Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.55/

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu

JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu

JUDECĂTOR 3: Dan

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpat - domiciliat în comuna, sat nr.1028, județul H, împotriva deciziei penale nr.484 din data de 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul stanța în dosarul penal n r- și a sentinței penale nr.167/P din data de 05 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.87 al.1 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal.

În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:

- recurentul inculpat personal și asistat de apărătorul acestuia - avocat - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, emisă de Baroul d e Avocați.

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.

Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs.

În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.

Avocat, apărător al recurentului inculpat, având cuvântul, având în vedere că recursul este doar declarativ și nu motivat, invocă ca și motiv de casare disp.art.3859pct.14 Cod procedură penală, privind reindividualizarea pedepsei.

Solicită a se avea în vedere în principal, circumstanțele personale ale inculpatului, este real că a condus în stare de ebrietate, existând în acest sens buletinul de analiză la dosarul cauzei din care rezultă împrejurarea că, a refuzat cea de-a doua recoltare biologică, motivând în sensul că la momentul respectiv.

Solicită a se avea în vedere caracterizările depuse la dosar referitoare la circumstanțierea personală a inculpatului, faptul că este o persoană serioasă, împrejurările invocate în apărarea sa la instanța de fond.

Pentru toate considerentele expuse, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate și, rejudecând, să se reaprecieze probatoriul administrat în cauză și circumstanțele personale ale inculpatului, coborând pedeapsa sub 6 luni închisoare așa cum a prevăzut instanța de fond, cu onorariu din oficiu.

Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că nu se impune reindividualizarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, având în vedere că instanța de fond a aplicat o pedeapsa minimă prevăzută de lege, iar modalitatea de executare fiind în condiții privative de libertate datorită stării de recidivă în care se afla respectiv cea prevăzută de art.37 lit."b" Cod penal, care nu permitea altă modalitate de individualizare.

În raport și de alcoolemia pe care o prezenta la momentul depistării, de refuzul recoltării probei biologice și de starea de recidivă, consideră că pedeapsa este corect individualizată conform disp.art.72 Cod penal, solicitând menținerea acesteia, ca atare întrucât este aptă să asigure scopul pedepsei.

Solicită obligarea recurentului inculpat la cheltuieli de judecată.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și regretă fapta comisă.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.167/P/05.-, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal și art. 74 al.1 lit. c și al. 2 rap. la art. 76 lit. d cod penal, condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală.

În baza art. 71 cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a si b cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 191 al.1 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 300 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia sub nr.355/P/2008 din data de 30.01.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin. l din OUG nr.195/2002, rep. cu aplic art. 37 lit. b cod penal.

În ziua de 03.03.2008, în jurul orelor 11.50, lucrătorii din cadrul Serviciului Poliției Rutiere C, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN 39 la Km 39 din localitatea, au oprit în trafic autoturismul VW Passat -, condusă de inculpatul, prilej cu care, procedându-se la legitimarea conducătorului auto, s-a constatat că acesta prezenta halenă alcoolică, fapt pentru care a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,80 mg/l alcool în aerul expirat.

Ulterior, fiind condus la Spitalul Municipal M pentru recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatului i-a fost recoltată o singură probă de sânge, în urma analizării prezentând o alcoolemie în sânge de 1,60 gr.%o, astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.508 din 06.03.2008 eliberat de C, inculpatul refuzând recoltarea celei de-a doua probe, refuz ce a fost consemnat în procesul verbal de constatare.

Examinarea clinică a inculpatului a relevat următoarele aspecte: păstrarea echilibrului la întoarcerea bruscă din mers, vorbire clară, comportare ordonată, atenție concentrată, judecată coerentă, medicul concluzionând că acesta pare sub influența alcoolului.

Fiind audiat, inculpatul a susținut că, în acea zi, a mers, împreună cu soția, la locuința unui prieten, în loc., prilej cu care acesta a consumat 4 beri și 100 ml de palincă, după care, în jurul orei 12.00 s-au întors la domiciliul lor din Sud, însă, soția sa, fiind însărcinată, și având poftă de sarmale, luând în considerare teama de a nu pierde sarcina, astfel cum s-a mai întâmplat, a hotărât să revină la locuința prietenului său, unde se servise sarmale, însă a fost depistat în trafic, după ce a parcurs aproximativ 50.

