Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 529/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 529/R
Ședința publică din 18 mai 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 66/A din 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat depune la dosar motivele de recurs, precum și copii după acte medicale privind starea sănătății inculpatului. Susține oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțată de tribunal și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Judecătoriei Timișoara. În subsidiar solicită reducerea pedepsei spre minimul special și suspendarea condiționată a executării acesteia sau executarea sub supraveghere sau la locul de muncă.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
Inculpatul recurent regretă săvârșirea faptei și solicită aplicarea unei pedepse mai blânde.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2779/10.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permis de conducere reținut.
În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art. 33 lit. b Cp, art. 34 lit. b cp, au fost contopite pedepsele menționate mai sus în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În temeiul art. 83 alin. 1 Cp, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 401/22.02.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 04.03.2007, și s-a dispus executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa de un an închisoare, respectiv un total de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cp, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cp.
În baza art. 81 Cp, art. 82 Cp, art. 71 alin. 5 Cp, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 359 Cpp, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cp.
În baza art. 349 Cpp și art. 191 alin. 1 Cpp, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 320 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 9023/P/2007 din data de 26.06.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.08.2008 sub număr unic de dosar -, a fost trimis în judecată inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b Cp, reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 13.07.2007 a condus autoturismul marca Super pe drumurile publice din T, cunoscând că are permisul de conducere reținut și având în sânge o îmbibație alcoolice peste limita legală.
Prima instanță, coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești, a reținut că în noaptea de 13.07.2007, în jurul orelor 23:05, inculpatul - se deplasa dintre str. - - spre str. - - din T la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare -, proprietatea soției sale, pe care l-a luat fără știrea acesteia. În dreptul imobilului cu nr. 6 de pe str. - -, inculpatul a intrat în coliziune cu un autoturism parcat marca - JC/, de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare B--/09/03, proprietatea BCR Leasing SA. În urma sosirii unui echipaj de poliție din cadrul IPJ T, s-a constatat că inculpatul avea permisul de conducere reținut în urma săvârșirii unei infracțiuni prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, săvârșită în data de 13.02.2006. De asemenea, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, reținându-se o valoarea de 0,99 mg/l alcool pur în aerul expirat. În urma recoltării probelor de sânge la Spitalul Județean T, s-a stabilit o alcoolemie de 1,55 %o la ora 23:55 și de 1,45 %o la ora 00:55. Inculpatul, precum și martorul, aflat în autoturism în dreapta șoferului, au recunoscut că au consumat băuturi alcoolice anterior producerii accidentului, justificarea inculpatului constând în aceea că martorul este un prieten apropiat și cu ocazia revederii după ce acesta a fost plecat în Spania au ieșit în oraș pentru a sărbătorii.
Prima instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism având permisul de conducere retras constituie conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, în sensul că inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului menționat, s-a deplasata pe mai multe străzi din T, cunoscând că permisul său de conducere este reținut pentru săvârșirea unei infracțiuni privind circulația pe drumurile publice. Prima instanță a reținut intenția directă a inculpatului cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni, întrucât acesta știa că are permisul de conducere reținut și că nu trebuia să se urce la volanul autoturismului, punând în pericol relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice.
Totodată, prima instanță a reținut că fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 1,45 %o întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținând că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în mod voluntar și s-a urcat la volanul autoturismului, conștient de existența riscului de a avea o îmbibație alcoolică peste limita legală și deplasându-se pe raza mun. T, prima instanță reținând că inculpatul a săvârșit această faptă cu intenție indirectă.
Totodată, prima instanță a constatat săvârșirea faptelor în concurs ideal, prevăzut de art. 33 lit. b Cp, din moment ce acțiunea inculpatului de a se urca la volanul autoturismului având atât permisul de conducere reținut, cât și o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni, fără ca între cele două fapte să se fi interpus o condamnare pentru vreuna dintre ele.
Raportat la cele reținute, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permis de conducere reținut și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
De asemenea, prima instanță a reținut săvârșirea acestor două infracțiuni în condițiile art. 40 Cp, întrucât inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 401/22.02.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, iar infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite în timpul executării acestei pedepse de 6 luni închisoare, respectiv în interiorul termenului de încercare.
La individualizarea judiciară a cuantumului pedepselor aplicate, respectiv de câte 1 an închisoare, prima instanță a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 Cp, de scopul pedepsei așa cum este acesta stabilit de art. 52 Cp, reținând totodată și incidența dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. c Cp, precum și a dispozițiilor art. 80 alin. 1 Cp, respectiv cauzele de agravare și de atenuare a pedepsei.
Prima instanță a procedat la contopirea celor două pedepse astfel cum au fost stabilite mai sus, în temeiul art. 33 lit. b și 34 lit. b Cp, aplicându-i inculpatului pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an închisoare, neapreciind necesar aplicarea vreunui spor de pedeapsă.
Ținând seama de împrejurarea că infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 401/22.02.2007 a Judecătoriei Timișoara, prima instanță a revocat această suspendare, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. 1 teza finală Cp și a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunile din prezenta cauză săvârșite în concurs ideal la pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, prima instanță aplicându-i inculpatului și pedeapsa accesorie, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cp în condițiile prevăzute de art. 71 Cp.
