Infractiuni silvice Spete. Decizia 716/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 716
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
- - -
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr. 145/A/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru inculpați av., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurenților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună condamnarea inculpaților pentru faptele deduse judecății.
În susținerea motivelor de recurs arată că atât instanța de fond cât și cea de apel au înlăturat fără temei și fără nicio argumentare probele administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, probe pertinente și convingătoare, în favoarea unor declarații cu conținut îndoielnic a inculpaților și a unor martori, stabilind astfel o situație de fapt necorespunzătoare realității și nesocotind principiul de bază al procesului penal, acela al stabilirii adevărului. În consecință s-a dispus achitarea inculpaților, comițându-se astfel o eroare gravă de fapt.
Astfel, în mod nejustificat, cele două instanțe au reținut că fapta prev. de art. 98 al.1,3,4 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați a fost săvârșită fără vinovăție, aceștia având reprezentarea că terenurile respective le aparțin.
În mod nejustificat cele două instanțe au reținut susținerile inculpaților, în sensul că terenurile le aparțin, deoarece din examinarea integrală a probelor dosarului rezultă fără echivoc că inculpații în urma obținerii unor titluri de proprietate pe raza comunei, prin activități infracționale de întocmire în fals a documentației pentru emiterea titlului de proprietate pe numele unor persoane apropiate lor, care nu erau îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, având în proprietate și posesie utilaje de exploatare material lemnos, au solicitat unor persoane, între care: și să HG taie arbori din suprafețele de teren proprietatea părților vătămate, și G, fără a le preciza cine sunt adevărații proprietari. În aceste condiții inculpații și-au însușit 30 de arbori de pe terenul părții vătămate, 26 arbori de la partea vătămată și 15 arbori de la partea vătămată
De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul, la data săvârșirii faptelor, era primar al Comunei și președinte al Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar și în această calitate știa că terenurile atribuite unor persoane în proprietate, ca urmare a activităților sale infracționale pe raza altei comune, în speță, se suprapun peste terenurile atribuite în proprietate de Primăria, întrucât terenurile se învecinează. Mai mult, celălalt inculpat, în calitate de pădurar cunoștea că în zona, de unde a sustras materialul lemnos, erau terenuri pădure,atribuite în proprietate și puși în posesie proprietarii de către Comisia Locală.
Față de aceste considerente, apreciază că faptele inculpaților au fost pe deplin dovedite, aceștia au acționat în baza unor titluri de proprietate care chiar dacă nu au fost declarate nule pot fi declarate anulabile.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pe latură penală și pe fond să se dispună condamnare inculpaților la pedepse cu privare de liberate și să se constate că aceste pedepse au fost grațiate conform art. 1 din Legea 543/2002. Mai solicită a se ridica sechestrul asigurator, să se constate că Direcția Silvică nu s-a constituit parte civilă și să se mențină celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Avocat, pentru inculpați, arată că cele două instanțe au avut în vedere toate probele administrate în cauză și în mod temeinic și legal au dispus achitarea acestora, apreciindu-se că s-a acționat în mod legal întrucât titlurile de proprietate nu au fost anulate. Mai mult decât atât, Direcția Silvică nu s-a constituit parte civilă în cauză întrucât nu a suferit nici un prejudiciu.
Solicită respingerea recursului și să se mențină ca legale și temeinice hotărârile pronunțate în cauză.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 556 din 15.10.2007, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.10.1959 în M, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii medii, ocupația învățător, domiciliat în M, str. -,. 14,. 11, jud. B, fără antecedente penale, pentru săvârșirea faptei prevăzute art. 98 alin. 1, 3, 4 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul cu datele de stare civilă de mai sus pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 98 alin. 1, 3 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.12.1950, în com., jud. B, cetățean român, studii 8 clase și școala profesională, pădurar, domiciliat în, sat, jud. B, fără antecedente penale, pentru săvârșirea faptei prevăzute art. 98 alin. 1, 3, 4 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, cu datele de stare civilă de mai sus, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 98 alin. 1, 3 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.05.1950, în com., jud. B, cetățean român, studii Facultatea de Științe Juridice I, secretar, domiciliat în M, str. -. 4,. 9, jud. B, fără antecedente penale pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 98 alin. 1, 3 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a luat act că prejudiciile cauzate părților civile au fost recuperate.
