiile în care pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare a fost obținută prin adăugarea la pedeapsa de 6 luni închisoare a pedepsei de 1 an închisoare urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate în temeiul dispozițiilor art.83 Cod penal.
Și în această ipoteză s-a considerat că instanța nu ar putea lua ca termen de comparație cu pedeapsa pentru noua infracțiune, în vederea sancționării recidivei, decât tot pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare astfel obținută.
Cum determinant în caracterizarea stării de recidivă ca o cauză de agravare a pedepsei este existența unei condamnări definitive de o anumită gravitate și influența acesteia asupra pedepsei aplicate pentru noua infracțiune, rezultă că legiuitorul atunci când s-a referit în art. 39 alin.1 Cod penal, la contopirea prevăzută în art. 34 Cod penal a avut în vedere contopirea dintre pedeapsa rezultantă ( aceasta exprimând gradul de gravitate al primei condamnări ) și pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ce formează al doilea termen al recidivei.
În speță, s-a apreciat că este vorba de o situație atipică - pedeapsa rezultantă de 1 an 6 luni închisoare fiind obținută printr-un cumul aritmetic format din o pedeapsă de 1 an închisoare - care prin cuantumul ei îndeplinește condițiile recidivei, precum și o pedeapsă de 6 luni închisoare - care însă ca și cuantum nu cade sub incidența dispozițiilor ce reglementează recidiva.
Chiar așa, s-a apreciat că nu pot fi avute în vedere pedepsele individuale aplicate, în contextul în care ele și-au pierdut individualitatea prin aplicarea art. 83 Cod penal, pedeapsa astfel obținută de 1 an și 6 luni închisoare dobândind autoritate de lucru judecat. Această concluzie se desprinde și din textul art. 39 alin.2 Cod penal care ar deveni inutil ( inaplicabil ) în cazul în care prin expresia "pedeapsă anterioară" nu s-ar înțelege pedeapsă rezultantă ci pedepsele individuale aplicate anterior prin hotărâri judecătorești distincte.
Față de cele ce preced, în speță, instanța a procedat la contopirea în temeiul dispozițiilor art. 39 alin.1 Cod penal cu referire la art. 34 Cod penal a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată în cauză de prima instanță cu pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare.
În condițiile în care în executarea pedepsei anterioare de 1 an 6 luni închisoare, inculpatul a fost încarcerat la 2.11.2006, eliberat condiționat la 6.11.2007, această perioadă se impune a fi dedusă din pedeapsa rezultantă obținută în urma contopirii.
Deși aparent prin soluția instanței de apel s-ar ajunge la agravarea situației inculpatului în propria sa cale de atac, cuantumul pedepsei de executat fiind de1 an 6 luni închisoare, comparativ cu pedeapsa de6 luni închisoareaplicată de instanța de fond, în realitate prin deducerea duratei executate se creează inculpatului o situație mai ușoară.
Astfel, din pedeapsa de 6 luni închisoare inculpatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate ( art. 59 cod penal ).
În condițiile în care însă are de executat o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare din care, prin deducere se constată că a executat deja 1 an și 4 zile efectiv, îndeplinește deja fracție care îl face propozabil în vederea liberării condiționate, aceea de 2/3.
S-a concluzionat că, deși din punct de vedere sancționator pedeapsa aplicată de instanța de apel este mai mare ca și cuantum, în realitate strict din punct de vedere al executării pedepsei aplicate situația nou creată îi este mai favorabilă.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul - solicitând, prin motivele scrise, admiterea recursului și achitarea sa, arătând că din probele de la dosar nu rezultă că s-ar face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
În ședința publică din data de 3 noiembrie 2009, inculpatul fiind prezent personal în fața instanței, arată că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.
Potrivit art.385/4 alin.2 Cod procedură penală cu referire la art.369 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare din părți își poate retrage recursul declarat, iar retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.
Instanța, văzând că inculpatul a fost prezent personal și văzând manifestarea expresă de voință a acestuia, urmează să ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale 147/A din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va menține în totul.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/4 Cod procedură penală,
Ia act de retragerea recursului penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.147/A din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Pt.- - - - - -
în concediu de odihnă semnează
președintele instanței judecător
Red.dec./jud.- -
În concept - 10.11.2009
Judecători apel/;
Judecător fond/
-
2 ex./10.11.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Popovici Corina
