Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 219/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 219
ȘEDINȚA SEPARATĂ DIN: 27 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și recurent - parte civilă, împotriva deciziei penale nr. 535/A din 08.11.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință separată se prezintă recurentul-parte civilă, intimata-parte responsabilă civilmente, intimatul - inculpat asistat de apărător ales - avocat, intimata - parte responsabilă civilmente, lipsă fiind: intimat-parte responsabilă civilmente, intimat-parte civilă Spitalul de Pediatrie și intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, arată că înțelege să extindă motivele recurs și cu privire la nelegalitatea hotărârii pronunțate, precizând că pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice.
Recurentul- parte civilă și intimata-parte responsabilă civilmente arată că nu au alte cereri de formulat.
Avocat, arată că nu are alte cereri de formulat pentru intimatul - inculpat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr. 535/A din 08.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, vizând temeinicia soluției pronunțate, prin care înțelege să extindă motivele de recurs referitoare la nelegalitatea soluției pronunțate, cu privire la motivele de casare. Instanța a dispus aplicarea unei măsuri educative și nu a art. 182 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
Susține motivele de netemeinicie a hotărârilor atacate apreciind că se impune aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării, având în vedere vârsta inculpatului, când are o altă reprezentare faptelor cum ar fi: intenția directă, multitudinea loviturilor aplicate părții vătămate în zone vitale ale corpului, violența, consecințele acestora, care au cauzat leziuni care au necesitat o intervenție chirurgicală.
Fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 182 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal. În raport de cele arătate și ca urmare a faptului că măsura educativă nu este suficientă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 794/27.03.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău și a deciziei penale nr. 585/A din 8.11.20097 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU și reținând cauza spre rejudecare, aplicarea art. 182 al. 2 Cod penal cu art. 99 și următoarele Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 110 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recurentul - parte civilă, lasă soluția la aprecierea instanței.
Recurenta-parte responsabilă civilmente, lasă la aprecierea instanței aspectele prezentate de reprezentantul Parchetului și arată că este de acord cu măsura luată împotriva inculpatului de instanța de fond.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul cu privire la recursul declarat de partea civilă, lasă la aprecierea instanței soluția în măsura în care partea civilă și responsabilă civilmente sunt de acord cu măsura aplicată de instanța de fond, solicită admiterea recursului pe motivele de nelegalitate invocate de Parchet.
Avocat pentru intimatul - inculpat, față de extinderea motivelor de recurs formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, arată că nu le înțelege, apreciind că se susține doar nelegalitatea soluțiilor nu și lipsa de temeinicie. Totuși față de probele administrate în cauză și poziția părții vătămate solicită să se aprecieze asupra soluției ce urmează a fi pronunțată.
Între părți a existat o anumită înverșunare și teamă că nu se vor înțelege, acestea au ajuns la un acord, inculpatul a manifestat o preocupare deosebită, garantând partea civilă că regretă fapta și că o va despăgubi. Gravitatea faptei nu este chiar atât de mare, instanța de fond și de apel reținând corect încadrarea juridică a pedepsei. Face referire la art. 100 Cod penal și arată că instanța trebuie să aprecieze mai întâi asupra măsurilor educative și în caz contrar să facă aprecieri asupra aplicării unei pedepse.
Având în vedere că au fost discutate toate aspectele, inclusiv răspunderea ca pentru un major, iar cele două instanțe au făcut o corectă individualizare a faptei, solicită ca instanța de recurs să o respect și să se ia act că intimatul-inculpat este asistat de apărător ales.
Intimatul - inculpat, în ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisă.
Intimata- parte responsabilă civilmente, arată că a avut discuții cu partea civilă pentru recuperarea despăgubirilor.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.794 din data de 26.03.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 100 Cod penal, raportat la art.101 lit. a și art. 102 Cod penal, aplicarea inculpatului minor, fiul lui și, născut la data de 26.08.1988, în B, CNP -, studii 9 clase, domiciliat în municipiul B,-, județul B, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin.1 Cod penal, faptă din data de 21.09.2005, măsura educativă a"mustrării".
