Infractiuni silvice Spete. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 221/R/2008
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 340/A din 21 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului recurent, av. Romul și au lipsit inculpatul recurent și părțile civile intimate Consiliul Local al comunei și Ocolul Silvic RA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că inculpatul recurent a depus în 11.04.2008 motivele de recurs, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Procurorul susține recursul și solicită admiterea acestuia, casarea în totalitate de deciziei penale nr. 340/A din 21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor și menținerea sentinței instanței de fond nr. 167 din 14.05.2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș. Arată că decizia de achitare este nelegală, la fel și hotărârea de achitare pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori. Raportat la criteriile prevăzute de art. 18 ind. 1 Cod penal, fapta săvârșită de inculpat întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni. Prejudiciul părții vătămate este consistent, inculpatul nu a recunoscut fapta,este recidivist postcondamnatoriu, astfel că pedeapsa aplicată este temeinică și legală. Arată că susținerea inculpatului că a avut aprobarea verbală de a tăia arborii este nefondată.
Apărătorul inculpatului susține motivele de recurs. Arată că instanța de fond a indicat ca temei legal art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, însă acesta era art. 11 pct. 2 lit5. a combinat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Instanța pune în discuție calitatea de complice la infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Reprezentantul parchetului arată că inculpatul are calitatea de autor și se opune schimbării calității din autor în complice.
Apărătorul inculpatului arată că inculpatul a participat nemijlocit la tăierea de arbori iar pe plan subiectiv nu are nici o vină.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sent. pen. nr.167/2007 Judecătoria Beiuș în baza art..32 al.3 din OG nr.96/1998, modificată și republicată prin Legea nr.183/2005, cu aplicarea art.37 lit.a cod penal, art.74 lit.c cod penal și art.76 lit.d cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de:
-- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiunii de tăiere de arbori fără drept.
În baza art. 98 al.3 din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art.37 lit.a cod penal, art.74 lit.c cod penal și art.76 lit.c cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:
-- 1(un) an închisoare pentru săvârșirea a unei infracțiunii de furt de material lemnos în dauna avutului public.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit. b cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute.
În baza art.83 cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr.59/13.02.2004 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosarul nr.1294/2003 și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat pedepsei aplicată prin prezenta hotărâre.
În baza art.71 al.1 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b cod penal, pe durata executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile, Consiliul Local al Comunei suma de 4.271 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.118 al.1 lit.b și al.2 cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 200 lei, reprezentând parte din contravaloarea drujbei folosite la săvârșirea infracțiunii de tăiere de arbori fără drept.
A fost obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 100 lei RON onorariu de avocat din oficiu, pentru avocat, din cadrul Baroului
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În luna septembrie 2006 inculpatul s-a deplasat la locul numit, în zona localității și din pădurea existentă în acel loc a tăiat un număr de 2 arbori nemarcați, de esență cer, cu diametre de 50 și 54 de cm. Materialul lemnos rezultat din cei 2 arbori l-a fasonat ca și material lemnos și l-a comercializat unei persoane rămase neidentificate.
La 5 octombrie 2006 inculpatul a indicat organelor de anchetă cele 2 cioate rezultate din arborii tăiați, la acest lucru permițând evaluarea pagubei și a volumului de masă lemnoasă, astfel s-a stabilit că valoarea prejudiciului este de 4.271 lei, iar volumul de masă lemnoasă de aproximativ 4,7 metri cubi.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A considerat inculpatul că se impune achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestora sub aspectul intenției.
În cauză, a susținut inculpatul, prima instanță nu a analizat apărările formulate din care rezulta faptul că a acționat la rugămintea martorei care l-a asigurat că are o aprobare de tăiere a arborilor din partea organului silvic.
Prin decizia penală nr. 340/A/2007, Tribunalul Bihor, în baza art 379 pct.2. lit.a pr.pen.a admis apelul penal declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr.167 din 14.05.2007 pronunțată de către Judecătoria Beiuș, pe care a desființat-o în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în pedepse componente, respectiv 8 luni închisoare aplicată în baza art.32 al.3 din OG 96/1998 modificată și republicată prin Legea nr.183/2005 cu referire la art.37 lit.a Cod Penal, art.74 lit.c și art.76 lit.d Cod Penal; 1 an închisoare aplicată în baza art.98 al.3 din legea nr.26/1996 cu aplicarea art.37 lit.a și Cod Penal art.74 lit.c și art.76 lit.c
Cod PenalA înlăturat dispozițiile de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare și 1 an închisoare.
