Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 712/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 712
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
- - -
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de Pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 97/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregJ. cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul asistat de av., lipsă fiind părțile vătămate și reprezentanții părții civile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
La solicitarea instanței, av. prezintă spre observare noul contract de asistență juridică. De asemenea depune la dosar un memoriu prin care dezvoltă motivele de recurs. Solicită a se acorda un nou termen de judecată pentru a depune acte în circumstanțiere, respectiv cu privire la profilul moral al inculpatului.
Reprezentantul parchetului arată că în cauză s-au acordat suficiente termene, inculpatul având posibilitatea să depună acte în circumstanțiere. Solicită respingerea cererii.
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului și având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea recursului și casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Neamț, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În susținerea recursului arată că prin decizia penală nr. 97 din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a menținut sentința penală a instanței de fond prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al.1- 2o9 alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplic. art. 41 al.2
Cod PenalFață de probatoriul administrat în cauză, apreciază că instanța a realizat o încadrare juridică greșită și o interpretare eronată a probatoriului administrat, reținându-se dispozițiile art. 41 al.2.Cod Penal Or, față de situația de fapt nu se poate reține săvârșirea a două infracțiuni distincte de furt, nefiind vorba de două furturi ci de două acte materiale care intră în componența aceleași fapte, respectiv două acte materiale ale unei singure infracțiuni.
Mai mult, apreciază că instanța trebuia să aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, poziția sa procesuală precum și faptul că prejudiciul a fost recuperat.
Față de aceste împrejurări solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 și 76 Cod penal să se aplice o pedeapsă cu suspendare conf. art. 861Cod penal.
Reprezentantul parchetului arată că în mod greșit s-au reținut dispozițiile art. 41 al.2 Cod penal, însă cu privire la pedeapsa aplicată arată că în mod corect instanța a avut în vedere gravitatea faptei și împrejurările ei. De altfel pedeapsa aplicată în cauză este modică.
Solicită admiterea recursului doar cu privire la greșita aplicare a disp.art. 41 al.2 Cod penal și să se mențină celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile puse de apărător.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.97/AP din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.835/18.09.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
În baza art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 74 alin.1 lit. c, art. 76 alin.1 lit. c și art. 80 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 83 alin.1 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1641/25.11.2003 a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 36/25.01.2005 a Curții de Apel Alba -I, pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin. 2 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1,3 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal, pedeapsă care s-a cumulat cu pedeapsa curentă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 88 alin.1 Cod penal s-a computat din durata pedepsei stabilite, durata reținerii și arestării preventive, efectuată de inculpat de la data de 15.10.2006 la data de 07.11.2006.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.145 Cod procedură penală, art. 145 Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală, s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara a inculpatului.
A fost desemnată Poliția municipiului I, județul I, ca să efectueze supravegherea inculpatului pe perioada în care subzistă obligația acestuia de a nu părăsi țara.
În baza art. 145 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele interdicții pe această perioadă:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția municipiului I, județul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.145 alin.2 Cod procedură penală s- atras atenția inculpatului că neexecutarea cu rea-credință a obligațiilor stabilite de instanță va conduce la luarea față de acesta a măsurii arestării preventive.
În baza art.14 Cod procedură penală si art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile și.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.000 lei, iar părții civile suma de 220 lei,ambele cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:
a data de 9.10.2006, inculpatul însoțit de numitul a intrat în țară prin vama cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de inmatriculare CU AB 600, proprietatea sa, și au mers la B de unde inculpatul a venit la P N în ziua de 13.10.2006.
În noaptea de 13/14.10.2006, inculpatul a parcat mașina in zona statiei de benzină din P N și a luat hotărârea de a sustrage bunuri din autoturismele parcate în zonă.
Mai intâi, inculpatul a spart geamul de la portiera dreapta față a autoturismului marca Peugeot 307 cu nr. de înmatriculare B 10196, sustrăgând din interior un radiocasetofon marca Sony pe care l-a pus intr-o geantă de voiaj pe care o avea asupra sa, apoi din portbagajul aceluiași autoturism a sustras un trening, o pătură și o păpușă pe care le-a dus în porbagajul mașinii sale.
