Infractiuni silvice Spete. Decizia 217/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
R OM ANIA
CURTEA DE APEL BACAU
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 217/2008
ȘEDINTA PUBLICĂ DE LA 27 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț Carmen Căliman
- - -
GREFIER - - -
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.33/A din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat G asistat de apărător ale, și avocat ales pentru intimata parte civilă - lipsă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică hotărârea instanței de fond deoarece nu a probat și contradicțiile dintre probatoriile administrate, având în vedere că din ultima expertiză silvică efectuată pe terenul părților vătămate a rezultat faptul că nu există cioate, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare încheiat în anul 2005, deci ar trebui să se țină seama și de faptul că " orice dubiu profită inculpatului și nu părții vătămate". Numărul mare de sunt pe proprietate altor persoane care însă nu au depus plângere împotriva inculpatului, deoarece au fost făcute exploatări forestiere de către Direcția Silvică în anii 2001 - 2003.
Inculpatul a recunoscut că a tăiat un număr de 2 fagi și 4 brazi, crezând că este proprietatea lui, deoarece în acea perioadă nu era eliberat titlu de proprietate și nici proces verbal de punere în posesie, cunoscând vechile hotare.
Față de numărul mare de arbori reținut ca fiind sustrași de inculpat nu sunt probe clare, concludente și directe deoarece la domiciliul acestuia nu au fost găsiți arbori. Așa cum rezultă și din expertiza tehnică efectuată de către un inginer silvic care a concluzionat că consemnate în procesului verbal din 25.10.2004 puteau proveni din sustrageri ilegale și doar 6 cioate dintr-un număr de 56 bucăți au o vechime de 3 ani.
În ce privește procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la 25.10.2004 pe care se bazează întreg dosarul, a fost semnat de inculpat la poliție fără a avea cunoștință de ceea ce este scris în el, deoarece nu a fost participat efectiv la cercetarea efectuată în pădure, fiind alungat de partea vătămată.
Solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului pe latură penal, iar pe latură civilă arată că nu se poate imputa întreg lotul de arbori, însă lasă soluția la aprecierea instanței.
Avocat, având cuvântul pentru partea civilă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, având în vedere că probele administrate se coroborează cu declarațiile inculpatului, acesta fiind vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
De asemeni, depune la dosar două chitanțe cu seriile 6 și 10 eliberate de Cabinetul de Avocatură " " reprezentând onorar avocat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că în cauza de față s-a făcut dovada vinovăției inculpatului prin procesul verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorului care au confirmat că inculpatul le-a cerut ajutorul să-l ajute să sustragă arbori. Și din expertiza topo efectuată rezultă că terenurile inculpatului și ale părții vătămate nu se suprapun, pentru al duce în eroare pe inculpat.
În ce privește prejudiciul stabilit de instanța de fond, consideră că a fost corect stabilit de către organele silvice.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor Judiciare.
Recurentul inculpat G, având cuvântul, arată că nu este vinovat de tăierea tuturor arborilor puși în sarcina sa, deoarece a tăiat doar 2 fagi și 4 brazi.
Intimata parte civilă, arată că nu e de acord cu recursul declarat de inculpat și solicită a se menține hotărârea instanței de fond.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 500 din 1.10.2007 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din art. 98 alin. 1, 3 din Legea 26/1996 în art. 98 alin. 1 și 3 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 98 alin. 1, 3 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori în formă continuată, a fost condamnat inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 22.04.1939 în comuna Palanca, jud. B, cu același domiciliu, sat, jud. B, cetățean român, studii 4 clase, stagiul militar îndeplinit, pensionar, căsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de 5 ani, conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului că dacă în timpul termenului de încercare va mai comite o altă infracțiune, se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 83 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să achite părții civile suma de 17041,47 lei iar părții civile 7765,86 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei au rămas în sarcina statului.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 4000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată (1300 lei de la prima judecată în fond, respectiv: 500 lei onorariu av., 500 lei onorariu av., 300 lei onorariu expertiză), 500 lei onorariu av. în apel, 300 lei onorariu av. la rejudecare și 1900 lei onorariu av. la rejudecare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În vara anului 2004 inculpatul a tăiat și sustras de pe terenul părții vătămate de pe raza com. Palanca un număr de 36 de arbori în mai multe rânduri, respectiv un volum de 83,221 mc în valoare de 170.414.783 lei vechi iar de la partea vătămată un număr de 20 arbori cu un volum de 37,544 mc în valoare de 77.648.690 lei.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, precizând în declarația dată în fața instanței că în vara anului 2004 tăiat 2 arbori esență fag de pe proprietatea sa.