S-a luat act că Direcția Silvică nu se constituie parte civilă în cauză.
S-a luat act că toți inculpații au avut apărător ales.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU înregistrat sub nr. 433 din 05.01.2005 au fost trimiși în judecată inculpații:, fiul lui și, născut la 29.10.1959, în M, cetățean român, studii medii, învățător, domiciliat în M, str. -. 14,. 15 jud. B, fără antecedente penale, inculpatul, fiul lui și, născut la 12.12.1950, în com. jud. B, cetățean român, studii 8 clase + școala profesională, pădurar domiciliat în com. jud. B, fără antecedente penale și inculpatul, domiciliat în M, str. -,. 4,. 9, jud. B, toți trei pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori în formă continuată, prev. de art. 98 al. 1, 3, 4 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal și art. 13 cod penal.
Se arată în actul de sesizare al instanței că și în perioada iulie septembrie 1999, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale au sustras 30 de arbori de esență brad în valoare totală de 28.655.250 lei de pe terenul părții vătămate, 26 arbori esență brad, în valoare de 28.210.000 lei de la partea vătămată, și 15 arbori de esență brad în valoare de 15.041.000 lei de la partea vătămată Se mai arată că aceiași doi inculpați în perioada aprilie 1998 - aprilie 2001 în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și-au însușit fără drept cantitatea de 115,954. rășinoase și 13,449. foioase de pe suprafețele împădurite aflate pe raza com. creând un prejudiciu în valoare de 19.539.853 lei în paguba Direcției Silvice
Fapta inculpatului este descrisă că în perioada iulie 1998 - februarie 2001, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și-a însușit pe nedrept cantitatea de 99,342. rășinoase și 5,454. foioase de pe suprafețe de teren împădurite aflate pe raza comunei cauzând un prejudiciu total în valoare de 15.824.196 lei în paguba Direcției Silvice
În cauză s-au depus acte, materialul de urmărire penală, au fost audiate părțile și martorii și s-au efectuat 2 expertize tehnice, iar instanța dispus condamnarea inculpaților și și achitarea inculpatului.
Sentința a fost atacată cu apel d e către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, inculpații și, calea de atac a fost admisă, sentința casată în totalitate și trimisă la rejudecare fără a se menține nici un act de procedură.
În rejudecare s-au audiat inculpații, martorii din lucrări, s-a efectuat o expertiză tehnică, s-a administrat proba cu acte, probatorii coroborate cu materialul de urmărire penală.
În perioada iulie - septembrie 1998 inculpații și, în urma obținerii unor titluri de proprietate pe raza comunei, având în proprietate și posesie utilaje de exploatare material lemnos, au solicitat unor persoane între care: și HG, să taie arbori din suprafețele de teren proprietatea părților vătămate, și
În aceste condiții inculpații s-au tăiat 30 de arbori de pe terenul părților vătămate, și, 26 arbori de pe terenul părții vătămate și 15 arbori de pe terenul părții vătămate
Partea vătămată Gaa preciat valoarea arborilor lipsă de pe terenul său la suma de 70 000 000 lei rol, însă a făcut precizarea că nu știe cine i-a luat arborii și nu are nici o pretenție în acest dosar. Celelalte părți vătămate au precizat că prejudiciile produse au fost acoperite integral prin plata contravalorii materialului lemnos de către cei 2 inculpați.