În temeiul art. 487 Cod procedură penală s-a procedat la îndeplinirea măsurii educative constând în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvârșite, în sfătuirea minorului să se poarte în așa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenția că dacă va mai săvârși din nou o infracțiune se va lua față de el o măsură mai severă, sau i se va aplica o pedeapsă.
În baza art.14 și art. 346 Cod procedură penală, cu art. 998-999 și art. 1000 alin 2 Cod civil, a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească părții vătămate suma de 35.000 lei reprezentând daune morale.
În motivarea sentinței penale s-a arătat că partea vătămată, în vârstă de 13 ani, este elev al Școlii Generale " " B, unitate de învățământ în care învață și numitul.
În ziua de 21.09.2005, între cele două persoane a avut loc un conflict minor, dar care l-a determinat pe să îl apeleze telefonic pe fratele său, inculpatul minor, pentru a-i solicita ajutorul.
Profitând de neatenția persoanelor care trebuiau să asigure paza unității de învățământ și integritatea corporală a elevilor, învinuitul minor a pătruns, în jurul orelor 14,00 (în pauza dintre două ore de curs) în incinta școlii și, la indicațiile fratelui său, s-a apropiat de partea vătămată, începând să-l lovească. Inculpatul minor i-a aplicat părții vătămate o lovitură de o intensitate deosebită în zona capului, fapt ce a determinat pierderea cunoștinței, iar după căderea acestuia la sol a continuat să îl lovească cu picioarele în abdomen. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit un traumatism toraco-abdominal cu ruptură de splină, leziuni ce au fost de natură a-i pune viața în primejdie. Aceste leziuni au necesitat spitalizarea părții vătămate la Spitalul de Pediatrie B în perioada 21.09 -3.10.2005.
Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond ca rezultând din: plângerea și declarațiile părții vătămate și ale reprezentanților săi legali-fl.7-10, procesul-verbal întocmit de lucrătorii de jandarmi cu ocazia constatării infracțiunii-fl.4 și 5, documentația medico-legală-fl. 11-17, declarațiile martorilor: -(fl. 18), -fl. 19, -fl.20, -fl.21, coroborate cu declarațiile inculpatului minor - fl.26-33, prin care a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii.
În drept, fapta inculpatului a fost apreciată că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea măsurii educative care s-a aplicat inculpatului minor prima instanță a arătat că a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, prezentându-se în fata organelor judiciare. De, asemenea, față de aspectul că inculpatul este minor, se motivează de prima instanță, trebuie făcută de la început distincția între un tânăr violent, care nu are probleme semnificative de manifestare a violenței și violența juvenilă manifestă, deoarece nu toți tinerii cu probleme sunt, implicit tributari unui comportament violent.
Față de aceste aspecte, s-a avut în vedere că minorul poate fi îndreptat și fără a i se aplica o pedeapsă, motivat de comportarea generală a minorului, posibilitatea lui de a conștientiza, de a accepta că a încălcat o normă de conduită, posibilitatea lui și a mediului din care face parte pentru a se reeduca, astfel că instanța de fond a aplicat inculpatului măsura educativă a "mustrării".
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a constatat că acțiunea civilă a părții vătămate este întemeiată în parte.
Astfel, fapta ilicită a inculpatului de aol ovi pe partea vătămata a avut drept urmare imediată cauzarea unor leziuni corporale.
Deși partea vătămată a solicitat suma de 3.000 lei cu titlu de daune materiale, nu a făcut dovada nici unui prejudiciu, însă leziunile suferite de partea vătămata au fost, de natura să aducă o atingere gravă dreptului său la integritate fizică si prin aceasta, generatoare de suferințe psihice și de sentimente de insecuritate personală, existând temerea părții vătămate că astfel de evenimente se pot repeta.
În consecința, prima instanță a apreciat că suma de 35.000 lei, acordată cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale, reprezintă o reparație echitabilă, fiind de natură a compensa prejudiciul extrapatrimonial pricinuit prin agresiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, invocând blândețea sentinței penale aplicate inculpatului minor, față de urmarea gravă cauzată integrității corporale și sănătății părții vătămate.
De asemenea, a formulat apel partea vătămată, motivat oral în instanță prin apărător, solicitând aplicarea unei pedepse inculpatului, precum și inculpatul care solicitat reducerea daunelor morale la care a fost obligat și păstrarea sancțiunii aplicate de prima instanță.