Terenul de pe care a recunoscut că a tăiat cei doi arbori se află în punctul și la acea dată nu avea titlu de proprietate, arborii nefiind marcați.
Martora (fila 21 dosar 1296) a declarat în instanță că la poliție inculpatul a recunoscut că a tăiat arbori de pe terenul părților vătămate dar a motivat că nu a știu de la cine taie.
La fața locului, inculpatul a indicat terenul de pe care a tăiat arbori, respectiv parcelele părților vătămate, însă a spus că este proprietatea lui.
În același mod a declarat și martorul care a relatat că inculpatul cu ocazia cercetării la fața locului a arătat locul de unde a tăiat arbori, pădurea aparținând celor două părți vătămate, însă a afirmat că terenul este rezervă.
Și martorul (fila 23 dosar) a precizat că inculpatul a fost prezent la fața locului pe data de 25.10.2004 și acesta a recunoscut și a arătat locul de unde a tăiat arbori, erau în jur de 30 de cioate.
Inculpatul nu a precizat câți arbori a tăiat ci a indicat doar suprafața de teren de unde și până unde a tăiat.
Martorul (fila 24 dosar) a arătat că inculpatul l-a rugat să doboare doi fagi de pe o suprafață de teren pe care i-a precizat-o ca fiind a sa.
Însă și martorul G (fila 25 dosar) a precizat că inculpatul l-a rugat să-i târască cu boii niște arbori din pădure în toamna anului 2004. fost vorba de 4 arbori esență brad care fuseseră doborâți cu drujba iar inculpatul i-a spus că are acte pentru ei.
Punctul de unde a cărat arborii este.
Terenurile părților vătămate se află în aceeași parcelă cu terenul inculpatului la o distanță de o parcelă, aspect reținut din declarația martorului (fila 36 dosar).
Inculpatul a mai solicitat și altor persoane să-i taie arbori (fila 37 declarație ) în vara anului 2004.
În dosarul nr. 1296 s-a efectuat o expertiză tehnică, expertul fiind expert silvic.
S-a efectuat o contraexpertiză de către un expert topo care a concluzionat că terenurile părților vătămate și acela inculpatului nu se suprapun.
Inculpatul așa cum a și recunoscut a început să taie arbori înainte de a se elibera titlu de proprietate deci anterior punerii sale în posesie, deoarece se știe că punerea în posesie se efectuează după eliberarea titlului de proprietate.
Inculpatul în declarația dată în instanță a recunoscut că a tăiat 2 arbori esență fag înainte de a se elibera titlu de proprietate.
La rejudecarea cauzei s-a mai efectuat o expertiză tehnică s-a mai efectuat o expertiză tehnică tot de către un inginer silvic, care concluzionează că consemnate în procesul verbal din 25.10.2004 puteau proveni din sustrageri ilegale și doar 6 cioate dintr-un număr de 56 bucăți au o vechime de 3 ani.
Numai 24 de arbori ar fi extrași în anul 2004 iar ceilalți de 32 provin din tăieri efectuate anterior anului 2004.
Expertul mai precizează că se impune reluarea punerii în posesie în zonă deoarece găsite sunt amplasate pe terenurile altor persoane inclusiv a inculpatului și nu pe terenurile părților vătămate.
Afirmațiile experților silvici privitoare la amplasamente nu pot fi avute în vedere deoarece nu sunt specialiști topo.
Acest din urmă expert face vorbire de procesul verbal din data de 25.10.2004 (fila 19 dosar urmărire penală), că identificate în acesta provin din tăieri ilegale de arbori.