Audiați în instanță, nici unul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu. Inculpatul a arătat că în conformitate cu hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii 18/1991a procedat la punerea în posesie a 7 persoane pe raza comunei, pe o suprafață de teren care anterior fusese proprietatea ocolului silvic. S-a procedat la punerea în posesie fără însă a se cunoaște că pe acea suprafață fuseseră puse în posesie persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate din comuna, în condițiile în care suprafața în litigiu se afla la limita dintre cele două comune. Despre suprapunerea de suprafețe s-a aflat abia la un an după punerea în posesie a celor din, în condițiile în care exploatarea a început imediat.
Aceeași situație a fost relatată și de inculpatul cu privire la prima faptă imputată prin rechizitoriu, pe care de asemenea nu a recunoscut- Astfel acesta relatează că în anul 1998 exploatat atât arbori de pe terenul proprietate cât și de pe terenul părților vătămate în condițiile suprapunerii punerilor în posesie. Ulterior, după ce a aflat că a exploatat în mod greșit, a achitat părților vătămate contravaloarea materialului lemnos întrucât nu a dorit să producă acestora un prejudiciu.
Expertiza tehnică efectuată în cauză (filele 442 - 444) a confirmat situația de fapt relatată de inculpați. Astfel, expertul a concluzionat că prin suprafețe de teren pe care au fost puși în posesie și au fost afectate suprafețe părților vătămate în următoarea modalitate: a ocupat de la 1000. de la 875. și de la G 750. iar a ocupat de la 1200. de la 1050. iar de la G 900.
Martorii audiați în cauză au confirmat tot varianta celor doi inculpați. Astfel a HG arată că a fost rugat de să tragă arbori marcați de pe terenul proprietate, iar acesta s-a conformat, a arătat că a fost la fața locului și erau mai mulți arbori culcați la pământ, însă care erau marcați, a tras de asemenea un marcat la solicitarea lui.
Gar elatat modalitatea în care s-a făcut punerea în posesie și suprapunerea loturilor. Astfel, reprezentantul Ocolului Silvic indicat celor două Comisii și aceeași parcelă fără delimita exact limitele până la care se poate întinde fiecare comisie.
Astfel instanța nu a reținut în sarcina celor doi inculpați, și prima faptă pentru care au fost trimiși în judecată. Probatoriile din dosar converg spre concluzia că aceștia au acționat fără vinovăție în săvârșirea faptei, fiecare dintre ei crezând că exploatează material lemnos de pe terenul proprietate, în condițiile în care Comisia de aplicare a Legii 18/1991 de la i-a pus în posesie peste cei de la. Chiar în condițiile în care inculpatul făcea parte efectivă din comisie, acesta nu a fost condamnat pentru săvârșirea vreunui abuz în exercitarea funcției sale, motiv pentru care instanța a prezumat buna sa credință în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu.
Nici celuilalt inculpat, nu i s-a reținut vinovăția în săvârșirea faptei întrucât chiar dacă acesta era pădurar și cunoștea că în acea zonă erau terenuri atribuite proprietarilor din nu există nici o dovadă concretă că ar fi cunoscut existența vreunei suprapuneri.
Mai mult, instanța a reținut că cei doi sunt trimiși în judecată doar pentru infracțiunea de furt de arbori, nu și pentru cea de tăiere ilegală, ceea ce denotă faptul că cei doi nu au avut în vedere o activitate infracțională, ci au efectuat demersurile legale în vederea exploatării conform normelor în vigoare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că probele administrate în cauză nu duc la concluzia vinovăției nici unui inculpat. Art. 66 alin. 1 Cod procedură penală, instituie în favoarea inculpatului prezumția de nevinovăție, care nu este anulată decât prin certitudinea dovedită a vinovăției acestuia. Dacă probele administrate de acuzare nu au un conținut cert, dacă nu sunt decisive, complete, dacă ele lasă o nesiguranță în privința vinovăției inculpatului, atunci se aplică principiul potrivit căruia "orice îndoială este în favoarea acuzatului" (in dubio pro reo). Această regulă constituie un complement necesar, o manifestare și o expresie a prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăsește în materia probațiunii.
