Denunțarea calomnioasă (art. 259 cod penal). Decizia 224/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 224/R/2008
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 350/A din 28 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat apărătorul ales al inculpatului recurent, av. - și părțile vătămate intimate - și și au lipsit inculpatul recurent și partea vătămată intimată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că inculpatul a depus în 16.04.2008 motive de recurs, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 350/A/2007 a Tribunalului Bihor și a sentinței penale nr.884/2007 a Judecătoriei Oradea, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a, faptele fiind lipsite de latura subiectivă și obiectivă. Inculpatul a făcut denunț penal împotriva unor persoane nedeterminate, iar pentru calificarea faptei ca infracțiune de denunțare calomnioasă este necesar determinarea persoanelor. Lipsește intenția de a denunța calomnios pe cei 3 polițiști, inculpatul a fost încătușat, i s-au cauzat leziuni, a formulat denunțul pentru a vederea dacă polițiștii au acționat în spiritul legii.
Procurorul solicită admiterea recursului în sensul limitării pedepsei accesorii aplicate de instanță în baza art. 71 alin. 4 Cod penal. Pedepsele accesorii nu sunt individualizate. Arată că achiesează la motivele rechizitoriului, plângerea inculpatului vizează persoane determinate prin grad, funcție, chiar dacă sunt nenominalizate, iar inculpatul invocă necunoașterea legii în propria apărare. Solicită limitarea pedepselor accesorii cu menținerea dispoziției de suspendare a acestor pedepse.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arată că era în pijama când a fost chemat jos, a fost reclamat de asociația de proprietari la spitalul de nebuni, a declarat că inculpatul l-ar fi omorât pe, iar la instanța de fond a fost evacuat din sală. Mai arată că polițiștii l-au încătușat și l-au dus la spitalul de nebuni. Inculpatul precizează că a avut funcții de conducere.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sent.pen.nr.884/2007 Judecătoria Oradeaa dispus în baza art 259 al.1 penal, cu aplicarea art. 33 lit. b penal, condamnarea inculpatului la 3 pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă - 3 fapte.
În baza art. 33 lit. b penal s-au contopit cele 3 pedepse în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 81. penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82. penal.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prev. art. 83. penal, care are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 4. penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
În baza art. 199 alin. 2.C.P.P. a fost scutit inculpatul de amenda judiciară de 1.000 lei aplicată la termenul de judecată din 25.05.2006, soluție ce se va comunica cu Administrația Financiară
S-a constatat că părțile vătămate nu și-au precizat pretențiile civile în prezenta cauză.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la 16.02.2005 inculpatul din prezenta cauză a solicitat cercetarea și trimiterea în judecată a făptuitorilor -, și, toți agenți de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 250, 246, 180 alin. 2. penal.
Prin rezoluția din 06.04.2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia constatându-se că cei trei au acționat în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu și numai în conformitate cu legea. Totodată s-a disjuns cauza în vederea efectuării de cercetări față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin.1 penal.
Din declarațiile martorilor, (filele 63-65 dos. inst), și D (filele 126-127 dos. inst.), care își mențin declarațiile formulate în dosarul de urmărire penală, se evidențiază că faptul că învinuirile aduse prin plângere agenților de poliție sunt nejustificate și nesusținute întrucât aceștia au acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu respectarea normelor legale în vigoare în ce-l privește pe inculpat.
Din probele administrate rezultă modul contestabil că inculpatului îi era cunoscută semnificația juridică a actelor sale precum și conținutul infracțiunilor reclamate, rezultând că învinuitul a formulat plângerea împotriva părților vătămate din prezenta cauză cu rea credință, întrucât au fost aduse învinuiri mincinoase la adresa unor polițiști care au acționat ferm și legal, aceștia cerându-i inculpatului în mod respectuos să se legitimeze și intervenind abia după ce inculpatul a devenit recalcitrant și violent, afectându-le astfel buna reputație, aceștia fiind cunoscuți cu o conduită corespunzătoare la locul de muncă și în societate. Reaua credință este dovedită și de faptul că inculpatul a adus la cunoștința opiniei publice prin presa locală acest incident pe care insă l-a prezentat denaturat acuzând o conduită abuzivă, inexistentă din partea polițiștilor și afectând imaginea instituției poliției. Este evident că învinuitul a cunoscut caracterul mincinos al învinuirii și că acesta nu a fost în eroare când a formulat plângerea împotriva părților vătămate din prezenta cauză, întrucât a formulat o plângere clar explicată indicând chiar și articolele din textul de lege.