Referitor la refuzul de a i se recolta cea de-a doua probă de sânge, inculpatul a arătat că, a considerat-o ca fiind inutilă, de vreme ce nu a contestat rezultatul analizei de laborator.

S-a reținut, din declarația martorului, că, acesta a fost oprit în trafic pentru a asista în calitate de martor asistent la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat să se supună testului de respirație și că în prezența sa nu i s-a efectuat testul de respirație inculpatului, că se afla singur în mașină și a observat că se afla în stare de ebrietate, cu mențiunea că, martorul nu își amintește să fi semnat vreun proces verbal nefiind chemat la poliție pentru a da declarații.

Audiat în calitate de martor, agentul constatator, a declarat că inculpatul se afla singur în mașină, iar referitor la martor, a menționat că procesul verbal a fost întocmit la sediul poliției și nu cunoaște dacă acesta a fost semnat de martorul asistent, întrucât a predat dosarul organelor de cercetare penală.

Având în vedere declarațiile martorilor, instanța de fond a înlăturat ca nesincere susținerile inculpatului întrucât nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar și, mai mult, inculpatul nu a invocat această situație la momentul depistării sale în trafic.

Situația de fapt a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de constatare, protocol, proces verbal de recoltare a probelor biologice de sânge, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.508 din 06.03.2008 eliberat de C, adresă SPR C, declarațiile inculpatului date atât în faza de urmărire penală cât și în faza judecății și ale martorilor și -.

Raportat la situația de fapt reținută, instanța de fond a stabilit că, fapta săvârșită de inculpat în ziua de 03.03.2008 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată.

S-a reținut că, inculpatul a suferit mai multe condamnări, una din ele chiar pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, ultima fiind în anul 2002, când prin sentința penală nr. 276/26.11.2002 a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni de către Tribunalul Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 34/A/12.03.2003 a Curții de Apel Tg. M, fiind arestat la data de 16.07.2002 și liberat condiționat la data de 21.06.2005, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 450 zile, situație în raport de care s-a reținut incidența prevederilor art. 37 lit. b cod penal, privind recidiva post executorie.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de partea generală a codului penal și de nr.OUG195/2002, starea de recidivă postexecutorie, persoana infractorului, acesta fiind în vârstă de 35 de ani, 8 clase, muncitor necalificat SC SRL, căsătorit, cu antecedente penale, de atitudinea sa după comiterea faptei, rezultând din prezentarea acestuia în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței și de comportamentul locul de muncă.

Față de aceste circumstanțe, s-a făcut aplicarea disp.art.74 alin.1 lit. c și al. 2 cod penal și ale art.76 lit. d cod penal, stabilind pedeapsa sub minimul special prev. art.87 din nr.OUG195/ 2002.

Întrucât infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, s-a stabilit că, pedeapsa nu poate fi executată decât în regim de detenție.

Ținând seama atât dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, împrejurarea că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt independente de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești, cât și dispozițiile art.3 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru a complini rolul sancționator și educativ al pedepselor cu închisoare aplicate inculpatului și apreciind că infracțiunile comise de inculpat îl fac nedemn să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și să fie ales în funcții elective publice, s-a făcut aplicarea art.71 alin.1 și alin. 3 cod penal și s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepselor principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și de art. 64 alin.1 lit. Cod penal.

Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr.484/18.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal n r-, s-a dispus, în baza art.379 pct.1 lit. b cod procedură penală, respingerea, ca nefundat a apelului declarat de apelantul inculpat și în baza art.192 al.2 cod procedură penală, a fost obligat apelantul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

În privința motivului de apel privind restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, urmare a incidenței dispozițiilor art. 64 al 2 rap. la art. 332 al. 2 cod procedură penală, în sensul că procesul - verbal de constatare a faptei ar fi lovit de nulitate absolută, întrucât poartă o semnătură falsă a martorului asistent, s-a constatat că în cauză nu este incidentă sancțiunea nulității absolute în sensul disp. art.197 al.2 cod procedură penală iar în privința nulității relative, în sensul disp.art.197 al.1 și 4 cod procedură penală, nu s-a făcut dovada producerii vreunei vătămări directe inculpatului și deci nu se poate restitui cauza la procuror.