Cu privire la a doua faptă imputată celor doi inculpați și precum și cea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prin care s-ar fi adus prejudicii Direcției Silvice B, instanța a reținut că aceasta din urmă a transmis instanței adresa 11102/06.10.2006 (fila 156) prin care arată că în urma cercetărilor efectuate de către specialiștii angajați s-a ajuns la concluzia că suprafețele de fond forestier în cauză sunt ieșite din gestiunea unității emitente în baza Legii 18/1991 prin hotărâri ale Comisiei Județene din anul 1993, motiv pentru care nu mai are pretenții de natură civilă în cauză. Ulterior în urma adresei instanței prin care s-au solicitat lămuriri cu privire la răspunsul sosit s-a primit adresa nr. 3320/23.03.2007 (280) prin care se arată că unitatea nu a putut face verificarea în timp util a proprietăților suprafeței în cauză și în momentul trimiterii în judecată a inculpaților "s-a presupus" că suprafața de pădure era în gestiunea unității, motiv pentru care invocându-se celeritatea soluționării cauzelor s-a făcut constituirea de parte civilă, urmând ca ulterior să se facă evaluarea. În momentul trecerii la evaluare s- constatat că de fapt suprafețele pădure nu sunt în gestiunea Direcției Silvice motiv pentru care s-a transmis adresa 11102/06.10.2006.
Instanța a apreciat că în faza urmăririi penale și a primei judecăți în fond a existat în permanență o eroare gravă cu privire la faptele deduse judecății. Astfel, există o mare diferență între exploatarea de pe terenul proprietate în condițiile respectării normelor de exploatare și tăierea din terenul Direcției Silvice. Direcției ar fi trebuit să manifeste diligență și prudență în emiterea unor declarații care ar putea duce la condamnarea unor persoane fără o bază faptică corespunzătoare adevărului, și minuțiozitate în cercetarea problemelor de care depinde caracterul penal al unei fapte, în caz contrar există posibilitatea unor condamnări nedrepte.
Astfel având în vedere că în privința celei de-a doua fapte imputate inculpaților și și singurei fapte imputate inculpatului, instanța a apreciat că atâta timp cât fiecare dintre aceștia are un titlu valabil care nu a fost anulat în nici o modalitate, iar exploatările s-au efectuat în condițiile adresării de cereri organelor în drept să elibereze autorizații de exploatare, precum și a marcării prealabile, inculpații nu au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, motiv pentru care s-a dispus pentru fiecare inculpat în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală achitarea pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 98 alin. 1, 3 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești invocând nelegalitatea acesteia sub următoarele aspecte:
1. Motivarea instanței în ceea ce privește infracțiunea de tăiere ilegală de arbori reținută în sarcina inculpaților, este contradictorie, în condițiile în care în actul de sesizare a instanței s-au arătat împrejurările în care prin mijloace frauduloase, s-au obținut titlurile de proprietate pentru suprafețele de teren pentru care au fost puși în posesie.
Eliberarea titlurilor de proprietate pentru terenuri de pe raza comunei a fost făcută pentru a da o aparentă legalitate exploatării materialului lemnos, astfel încât se impune a se reține activitatea infracțională desfășurată de cei trei inculpați.
2. Inculpatul nu avea dreptul de a obține suprafețe de teren împădurite pe raza comunei, cu atât mai mult pe raza comunei. Instanța de judecată nu a motivat soluția de achitare a inculpaților pe materialul probator administrat în cauză, făcând referire la principiul general "in dubio pro reo" fără a indica concret care este acest dubiu.
Se consideră că în cauză se impune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori pentru care a fost trimis în judecată.