Prin decizia penală nr.535/A din data de 08.11.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, în baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul formulat de apelantul-inculpat cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, a fost desființată sentința penală apelată sub acest aspect și reținând cauza spre rejudecare s-a redus cuantumul daunelor morale de la 35.000 lei la 15.000 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
În baza art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și de apelantul-parte vătămată.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată apelanta-parte vătămată la plata a 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Fapta săvârșită de inculpat, așa cum corect a fost descrisă și de prima instanță, este gravă datorită urmărilor produse integrității corporale și sănătății părții vătămate.
La aceasta se adaugă și vârsta fragedă a părții vătămate, cu atât mai mult fiind regretabilă agresiunea comisă de inculpat.
Deosebit de acestea, trebuie văzut că rezultatul periculos s-a produs din culpă, altfel ar fi constituit tentativă de omor, iar atitudinea părții vătămate se află și ea la originea stării conflictuale avute cu fratele inculpatului, stare care a constitut motivul infracțiunii.
Prima instanță, deși nu a luat în considerare la alegerea sancțiunii aplicate inculpatului minor criteriile prevăzute în art.100 Cod penal, s-a oprit la măsura educativă a"mustrării",cea mai potrivită în raport de toate împrejurările concrete ale faptei și persoana inculpatului.
Din datele aflate la dosar, în special referatul de evaluare efectuat în cursul soluționării apelului, rezultă că inculpatul a înțeles consecințele faptei sale, că reeducarea și reintegrarea sa socială, facilitată și de timpul care a trecut, rigorile procesului penal, starea fizică și intelectuală a acestuia și mai ales de mediul familial în care de dezvoltă, poate avea loc prin aplicarea acestei sancțiuni penale.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de partea vătămată instanța de apel a constatat că acesta este nepatrimonial, cel material nefiind dovedit în vreun fel și ne reieșind din actele dosarului, pentru a fi acordat din oficiu.
De asemenea, se observă că nici inculpatul nu contestă realitatea acestui prejudiciu moral, ceea ce diferă fiind cuantumul acestuia.
Așa cum s-a arătat mai sus, se motivează de instanța de apel, partea vătămată nu este străină de cauzele acțiunii violente inculpatului. Asta nu justifică în nici un fel suferința care i-a fost provocată, de ordin fizic și psihic, dificil de cuantificat, ținând de caracteristicile fiecărei persoane.
Instanța de apel a apreciat că, în raport de zilele de îngrijiri medicale, 24-26 zile îngrijiri medicale, de durerea îndurată în cursul recuperării și de vârsta părții vătămate, suma de 15.000 lei este echitabilă pentru a compensa neajunsurile la care a fost supusă partea vătămată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, care a criticat hotărârile pronunțate în cauză, susținând în motivele scrise că acesteasunt netemeinice,având în vedere sancțiunea aplicată inculpatului respectiv măsura educativă a"mustrării",care a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, pe care o consideră excesiv de blândă având în vedere gravitatea faptei săvârșite.
În susținerile orale au fost extinse motivele de recurs, susținându-se că în mod greșit s-a reținut în dispozitivul hotărârii primei instanțe săvârșirea de inculpatul-minor săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal, în condițiile în care încadrarea juridică corectă era art.182 alin.2 Cod penal, încadrare juridică dată faptei și prin actul de sesizare a instanței.
Decizia pronunțată de TRIBUNALUL BACĂUa fost recurată și de partea civilă .
Recursul nu a fost motivat în scris, iar prezent în fața instanței de recurs, asistat de mama sa, a arătat că este de acord cu măsura educativă luată împotriva inculpatului minor și cu suma la care a fost obligat să o plătească.
Analizând decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele menționate în acest text, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și s-a făcut o judicioasă individualizare a măsurii educativă aplicate intimatului-inculpat.
Așa cum este cunoscut, la individualizarea judiciară a pedepselor trebuie să se aibă în vedere potrivit art.72 Cod penal, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptelor săvârșite de intimatul-inculpat, dar persoana acestuia.
În conformitate cu prevederile art.100 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă.
Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
În domeniul justiției pentru minori, în România au avut loc unele reforme, inclusiv prin aderarea la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului, ratificată de țara noastră prin legea nr.18/1990, care este un instrument deosebit de complex axat pe drepturile copilului și prin Legea nr.272 din 21.inunie.2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Potrivit art.37 alin.1 lit. b din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului, Statele părți vor veghea ca"Nici un copil să nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deținerea sau întemnițarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea și nu va fi decât o măsură extremă și cât mai scurtă posibil".
Față de aceste dispoziții, legea prevede pe de o parte, că în sancționarea infractorilor minori măsurile educative trebuie să aibă precădere, în sensul că nu se va recurge la aplicarea unei pedepse decât atunci când, ținând seama de criteriile care trebuie să servească la alegerea sancțiunii, s-ar aprecia că luarea unei măsuri educative nu ar fi suficientă pentru îndreptarea minorului, iar pe de altă parte, dacă se apreciază că se impune aplicare unei pedepse întemnițarea inculpatului minor trebuie să fie o măsură extremă și de durată cât mai scurtă posibil.
La alegerea sancțiunii care se aplică inculpatului minor se ține seama de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală a minorului, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului, de condițiile care au favorizat săvârșirea faptei, de riscul săvârșirii de nou de inculpatul minor a unei fapte prevăzute de legea penală și de orice elemente de natură a caracteriza situația minorului.
Așa cum rezultă din ancheta socială efectuată în cursul urmăririi penale-fl-24-25 dosar urmărire penală, inculpatul minor provine dintr-o familie legal constituită, bazată pe înțelegere și respect reciproc, părinții acestuia sunt cunoscuți cu o bună comportare, care i-au asigurat și îi pot asigura condiții bune de creștere și educare și că până la data săvârșirii infracțiunii deduse judecății nu a creat probleme familiei.
În cauză s-a efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU un referat de evaluare a inculpatului-minor-fl.49-52 dosar apel și din conținutul acestui referat rezultă că intimatul-inculpat are un atașament puternic față de familia sa și beneficiază de suportul afectiv și material din partea familiei.
Inculpatul minor nu prezintă un comportament infracțional, incidentul în care a fost implicat fiind izolat, necaracterizând conduita sa. Acesta s-a implicat în săvârșirea infracțiunii deduse judecății pe fondul unei stări conflictuale dintre partea vătămată și fratele inculpatului minor, ambii elevi ai Școlii Generale " " B, fără a conștientiza implicațiile faptei sale. Familia inculpatului deține resurse materiale și afective în vederea corectării la timp a comportamentului deviant aflat într-o stare incipientă de dezvoltare.
În referat se concluzionează că inculpatul-minor prezintă perspective de reintegrare în societate.
Pentru aceste aspecte, de vârsta minorului și prevederile art.101-103 Cod penal și de poziția recurentei-parte vătămată, care în cuvântul pe fondul soluționării recursului a arătat că este de acord cu măsura educativă luată împotriva inculpatului-minor și cu suma la care a fost obligat cu titlul de despăgubiri civile, Curtea constată, așa cum se arăta, că sancțiunea aplicată intimatului-inculpat a fost corect individualizată.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată infracțiunii săvârșite de intimatul - inculpat Curtea constată că prin actul de sesizare al instanței intimatul-inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, iar prima instanță a aplicat inculpatului minor măsura educativă a"mustrării"pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal.
Așa cum se arăta, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacăua declarat apel împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță doar sub aspectul măsurii luate împotriva inculpatului minor, iar nu și cu privire la încadrarea juridică dată infracțiunii săvârșite de acesta, condiții în care acest motiv de recurs nu poate fi examinat de instanța de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Se va constata că intimatul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și recurenta-parte civilă, împotriva deciziei penale nr.535/A din data de 08.11.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, în dosarul nr-.
Constată că intimatul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta-parte civilă la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul formulat de Parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată azi, 27.03.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Liliana Novac, Ecaterina Ene
GREFIER,
a
Red.sent.
Pronunțat dec.apel -
Red.dec.recurs
- 2 ex.
09.04./09.04.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Liliana Novac, Ecaterina Ene