Audiat fiind atât la urmărire penală cât și la instanță, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, încercând să explice conduita de a formula plângere împotriva organelor de ordine prin aceea că a manifestat bună credință în acel prilej și că nu a făcut învinuiri mincinoase întrucât tot ceea ce a relatat este adevărat.
Pe parcursul urmării penale părțile vătămate au declarat că se constituie parte civilă față de învinuit și că vor preciza ulterior sumele, aspect care însă nu s-a întâmplat pe parcursul judecării cauzei, astfel încât instanța va constata că aceștia nu și-au precizat pretențiile civile față de inculpat.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale.
Față de aceste împrejurări, ținând seama de conduita și vârsta inculpatului - 72 ani, concluziile expertizei medico legale psihiatrice, modul de săvârșire al faptei, gradul de pericol social a acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul a solicitat achitarea sa pe considerentul că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, respectiv intenția.
Prin decizia penală nr. 350/A din 28.11.2007, Tribunalul Bihor,n baza art 379/15 pct.1.lit. pr.pen. a respins ca nefondat apelul penal declarat de către inculpatul împotriva sent.pen.nr.884 din 29.05.2007. pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate atât oral cât și în scris dar și din oficiu pe baza materialului și lucrărilor de la dosarul cauzei tribunalul a apreciat că aceasta este legală și temeinică, și a menținut-o în totalitate.
În mod corect prima instanță analizând probele administrate în cauză a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă.
Elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului sunt pe deplin întrunite, fiind dovedit fără dubiu faptul că acesta cu rea credință a adus învinuiri mincinoase la adresa unor polițiști care au acționat în virtutea atribuțiilor de serviciu.
Pe de altă parte, a fost dovedit și aspectul cunoașterii de către inculpat a caracterului mincinos al învinuirii aduse câtă vreme în plângerea formulată a indicat o stare de fapt precum și articole de lege incidente.
Față de considerentele anterior descrise, tribunalul a apreciat ca legală și temeinică hotărârea atacată și a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate, a formulat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și după rejudecarea cauzei achitarea sa pentru fapta reținută în sarcina sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât faptei reținută în sarcina sa îi lipsesc unele din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă și latura subiectivă.
În motivarea recursului formulat, inculpatul a arătat că, potrivit dispozițiilor legale, elementul material al infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzut de art. 259 alin. 1 Cod penal, constă în învinuirea mincinoasă făcută prin plângere sau denunț, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană, ori inculpatul nu a formulat denunț împotriva unor persoane determinate, acesta neindicând nici o persoană împotriva căreia a înțeles să formuleze denunț penal; a arătat inculpatul că nu este îndeplinită nici condiția ca învinuirea făcută prin plângere să fie mincinoasă, adică necorespunzătoare realității, câtă vreme organul de urmărire penală avea obligația de a stabili caracterul mincinos al învinuirii.
În acest sens s-a arătat că împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere la Judecătoria Oradea, sens în care s-a format dosarul nr. 5106/2005, fiind necesară verificarea soluției pronunțată în acest dosar.
Referitor la inexistența laturii subiective, s-a arătat că nu se poate susține că inculpatul a fost de rea-credință atunci când a formulat plângerea, câtă vreme la baza acestui denunț penal s-a aflat certificatul medico-legal nr. 342/Ia/109/4.02.2005 prin care se constată că inculpatul prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 1.02.2005 și s-ar fi putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure (posibil pumn), comprimare și zgâriere cu corpuri dure (posibil cătușe); în aceste condiții inculpatul a considerat că polițiștii au acționat nelegal, necunoscând dispozițiile legale privitoare la situațiile în care polițiștii pot folosi forța.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate de inculpat, dar în limitele prevăzute de lege, instanța va reține următoarele:
În mod corect au stabilit instanțele de fond și de apel existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, vinovăția inculpatului pentru comiterea acestora, din probele administrate în cauză rezultând că la data de 16.02.2005 acesta a formulat o plângere solicitând cercetarea și trimiterea în judecată a făptuitorilor -, și, agenți de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 250, 246, 180 alin. 2 Cod penal, fapte pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia, întrucât s-a constatat că aceștia au acționat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și numai în limitele conferite de lege.