3. Instanța de judecată nu s-a pronunțat în privința măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaților, încălcând astfel dispozițiile art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Tribunalul, examinând actele și lucrările din dosar prin prisma motivelor invocate, a constată că apelul declarat este nefondat,motiv pentru care l-a respins ca atare, prin decizia penală nr.145/A din 20 martie 2008,apreciind că prima instanță a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză,în baza cărora a reținut corect situația de fapt,soluția de achitare a inculpaților fiind temeinic și legală.
Impotriva deciziei susmenționate, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău,reiterând motivele din apel,considerând că cele două instanțe,fără nici un temei au înlăturat toate probele administrate în cauză în faza urmăririi penale deși acestea erau pertinente și convingătoare în favoarea altora îndoielnice,care au denaturat situația de fapt, conducând în cele din urmă la achitarea în mod greșit a inculpaților. Raportat la cele arătate mai sus, s-a susținut că cele două instanțe anterioare au constatat în mod eronat că fapta prev. de art.98 al.1,3,4 din Legea nr.26/1996 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal,pentru care inculpații au fost trimiși în judecată a fost săvârșită fără vinovăție,pe considerentul că aceștia au avut reprezentarea că terenurile le aparțin.
Totodată, Parchetul a susținut că cele două instanțe au luat în considerare doar declarațiile inculpaților,în sensul că terenurile le aparțin,în baza unor titluri de proprietate,deși aceștia nu aveau dreptul legal la reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanța de control judiciar, analizând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, cât și din oficiu,constată că aceasta este temeinică și legală.
Astfel,se constată că în cauză,în mod corect s-a reținut că fapta de furt (sustragere) de arbori, prevăzută de art. 98 alin. 1, 3, 4 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru care inculpații și au fost cercetați și trimiși în judecată nu îndeplinește conținutul infracțiunii, lipsind vinovăția inculpaților. Astfel, aceștia au procedat la exploatarea suprafețelor de teren din litigiu, având reprezentarea că terenurile respective le aparțin.
Inculpații au aflat despre împrejurarea că la punerea în posesie s-au suprapus suprafețele de teren atribuite, cu cele aparținând părților vătămate, la un an după punerea în posesie a locuitorilor din comuna, când deja exploatarea lemnului începuse, aspect confirmat și de expertiza tehnică efectuată în cauză. Din concluziile raportului de expertiză aflat la filele 442 - 444 din dosarul instanței de fond, rezultă că prin suprafețele de teren pe care au fost puși în posesie inculpații și au fost afectate suprafețele cuvenite părților vătămate, astfel: a ocupat de la 1000. de la 875. și de la G 750. iar a ocupat de la 1200. de la 1050. iar de la G 900. Aceste aspecte sunt confirmate și de martorii audiați la urmărirea penală și la instanță, HG,
OGÎn ceea ce privește infracțiunea de furt de arbori, prevăzută de art. 98 alin. 1, 3 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpați, se constată că soluția de achitare este de asemenea temeinică. Astfel, se reține că Direcția Silvică B, cu adresa nr. 11102/06.10.2006 a făcut cunoscută instanței împrejurarea că nu are pretenții de natură civilă în cauză, întrucât în urma verificărilor efectuate de către specialiștii angajați s-a constatat că suprafețele de fond forestier ce formează obiectul litigiului sunt ieșite din gestiunea unității în baza Legii nr. 18/1991, prin hotărâri ale Comisiei Județene din anul 1993.
Rezultă din probele administrate în cauză că inculpații au acționat în baza unor titluri de proprietate care nu au fost declarate nule, exploatările de masă lemnoasă efectuându-se în baza unor autorizații valabile și cu marcările prealabile a arborilor, astfel că nu se impune condamnarea acestora pentru infracțiunile de sustrageri de arbori.
Față de considerentele expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, ca nefondat.
Se va constata căintimațiiinculpați au fost asistați de un apărător angajat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 litera b Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva deciziei penale nr. 145/A din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că intimații inculpați au fost reprezentați de apărător ales.
În baza art. 192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.
Red. /
Red.
Tehnored.
Ex.2
8./8.12.2008
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