A înlăturat dispoziția de aplicare a art.71 - 64 lit.a și b
Cod PenalA înlăturat dispozițiile privind aplicarea art.83 în Cod Penal ceea ce privește revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin nr.59/2004 a Judecătoriei Beiuș.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 a C.P.P. dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.32 al.3 din OG 96/1998 modificată și republicată prin Legea nr.183/2005 cu referire la art.37 lit.a
Cod PenalÎn baza art.18/1 al.3 raportat Cod Penal la art.91 a Cod Penal aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 RON.
II. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d a C.P.P. dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.98 al.3 din legea nr.26/1996 cu aplicarea art.37 lit.a
Cod PenalA menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în favoarea Baroului B onorariul apărătorului din oficiu Romul conform delegației.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, tribunalul a apreciat că aceasta este netemeinică.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul a tăiat din pădurea comunei administrată prin Ocolul Silvic RA doi arbori de esență cer nemarcați și fără a poseda forme legale creând un prejudiciu de 4271 lei. Cu privire la această faptă tribunalul a considerat că prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea penală, este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni. Pe de altă parte inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei indicând chiar organelor de anchetă cele două cioate rezultate din arborii tăiați.
La stabilirea în concret a pericolului social al unei fapte penale trebuie să se țină seamă de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de valoarea prejudiciului și nu în ultimul rând de persoana inculpatului care chiar în condițiile existenței unei stări de recidivă postcondamnatorie aceasta nu poate constitui ab initio criterii pentru evaluarea cu caracter definitiv a pericolului social al unei fapte penale.
Pentru aceste considerente tribunalul a apreciat că fapta inculpatului de tăiere fără drept a 2 arbori, circumscrisă din punct de vedere legal în disp. art 32 al.3. din OG 96/1998 este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.
În aceste sens admițând apelul inculpatului a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în pedepse componente, înlăturându-se dispozițiile de condamnare a inculpatului,
A înlăturat disp. de aplicare a art 71 și 64 lit a și b pen. precum și cea a aret.83 pen. în ce privește revocarea beneficiului suspendării condiționate executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplic. prin sp.nr.59/2004 a Judecătoriei
În baza art 11 pct.2 lit a rap la art 10 lit b/1 pr.pen. tribunalul a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tăiere arbori fără drept prev. de art 32 al.3 din OUG 96/1998 modificată și republicată prin L nr.183/2005.
În baza art 18/1 al.3 pen. rap la art 91 pen. a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 RON.
În legătură cu infracțiunea de sustragere a arborilor prev. de art 98 al.3 din L 26/1996 tribunalul a apreciat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția. A rezultat din declarațiile martorilor, și că inculpatul a fost cel care a tăiat cei doi arbori de esență cer discutând chiar la fața locului cu acesta. Într-o discuție avută cu martorul inculpatul i-a spus acestuia că a discutat cu pădurarul care i-a dat voie să taie cei doi arbori. Chiar dacă acest aspect nu s-a adeverit fiind infirmat de pădurar, inculpatului nu i se poate reține în sarcină intenția de a sustrage lemnele tăiate, fiind convins că are acordul autorităților pentru fapta sa. De altfel, inculpatul a discutat cu martorul la fața locului și a încărcat materialul lemnos într-un autovehicul împreună cu un cetățean care a rămas necunoscut.
În aceste context nu poate fi reținută o intenție propriu-zisă de a sustrage arbori, în sarcina inculpatului, câtă vreme acesta a fost convins că acționează legal. Din declarația martorei a rezultat că aceasta ar fi primit acordul pădurarului cu privire la tăierea a doi arbori de esență cer din pădurea satului. În acest context i-a cerut inculpatului să taie și să fasoneze arborii, ceea ce s-a și întâmplat, însă transportul materialului lemnos a fost efectuat de o persoană rămasă necunoscută. A arătat însă martora că lemnele au fost încărcate în autovehiculul acelei persoane și cu ajutorul inculpatului, care nu a transportat la domiciliul său nici o cantitate de lemn, aspect confirmat de altfel și de martorul.
Așadar, ca urmare a interpretării acestor probe tribunalul a considerat că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev. de art 98 al.3 din L 26/96 sens în care în baza art 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit d pr.pen. va dispune achitarea acestuia.