Curtea constată că susținerile inculpatului potrivit cărora nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, lipsind atât latura obiectivă cât și cea subiectivă, nu pot fi luate în considerare pentru următoarele motive:
Conform art. 259 alin. 1 Cod penal, învinuirea trebuie să privească o anume persoană, adică o persoană determinată. Aceasta înseamnă că, în cuprinsul denunțului sau plângerii, persoana învinuită trebuie să fie suficient descrisă, astfel încât să poată fi identificată de organul care primește sesizarea. Din lecturarea plângerii formulate de inculpat, rezultă că acesta a dat suficiente date și indicii pentru ca organele judiciare să-i identifice pe cei trei făptuitori în persoana părții vătămate -, și.
Astfel, inculpatul a arătat că făptuitorii au calitatea de lucrători ai Poliției Municipiului O - Biroul de Ordine Publică - Compartimentul Siguranță Publică, indicând și data la care a avut loc incidentul în care au fost implicați aceștia, cei trei fiind chemați în calitate de agenți de poliție pentru a interveni în vederea aplanării unui conflict izbucnit între inculpat și membrii asociației de proprietari.
Nu este necesar ca instanța să facă demersuri pentru a verifica modalitatea de soluționare a plângerii formulate de inculpat împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă la 5.04.2005 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea față de cei 3 făptuitori, câtă vreme, potrivit art. 66 alin. 2, inculpatul are dreptul să probeze lipsa de temeinicie a acuzelor adresate lui, sens în care putea prezenta el însuși hotărârea prin care a fost sancționată plângerea sa.
De asemenea, nu se poate susține că faptelor reținute în sarcina inculpatului le lipsește latura subiectivă, acesta știind că învinuirile aduse sunt mincinoase. Chiar dacă inculpatului i s-a eliberat un certificat medico-legal, acest lucru nu putea să-i creeze inculpatului convingerea că cei trei agenți de poliție au avut o purtare abuzivă față de el, date fiind împrejurările în care s-au desfășurat faptele.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că cei trei agenți de poliție au fost chemați de vecinii inculpatului întrucât acesta a declanșat un scandal în holul blocului, cu ocazia desfășurării unei ședințe a asociației de proprietari, iar cei trei doar au încercat să aplaneze conflictul și au fost tot timpul politicoși, inculpatul fiind cel care a avut o atitudine violentă și agresivă.
Curtea va admite recursul inculpatului, considerând că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La aprecierea în concret a gradului de pericol social, se va ține seama de modul și mijloacele concrete de săvârșire a faptelor, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana inculpatului.
Astfel, se va reține că inculpatul a formulat plângerea ca urmare a intervenției celor 3 agenți de poliție pentru aplanarea unui conflict iscat între inculpat și vecinii săi, incident mediatizat și de presa locală care a prezentat în mod favorabil inculpatului împrejurarea în care s-a produs incidentul. Este posibil ca această mediatizare să-l fi determinat pe acesta să se considere o victimă a celor 3 agenți de poliție și să fie îndreptățit să formuleze plângere împotriva acestora.
Se va avea în vedere și persoana inculpatului, care are studii superioare, fiind expert contabil, iar din actele depuse la dosar de acesta rezultă că a avut anumite contribuții științifice, posedând un certificat de invocator (fila 34 dosar).
Pentru aceste motive, Curtea va admite recursul penal declarat de inculpatul împotriva hotărârilor penale mai sus arătate, pe care le va casa și modifica în totalitate și, în consecință:
Se va descontopi pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului în 3 pedepse componente de câte 6 luni închisoare fiecare, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 18 ind. 1 Cod penal, îl va achita pe acesta pentru comiterea a 3 infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 259 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 345 alin. 5 Cod procedură penală și art. 91 Cod penal, va aplica inculpatului sancțiunea de 1.000 lei amendă administrativă.
Vor fi înlăturate dispozițiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal și pe cele privind aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală și art. 71 alin. 4 Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 2 lit."d" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul, cu domiciliul în O, P-ța 1 -, nr. 2,. B,. 2,. 7 împotriva deciziei penale nr. 350/A din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 884 din 29 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și modifică în sensul că:
Descontopește pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului în 3 pedepse componente de câte 6 luni închisoare fiecare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 18 ind. 1 Cod penal, achită pe inculpatul pentru comiterea a 3 infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 259 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal și art. 345 alin. 5 Cod procedură penală aplică inculpatului sancțiunea de
1.000 lei amendă administrativă
Înlătură dispozițiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 Cod penal și pe cele privind aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală și art. 71 alin. 4 Cod penal.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red. în concept: - 07.05.2008
Tehnored. - 2 ex. - 07.05.2008
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