Lecturând acest proces verbal de cercetare la fața locului s-a reținut că inculpatul a fost prezent la cercetare și a declarat că în cursul anului 2004 venit la cele două terenuri de unde a tăiat și sustras arbori esență rășinoase și de fag, declarând verbal că este terenul său dar nu posedă titlu de proprietate.
Prin același proces verbal s-a constatat tăierea arborilor menționați în rechizitoriu, s-a consemnat că părțile vătămate aveau la data respectivă titluri de proprietate iar erau verzi și semiuscate.
Procesul verbal cuprinzând rezultatul cercetării efectuate la fața locului care cuprinde numărul cioatelor rezultate din numărul arborilor menționați în rechizitoriu, a fost semnat de către inculpat.
În dosarul nr. 4571/2006 a Tribunalului Bacău fila 11 se află o declarație a inculpatului dată pe 13.07.2006.
Inculpatul a arătă că este de acord cu punerea în posesie, a recunoscut titlul de proprietate și cele constate de cele 2 expertize întocmite în pct. și se angajează să nu mai intre niciodată pe terenul părții vătămate și se obligă să achite suma pretinsă în termen de 10 zile.
La termenul din 1 oct. 2007 s-a luat un supliment de declarație inculpatului. Acesta a arătat că declarația despre care s-a făcut vorbire este scrisă de el, a dat această declarație pentru că a achitat suma de 750 lei și pentru a justifica această sumă.
A depus la dosar o chitanță în acest sens însă aceasta nu se referă la prejudiciul din prezenta cauză ci la un prejudiciu ulterior, partea vătămată arătând că inculpatul a fost din nou surprins tăind arbori și a achitat prejudiciul.
A mai arătat că deși procesul verbal de cercetare la fața locului din 25.10.2004 este semnat de el nu a participat efectiv la această cercetare deoarece a fost alungat de.
Această susținere nu poate fi avută în vedere deoarece inculpatul nu a ridicat obiecțiuni până la această dată cu privire la modalitatea de încheiere a procesului verbal.
Instanța a apreciat ca dovedită situația de fapt, poziția inculpatului schimbându-se pe parcursul procesului. De altfel nici în motivele de apel el nu a invocat vreo motivație în acest sens ci a achiesat la motivele invocate de parchet, care au fost de altă natură.
Deoarece inculpatul a sustras arborii în mai multe rânduri dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-a solicitat de către reprezentantul parchetului schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal.
Instanța a considerat întemeiată cererea, deoarece din probe a reieșit că inculpatul a sustras arborii în mai multe rânduri în cursul verii 2004 dar în baza aceleiași rezoluții infracționale și a admis cererea și a dispus conform art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice.
Stabilindu-se vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii considerându-se că scopul educativ al acesteia poate fi atins și fără internarea intr-un loc de detenție astfel că în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 din Codul penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Pe latură civilă valoarea prejudiciilor cauzate părților vătămate au fost calculate de către organele silvice, conform adresei nr. 6932/28.10.2004 (fila 21 dosar urmărire penală).
Reținându-se vinovăția inculpatului iar între fapta sa săvârșită cu vinovăție și prejudiciul cauzat existând o legătură directă de cauzalitate, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul să achite părților vătămate contravaloarea prejudiciului menționat în actul de sesizare a instanței, sume cu care acestea s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul fără nici o motivare în cerere scrisă.
Oral în fața instanței de judecată, personal și prin apărător apelantul-inculpat a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări întrucât nu se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa.
A precizat faptul că într-adevăr a tăiat arbori dar nu de pe terenul părților vătămate ci de pe terenul său. De asemenea a arătat că numărul arborilor tăiați este mult mai mic, iar pentru numărul mare de arbori pe care l-a reținut instanța de fond nu s-a făcut nici o dovadă a existenței acestora, respectiv efectuarea unor percheziții sau descoperirea cioatelor pe terenul părților vătămate.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar pe fond achitarea întrucât nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și din oficiu a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză pe baza cărora în mod corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 98 alin. 1 și 3 din Legea 26/1996 reținându-se că în vara anului 2004 tăiat și sustras de pe terenurile părților vătămate și arbori în valoare de 248.000.000 lei prejudiciu rămas nerecuperat, iar probele în acuzare sunt plângerile și declarațiile părților vătămate, titlurile de proprietate, procesul verbal de cercetare la fața locului, fișele de calcul, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.