A menținut restul dispozițiunilor hotărârii atacate.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul, solicitând admiterea acestora, după cum urmează:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică și menținerea hotărârii primei instanțe, în speță comițându-se o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului.
În motivarea recursului formulat s-a arătat că la analiza gradului de pericol social concret al infracțiuni comise de inculpat, instanța nu a luat în considerare modul și mijloacele de săvârșire a faptei, prejudiciul foarte mare cauzat părții civile și rămas în totalitate nerecuperat; raportat la persoana inculpatului, instanța trebuia să aibă în vedere că acesta este recidivist postcondamnatoriu, situație față de care nu poate fi reținută atitudinea de recunoaștere a faptei și cu atât mai puțin stăruința acestuia în repararea pagubei, în condițiile în care acesta nu a fost recuperat.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului său și modificarea temeiului achitării sale, apreciind că în speță se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât nu a acționat cu intenție atunci când a tăiat arborii. A arătat inculpatul că a recunoscut comiterea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, însă la cererea martorei care a confirmat că a beneficiat de arborii tăiați și că a avut acordul pădurarului.
Referitor la nerecuperarea de către el a prejudiciului provocat, inculpatul a arătat că organele judiciare erau obligate să ridice lemnele de la martora, însă nu au făcut acest lucru.
Inculpatul a arătat că în calitate de paznic și gestionar al pădurii, martorul nu putea să confirme că a aprobat tăierea arborilor nemarcați, întrucât și-ar fi periclitat propriul loc de muncă, însă acesta i-a dat aprobarea martorei pentru aor ecompensa pentru ajutorul dat în gospodărie de băiatul martorei.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele permise de lege, Curtea va reține următoarele:
În luna septembrie 2006, inculpatul s-a deplasat în pădurea din situată în zona localității unde a tăiat un număr de 2 arbori nemarcați, de esență cer, pe care i-a transformat și comercializat unei persoane rămasă neidentificată. Ulterior, inculpatul a indicat organelor de anchetă cele 2 cioate rezultate din arborii tăiați, fiind posibilă astfel evaluarea prejudiciului creat la suma de 4.271 lei, iar volumul de masă lemnoasă la aproximativ 4,73.
Starea de fapt mai sus expusă a fost reținută în mod corect de instanța de fond și de apel, însă aceasta din urmă în mod eronat a apreciat că fapta inculpatului de a tăia arborii este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, iar cea de sustragere de material lemnos nu are întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura subiectivă.
Astfel, din probele administrate în cauză, inclusiv declarația de recunoaștere a inculpatului, rezultă vă acesta s-a deplasat la cererea martorei în pădurea, unde a tăiat 2 arbori care ulterior au fost valorificați unei persoane neidentificate, martora primind în schimb cantitatea de 300 kg de.
Apărarea inculpatului, potrivit căreia martora i-a spus că are aprobare verbală de la pădurar pentru tăierea arborilor nu poate fi primită câtă vreme acesta, în declarația de martor dată în fața organelor judiciare, nu a permis niciodată inculpatului sau martorei să taie arborii respectivi; pe de altă parte, acest acord verbal, chiar dacă ar fi fost confirmat, nu are nici o relevanță din punct de vedere legal, câtă vreme, neexistând nici un act scris care să consemneze acest acord, iar arborii nefiind marcați, inculpatul putea să-și dea seama că tăindu-i și încărcându-i în mașina persoanei căreia i-au fost vânduți, se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost cercetat.
În mod greșit a apreciat instanța de apel și că fapta inculpatului de a tăia arborii nemarcați nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, câtă vreme inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, nu a recuperat prejudiciul cauzat prin aceste infracțiuni, acesta fiind recidivist postcondamnatoriu.
Față de cele reținute mai sus, instanța va admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 340/A/2007 a Tribunalului Bihor pe care o va casa în totalitate, menținând sentința penală nr. 167/2007 a Judecătoriei Beiuș care va fi modificată în parte, în sensul că va limita conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului la prevederile art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, față de practica CEDO potrivit căreia exercițiul drepturilor civile poate fi limitat doar dacă corespunde interesului public și numai dacă este proporțional cu norma de lege încălcată.
Pentru aceleași motive, Curtea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva acestei decizii.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 2 lit."a" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 340/A din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează și modifică în parte sentința penală nr. 167 din 14 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în sensul că restrânge pedeapsa accesorie aplicată inculpatului la prevederile art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței.
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red. în concept: - 07.05.2008
Tehnored. - 2 ex. - 07.05.2008
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