Procesul-verbal de constatare încheiat la data de 03.03.2008 de către lucrătorii din cadrul Serviciului Poliției Rutiere C. - și, a fost semnat de către martor asistent, pe ambele pagini.

Nu s-a făcut dovada incidenței dispozițiilor art.64 al.2 cod procedură penală, întrucât, în mod nemijlocit, în fața instanței de fond, martorul a relatat împrejurări legate de depistarea inculpatului în trafic, în ziua de 03.03.2008, în conducerea unui autoturism de culoare albastră și anume că se cunoștea că inculpatul este băut, acesta mirosea a alcool, era singur în mașină și că în prezența sa inculpatului nu i s-a făcut testul de respirație, astfel încât, susținerile martorului corespund întrutotul conținutului procesului-verbal încheiat de lucrătorii de poliție, martorul recunoscând că a fost solicitat de aceștia să participe ca martor asistent iar împrejurarea că martorul nu-și"aduce aminte dacă a semnat procesul-verbal" sau "semnătura de pe procesul-verbal nu-mi aparține"nu poate conduce automat și la constatarea nelegalității mijlocului de probă în sensul art.64 al.2 cod procedură penală, mai mult, vinovăția inculpatului a fost stabilită prin coroborarea declarațiilor sale de recunoaștere cu celelalte probe administrate în cauză, în considerarea și a disp.art.63 al.2 și art.69 cod procedură penală.

Referitor la al doilea motiv de apel, și anume să se dispună achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art.-87 al.1 din OUG nr.195/2002 în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d cod procedură penală, având în vedere și o decizie a Curții de APEL CONSTANȚA, care a considerat că, față de incidența disp. art. 64 al. 2 cod procedură penală, se impune o asemenea soluție, s-a constatat că nu sunt incidente în cauză prevederile art.64 al.2 cod procedură penală, în privința procesului-verbal de depistare în trafic a inculpatului, și deci nu se poate dispune achitarea.

Acest mijloc de probă nu a fost obținut în mod ilegal, cum prevede art.64 al.2 cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât a fost semnat, fără obiecțiuni, pe lângă lucrătorii de poliție - și, și de inculpatul, acesta recunoscând, chiar în momentul depistării sale, că, în jurul orelor 9,00 consumat un litru de bere și a condus mașina din localitatea Sud pe DN 39 până în localitatea când a fost oprit, fiind testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,80mg/l alcool pur în aerul expirat, rezultat necontestat și nu a mai dorit să i se recolteze cea de a doua probă.

În legătură cu cel de-al treilea motiv de apel, care a vizat achitarea în temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1cod procedură penală și art.181cod penal, s-a constatat că aceste dispoziții legale nu sunt incidente și aceasta în raport de circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta și datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv gradul concret de pericol social al faptei comise, împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, conducând un autoturism pe drumurile publice, deși știa că, în prealabil, consumase băuturi alcoolice, ignorând acest aspect, distanța apreciabilă parcursă și anume, din localitatea Sud, pe DN 39, până în localitatea, la ore de trafic intens, având aptitudinile fizice și psihice în mod considerabil reduse, coeficienții mari de alcoolemie înregistrați și anume de 1,60 gr%0, cu mult peste limita legală, periclitând atât siguranța traficului rutier dar și pe cel pietonal, valorile sociale lezate și ocrotite de normele penale, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, exclusiv închisoare, ca și de trăsăturile specifice persoanei inculpatului, în vârstă de 35 de ani, studii 8 clase, cu antecedente penale, dovedind perseverența infracțională, față de multele condamnări definitive, una din ele chiar pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice iar ultima pentru tâlhărie