Judecătoria, ținând seama de pericolul social concret al faptelor așa cum au fost reținute, a apreciat că reeducarea inculpatului și atingerea scopului pedepsei sunt posibile și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, în temeiul art. 81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, dispunând și suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 22.01.2009 sub același număr unic de dosar.
Parchetul a criticat sentința judecătoriei pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei suspendări condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile în care inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză în interiorul termenului de încercare stabilit pentru pedeapsa de 6 luni aplicată de Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 401/2007, suspendată condiționat, beneficiu al suspendării pe care prima instanță l-a revocat în mod corect, însă în mod eronat prima instanță a suspendat condiționat pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată în urma revocării suspendării condiționate prin adăugarea pedepsei inițiale, fără a ține seama de faptul că infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite cu intenție, iar nu din culpă pentru a se putea din nou dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
Prin decizia penală nr. 66/A din 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. a Cpp, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 2779/10.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar -.
S-a desființat sentința apelată și rejudecând pe fond:
În baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui - și, născut la data de 21.10.1952 în, jud. S M, domiciliat în T,-,. 4, jud. T, CNP -, la 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În temeiul art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare, pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în condițiile în care avea permisul de conducere reținut.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, urmând a fi executată pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 401/22.02.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 04.03.2007, și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin decizia de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a 2-a, lit. b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 189 alin. 2.C.P.P. s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, cu titlu de onorariu avocat din oficiu.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a fost sesizată cu judecarea a două infracțiuni, respectiv cea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere reținut, precum și cea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. În mod corect s-au determinat starea de fapt și vinovăția inculpatului, stabilind că se impune condamnarea acestuia pentru un concurs de infracțiuni, însă a considerat că sentința este nelegală sub aspectul greșitei aplicări a instituției revocării suspendării condiționate, astfel cum este reglementată de prevederile art. 83 Cod penal. De asemenea, tribunalul a reținut că sentința este neîntemeiată în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate urmare a contopirii, și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Prima instanță a reținut existența concursului între cele două infracțiuni, însă nu a aplicat un spor. Aplicarea unui spor în situația contopirii pedepselor este facultativă, însă tribunalul a apreciat că, față de elementele avute în vedere la individualizarea celor două pedepse, de starea de fapt reținută, de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, se impunea aplicarea unui spor.
De asemenea, instanța de fond în mod greșit nu a sancționat conduita infracțională a inculpatului de a săvârși faptele în interiorul termenului de încercare față de o pedeapsă anterioară, astfel cum stipulează art. 83 Cod penal. Potrivit acestui text "dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune".
Față de aceste vicii reținute mai sus, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a desființat sentința apelată și rejudecând cauza pe fond, s-a dispus în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 condamnarea inculpatului la 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, și în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 condamnarea aceluiași inculpat la 1 an închisoare pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în condițiile în care avea permisul de conducere reținut.
S-a constatat că, cele două infracțiuni sunt săvârșite în condițiile concursului ideal și, în consecință, în temeiul art. 33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, urmând a fi executata pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunile de mai sus la data de 13.07.2007, în condițiile în care acesta a mai suferit o condamnare la o pedeapsă de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 401/22.02.2007 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă la data de 04.03.2007, respectiv în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate stabilit prin această sentință.
Reținându-se forma specială a recidivei postcondamnatorii și prevederile art. 83.Cod Penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 401/22.02.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 04.03.2007, și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin decizia de față, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a dispus inculpatului interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a 2-a, lit și c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul -, care a solicitat în motivele scrise, care au fost dezvoltate oral de către apărătorul ales al acestuia, admiterea recursului, desființarea deciziei penale recurate și menținerea hotărârii primei instanțe, care este temeinică și legală, care a dispus în mod corect suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată, sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncă.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul - este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza probelor existente la dosar, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, respectiv infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în condițiile în care inculpatul avea permisul de conducere reținut, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, încadrările juridice ale faptelor fiind cele legale.
Instanța de fond însă nu a făcut o individualizare judiciară a pedepselor în raport cu toate elementele cauzei, motiv pentru care Tribunalul Timiș în mod judicios a dispus admiterea apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, a mărit pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată, a contopit pedepsele aplicate în cauză, aplicând și un spor de 3 luni închisoare, după care a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 401/22.02.2007 a Judecătoriei Timișoara, și a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare, în regim de detenție.
Aceste corecții efectuate de către instanța de apel, au fost necesare pentru a se aplica o pedeapsă corect individualizată raportat la faptele săvârșite în concurs de către inculpat, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, și pentru a se sancționa conduita infracțională a inculpatului de a fi săvârșit, în interiorul termenului de încercare, o altă infracțiune.
În aceste condiții, solicitările inculpatului de a fi menținute dispozițiile instanței de fond nu mai pot fi primite, aceasta procedând în mod greșit atât la individualizarea judiciară a pedepselor cât și în special a modalității de executare a pedepsei, și nu vor fi satisfăcute solicitările inculpatului formulate în subsidiar cu privire la reducerea cuantumului pedepsei și a suspendării condiționate, a suspendării sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncă, pentru motivele deja arătate mai sus.
Pentru considerentele arătate mai sus, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, va fi respins ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 66/A/27.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr. 12232/-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Gh./28.05.2009
Tehnored./2 ex./28.05.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 529/R
Ședința publică din 18 mai 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 66/A/27.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr. 12232/-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