În continuare, inculpatul a sustras oglinzile retrovizoare de la autoturismul marca Volkswagen cu nr. de inmatriculare -, însă una dintre oglinzi s-a spart si a fost aruncată de inculpat in apropierea parcării.
Situația de fapt reținută de instanța de fond a rezultat din coroborarea urmatoarelor probe: plângerea și declarațiile părților civile; procesele verbale de sesizare a comiterii faptelor, dovezile de ridicare și restituire a bunurilor sustrase, procesul-verbal de predare-primire a bunurilor, declarațiile inculpatului și ale invinuitului u adminJ. in cursul urmăririi penale, declarația martorului și recunoașterea inculpatului.
Instanța a retinut că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prevazute de art. 208 alin. 1, art. 209 al. 1 lit. e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, atât din punct de vedere obiectiv, cât si subiectiv.
Astfel s-a dovedit că inculpatul, cu intenție directă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând prin efracție, pe timp de noapte și în loc public a luat din posesia a două părți vătămate mai multe bunuri mobile cu scopul de a și le însuși pe nedrept.
Prima instanță a reținut că nu se impune schimbarea încadrării juridice în condițiile în care în dispozitivul actului de sesizare a fost trecută litera a, în locul literei g, în ceea ce privește art. 209 al. 1 Cod penal, fiind vorba de o eroare de tehnoredactare, astfel cum rezultă si din celelalte documente de la dosarul de urmărire penală și din adresa 3819/P/2006/18.09.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.
De asemenea, nu se poate înlătura din încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, incidența art. 41 al. 2 Cod penal, în condițiile în care s-a dovedit că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infractionale la intervale scurte de timp și în același loc, a luat din posesia mai multor părți vătămate bunuri mobile cu intenția de a și le însuși pe nedrept.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanță a avut in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal, respectiv prevederile cuprinse in partea generala a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate de art. 209 alin. 1 Cod penal, gradul de pericol social al faptelor savarsite dat fiind frecvența mare de comitere a acestora și persoana inculpatului, care are varsta de 27 ani, are antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, este necăsătorit, nu are copii minori în întreținere, fara ocupatie stabilă, studii superioare, precum si incidența în cauza de față a imprejurărilor care atenuează răspunderea penală în speță circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal, care va fi reținută în favoarea acestuia, având în vedere atitudinea sa ulterioară comiterii faptelor când a recunoscut și manifestat regret față de cele întâmplate, si incidenta împrejurărilor care agravează răspunderea penala, în speță comiterea faptei în forma continuată prevăzută de art. 41 al. 2 Cod penal. În baza tuturor acestor considerente, prima instantă a apreciat că scopul pedepsei, prevazut de art. 52 Cod penal, acela de a preveni săvârsirea de noi infractiuni și de a asigura constrângerea și reeducarea acestuia poate fi realizat in cauză prin aplicarea inculpatului a unei pedepse cu inchisoarea orientate sub minimul special prevăzut de lege.
În baza art.83 alin.1 Cod Penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin. 2 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1,3 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut că nu s-au modificat în nici un mod temeiurile avute în vedere de completul de judecată care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligarea de nu părăsi țara la data de 07-11-2006, menținută prin încheierile pronunțate în datele de 05.12.2006, 23.01.2007 și 20.03.2007, și că, pentru motivele în fapt arătate în cuprinsul încheierii nr.30/15-10-2006 pronunțată de Judecătoria Piatra -N în dosarul penal nr.9084/2006, s-a dispus, în baza art.350 alin.1 raportat la art. 145, art.145 și art. 143 Cod procedură penală, menținerea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi țara.
Împotriva sentinței penale inculpatul a declarat apel.
Prin decizia penală nr.97/AP din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 835 din 18.09.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț.