Potrivit art. 69 Cod procedură penală declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.
Instanța nu a reținut ca apte a satisface exigențele acestui text de lege, declarațiile inculpatului în care prezintă de fiecare dată altă versiune a aceleiași împrejurări întrucât, pe de o parte, declarațiile unei persoane reprezintă poziția sa în procesul penal, care trebuie să fie unitară, iar, pe de altă parte într-o asemenea situație nu se mai poate aprecia că declarațiile se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Astfel în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a tăiat arbori de pe terenul indicat de părțile vătămate dar a considerat că este terenul său întrucât a fost pus în posesie, însă nu a primit titlu de proprietate.
Mai mult în procesul verbal de cercetare la fața locului (aflat la fila 19 dosar urmărire penală) pe care inculpatul l-a semnat întrucât a participat la această cercetare s-a reținut că pe terenurile celor 2 părți vătămate pentru care acestea au și prezentat titlu de proprietate se aflau numeroase cioate tăiate cu diferite diametre care erau verzi ori semiuscate, nemarcate de organele silvice.
Tot în acest proces verbal s-a consemnat și declarația inculpatului care a arătat că în cursul anului 2004 tăiat de pe cele două terenuri indicate de părțile vătămate mai mulți arbori de rășinoase și de fag cu precizarea că terenul îi aparține.
Această situație este confirmată și de martorii care au participat la cercetarea la fața locului și din depozițiile cărora se reține că inculpatul a arătat faptul că a tăiat arbori de pe terenul părților vătămate indicând și loturile respective.
La instanța de fond și în apel inculpatul a revenit asupra acestei declarații arătând că nu recunoaște fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa deoarece în vara anului 2004 tăiat de pe terenul său doar 2 arbori de fag, iar 4 brazi au fost probabil tăiați de altcineva atunci când el a ajuns în pădure.
Aceste aspecte expuse de către inculpat nu pot fi reținute de către instanță ca fiind în totalitate corespunzător adevărului, întrucât se observă în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale inculpatului, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii penale sau cel puțin a atenua impactul acestor consecințe.
Astfel împrejurarea că aceste susțineri ale inculpatului sunt nereale este dovedită, pe de o parte de faptul că însăși declarațiile sale cuprind elemente contradictorii de la o fază procesuală la alta, iar pe de altă parte, prin aceea că aprecierile sale sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
La instanța de fond au fost efectuate un număr de 3 expertize.
Astfel în dosarul nr. 1296/2005 a fost întocmită o expertiză tehnică de către un expert silvic și o contraexpertiză de către un expert topo. Ambele expertize au arătat în mod clar amplasamentul celor două terenuri ce aparține părților vătămate și pentru care s-a prezentat titlu de proprietate. În aceste expertize se concluzionează faptul că terenurile părților vătămate nu se suprapun cu terenul inculpatului.
În rejudecare s-a mai efectuat o expertiză de către un expert silvic care a concluzionat că consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului puteau proveni din sustrageri ilegale și doar 6 cioate din 56 au o vechime mai mare de 3 ani. În același raport expertul a arătat că găsite erau amplasate și pe alte terenuri inclusiv a inculpatului astfel că se impunea reluarea punerii în posesie.
În mod corect instanța de fond nu a îmbrățișat concluziile acestei expertize considerând că un expert silvic nu poate face aprecieri asupra amplasamentului ci doar un expert topo, aspect care de altfel a și fost avut în vedere în contraexpertiza efectuată înainte de rejudecare.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat că prin probele administrate s-a dovedit, la adăpost de orice îndoială, că inculpatul este autorul sustragerii arborilor de pe terenul părților vătămate.