S-a apreciat că, circumstanțele personale favorabile inculpatului, constând în atitudinea sinceră și cooperantă, conduita bună la locul de muncă, integrarea familială au fost reținute în mod justificat de către prima instanță drept circumstanțe atenuante judiciare, făcându-se aplicarea dispozițiilor.art.74 al.1 lit. c și al.2 rap. la art.76 lit. d cod penal, coborându-se în mod corespunzător pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva deciziei penale nr.484/18.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.167/P/05.05. 2009, pronunțată de Judecătoria Mangalia în același dosar, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În mod greșit instanța de fond nu a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1cod procedură penală și art.181cod penal, și aceasta în raport de circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, respectiv vârsta, integrarea familială, comportamentul corespunzător la locul de muncă atitudinea sinceră și cooperantă adoptată în tot cursul procesului penal constând în recunoașterea și regretul sincer exprimat în legătură cu săvârșirea faptei.

Se relevă că, în raport de aceleași aspecte, pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată, sub aspectul cuantumului, solicitându-se reducerea acesteia, apreciind ca fiind incident cazul de casare prev. de.art.3859pct.14 cod procedură penală.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:

În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond și de apel că fapta inculpatului, prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni și aceasta atât în raport de circumstanțele reale în care s-a comis fapta cât și în raport de unele circumstanțe personale ale inculpatului, nefiind incidente dispozițiile art.181cod penal.

În acest sens facem trimitere la împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, conducând un autoturism pe drumurile publice, deși știa că, în prealabil, consumase băuturi alcoolice, ignorând acest aspect, distanța apreciabilă parcursă și anume, din localitatea Sud, pe DN 39, până în localitatea, la ore de trafic intens, având aptitudinile fizice și psihice în mod considerabil reduse, coeficienții mari de alcoolemie înregistrați și anume de 1,60 gr%0, cu mult peste limita legală, periclitând atât siguranța traficului rutier dar și pe cel pietonal.

Totodată, în sensul aceleiași concluzii este și perseverența infracțională a inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, suferind mai multe condamnări, una dintre acestea fiind pronunțată tot pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice.

Atât prima instanță cât și instanța de apel au avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 cod penal inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanțiază cât și circumstanțele personale ale inculpatului recurent, realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.

În acest sens facem trimitere la împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, conducând un autoturism pe drumurile publice, deși știa că, în prealabil, consumase băuturi alcoolice, ignorând acest aspect, distanța apreciabilă parcursă și anume, din localitatea Sud, pe DN 39, până în localitatea, la ore de trafic intens, având aptitudinile fizice și psihice în mod considerabil reduse, coeficienții mari de alcoolemie înregistrați și anume de 1,60 gr%0, cu mult peste limita legală, periclitând atât siguranța traficului rutier dar și pe cel pietonal.

Reținem o anumită perseverență infracțională a inculpatului care a comis mai multe infracțiuni, acesta nefiindla primul conflict cu legea penală, suferind mai multe condamnări, una dintre acestea fiind pronunțată tot pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice.

S-a dat eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, acestea fiind valorificate ca circumstanțe atenuante, fiind stabilită o pedeapsă cu mult sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.

Față de considerentele expuse, Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate, urmând să se mențină ca legale și temeinice atât sentința cât și decizia recurate.

Cum sentința și decizia atacate nu prezintă elemente de nelegalitate ori de netemeinicie care fie luate în considerare din oficiu, conform art.385 ind.9 alin.3 cod procedură penală și care să impună casarea acestora, Curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei iar potrivit art.189 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" cod procedură penală,

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat - domiciliat în comuna, sat nr.1028, județul H, împotriva deciziei penale nr.484 din data de 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul stanța în dosarul penal n r- și a sentinței penale nr.167/P din data de 05 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-.

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.

În baza art.189 cod procedură penală,

Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.

Definitivă,

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

Jud.fond -

Jud.apel -;

Red.și tehnored.dec.Jud.-/ 2 ex.

Data: 08.02.20210

Președinte:Eleni Cristina Marcu
Judecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Dan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Constanta