S-a menținut ca legală și temeinică sentința apelată.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, s-a avansat către N, din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului, suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Inculpatul a comis infracțiunea continuată de furt calificat, într-un loc public, respectiv în zona stației de benzină din P N, prin efracția a două autoturisme, în noaptea de 13/14.10.2006, încadrarea juridică legală a faptei fiind art.208, 209 al.1 lit.e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, încadrarea în baza căreia a fost condamnat inculpatul de instanța de fond.
Deși, prin rechizitoriul nr.3819/P/2006 din 06.11.2006, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art.208 al.1, 209 lit.a,e,i Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, fapta comisă de inculpat a fost descrisă în considerentele rechizitoriului, conform încadrării juridice stabilită de instanță de fond, iar înlocuirea literei g (în timpul nopții) cu lit.a (de două sau mai multe persoane împreună), de către procuror, s-a produs ca urmare a unei erori de tehnoredactare, așa după cum rezultă și din adresa parchetului, împrejurare care nu impunea schimbarea încadrării juridice de către instanța de fond.
De altfel, avocatul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul menționat mai sus, iar instanța de fond în mod corect a respins ca nefondată cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat, întrucât instanța de fond a fost sesizată și cu fapta descrisă în considerentele rechizitoriului.
Referitor la aplicarea art.41 al.2 Cod penal, de asemenea în mod legal au fost aplicate aceste dispoziții, întrucât inculpatul în noaptea de 13/14.10.2006, cu intenție directă, în baza aceleași rezoluții infracționale, acționând prin efracție, pe timp de noapte și în loc public, a luat din autoturismul aparținând părților vătămate și, mai multe bunuri mobile, pe care și le-a însușit pe nedrept.
Din probele adminJ. la dosarul cauzei mai rezultă că inculpatul a săvârșit sustragerile la intervale scurte de timp și din același loc, astfel că cele două acte materiale intră în conținutul infracțiunii continuate de furt calificat, și nu pot fi înlăturate dispozițiile art.41 al.2 Cod penal.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond, aceasta a fost just individualizată cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile cuprinse în partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise și persoana inculpatului, care este tânăr, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, cu studii superioare și a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei; prin sentința penală nr.1641/25.11.2003 a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă prin decizia penală nr.36/25.01.2005 a Curții de Apel Alba I, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința menționată.
În raport de aceste elemente de individualizare, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă coborâtă sub minimul special al pedepsei prevăzut de lege, prin aplicarea dispozițiilor art.74 al.1 lit.c Cod penal, ținându-se cont și de condamnarea anterioară, mai precis de concursul existent în cauză între cauzele de atenuare și cele de agravare ale pedepsei.
Pedeapsa rezultantă mai mare se datorează incidenței dispozițiilor art.83 Cod penal, care au atras revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, care s-a cumulat cu pedeapsa curentă.
Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate acorda o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, întrucât pedeapsa stabilită de instanța de fond este legală, iar dispozițiile art.81-83 Cod penal nu pot fi aplicate în cauză.
Împotriva deciziei penale inculpatul a declarat recurs în termen legal, fără a-l motiva în scris.
Cu ocazia dezbaterilor a reiterat aceleași motive ca la tribunal.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art.38514Cod procedură penală hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art.3859al.3 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
În mod corect s-a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art.41 al.2 Cod procedură penală, din moment ce inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
În cauză nu se impunea schimbarea încadrării juridice, fiind evident că în rechizitoriu s-a produs o eroare, trecându-se lit."a" în loc de litera "g", deficiență care a fost îndreptată de instanța de fond.
În ce privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost bine individualizată în raport cu prevederile art.72 și 52 Cod penal, neimpunându-se reducerea acesteia. De altfel, inculpatului i-au fost reținute și circumstanțe atenuante, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va constata că inculpatul a avut apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 al.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 al.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.97/AP din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală oblică recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec. apel /
Red. dec. recurs Șt.
Tehnored.
2 ex.
05/ 08.12.2008
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