S-a constatat de asemenea că și latura civilă a fost corect soluționată, prejudiciul cauzat părților vătămate și la care inculpatul a fost obligat fiind stabilit conform calculelor făcute de către de către organele silvice (fila 21 dosar urmărire penală).
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 33/A din 24.01.2008 pronunțata de Tribunalul Bacău, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr. s p. -a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat G împotriva sentinței penale nr. 500 din 1.10.2007 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr-.
În baza art. 193. pr. a p. fost obligat apelantul la plata sumei de 1700 lei către intimata cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând plata onorariului de avocat.
S-a constatat că apelantul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin. 2. pr. obligă p. apelantul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul fără a fi motivat în scris.
Oral în fața instanței de recurs recurentul-inculpat prin apărătorul ales, a reiterat criticile arătate în fața instanței de apel, solicitând, casarea deciziei penale de condamnare pronunțată de prima instanță, și menținută în apel, susținând în esență că ansamblul materialului probator administrat în cauză nu face dovada neîndoielnică a vinovăției sale față de fapta imputată.
Recurentul a susținut că a tăiat arbori, însă de pe terenul proprietatea sa, iar nu de pe terenul părților vătămate. În raport de aceste critici, recurentul solicită în recurs pronunțarea unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 10 lit. d Cpp, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective.
Recurentul inculpat critică și modul de soluționare a laturii civile a cauzei,arătând că întinderea prejudiciului produs prin fapta dedusă judecății este incorect determinat, întrucât probele dosarului relevă doar tăierea a 6 cioate, astfel încât, paguba reală produsă este contravaloarea acestora.
Analizând decizia penală recurată, din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
În baza unui probatoriu amplu administrat, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, a stabilit o corectă încadrare juridică a faptei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului și a individualizat juridic corect pedeapsa aplicată în cauză.
În mod corect instanțele anterioare nu au primit susținerile inculpatului care invocă nevinovăția cu privire la infracțiunea de furt de arbori comisă în formă continuată pentru care a fost condamnat.
Susținerile invocate de inculpat cu privire la nevinovăția sa sunt lipsite de temei. Probele în acuzare administrate în cursul procesului penal, răstoarnă pe deplin prezumția de nevinovăție ce operează în beneficiul acestuia.
În mod just instanțele anterioare au înlăturat apărările inculpatului, care susține că în momentul în care săvârșit fapta a avut credința că a tăiat arborii de pe terenul său. Apărarea invocată de inculpat este combătută indubitabil de elementele de fapt ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv declarațiilor părților vătămate și date în cursul procesului penal, titlurile de proprietate a acestora, procesul verbal de cercetare la fața locului, fișele de calcul, declarațiile martorilor, concluziile rapoartelor de expertiză topo-cadastrale efectuate de prima instanță care a judecat cauza anterior desființării cu trimitere prin Dp nr.650/17.10.2006 pron. de Tribunalul Bacău toate coroborate cu declarațiile inculpatului care a manifestat o atitudine oscilantă în cursul procesului penal, prezentând succesiv împrejurări diferite cu privire la fapta pentru care este acuzat.
În ce privește modul de soluționare al laturii civile, Curtea constată că despăgubirile civile acordate în cauză părților civile, au fost determinate în mod corect de instanța de fond, reflectând prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului. În acest sens, s-a reținut just că răspunderea civilă delictuală impune în speță repararea integrală a prejudiciului cauzat din culpa inculpatului.
Pentru aceste considerente constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat
Va constata că recurentul inculpat a avut apărător ales.
Fiind în culpă procesuală, recurentul inculpat va fi obligat să plătească părții vătămate, cheltuielile judiciare făcute de către acesta, reprezentând onorariului de apărătorului ales.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpatG,împotriva deciziei penale nr.33/A din 24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurentul inculpat a avut apărător ales.
În baza art.193 Cod pr.penală,obligă recurentul inculpat să plătească intimatei părți civile, suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de către aceasta.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă recurentul să plătească statului suma de 70 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
red.
red. /
red.
tehnored. - ex.2
28.03./2.04.2008
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Ștefan Nimineț Carmen Căliman
