Infractiuni silvice Spete. Decizia 739/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 739/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina Lodoabă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 275/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei, a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit.b/1 pr.penală deoarece fapta săvârșită de către inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
În subsidiar a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante (a recunoscut și regretat fapta comisă, a contribuit la recuperarea prejudiciului), a se reduce pedeapsa aplicată cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării acesteia.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că instanțele inferioare au făcut o corectă individualizare a cuantumului pedepsei și al modalității de executare a acesteia și, în raport de împrejurările și modalitatea comiterii faptei nu se poate aprecia că nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Mai mult de atât, termenul de reabilitare nu a fost împlinit.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 472/2009 Judecătoria Devaa condamnat pe inculpații:
, la:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 32 al.1, 2 și al.4 lit. a din OG nr. 96/1998 modif. prin Legea nr. 183/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b
Cod Penal- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 32 al.1, teza ultimă și al.4 lit. a din OG nr. 96/1998 modif. prin Legea nr. 183/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b
Cod Penal- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 108 al.1 lit. a, al.2 lit. a și c din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b
Cod Penal- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art.98 al.1 teza ultimă și al.4 din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b
Cod Penal- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 98 al.1,2 și 4 din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b
Cod Penal- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 110 al.1 lit. a și 2 lit. a și c din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 al.2 p, cu aplicarea art. 37 lit. b
Cod PenalÎn baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod Penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerilor drepturilor, prev. de art. 64 lit. a( teza II), b
Cod Penal, la:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 32 al.1, al. 2 și al.4 lit. a din OG nr. 96/1998 modif. prin Legea nr. 183/2005
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 32 al.1, teza ultimă și al.4 lit. a din OG nr. 96/1998 modif. prin Legea nr. 183/2005.
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 108 al.1 lit. a, al.2 lit. a și c din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 al.2
Cod Penal- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art.98 al.1 teza ultimă și al.4 din Legea nr. 26/1996
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 98 al.1,2 și 4 din Legea nr. 26/1996
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 110 al.1 lit. a și 2 lit. a și c din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalÎn baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod Penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( teza II ), Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83, 84 Cod penal.
, la:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 108 al.1 lit. a, al.2 lit. a și c din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 al.2
Cod Penal- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 110 al.1 lit. a și 2 lit. a și c din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalÎn baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod Penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( teza II ), Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83, 84 Cod penal.
La aplicarea pedepselor față de cei trei inculpați, au fost avute în vedere disp. art. 13.
Cod PenalA respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Primăria comunei
A constatat că T și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică H, nu au formulat cerere privind constituirea de parte civilă în cauză.
A stabilit în sarcina și în favoarea Baroului H plata sumei de 900 lei, onorariu pentru apărătorii din oficiu.
În baza art. 191 al.1,2 p Cod Penal, a obligat inculpații la plata a câte 400 lei RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații, sunt frați și locuiesc în comuna M, sat, jud. În lipsa unor surse de venituri, s-au hotărât să taie și să sustragă arbori din pădurea proprietatea Primăriei
1. Astfel, în perioada august-octombrie 2007, cei doi frați, inculpați, au tăiat fără drept și au sustras un număr de 17 arbori de esență din pădurea situată la locul numit " ", arborii fiind valorificați după cum urmează: o căruță cu suma de 100 lei martorului, 2 căruțe cu suma de 200 lei martorei -, ambii din satul.
Paguba evaluată de Ocolul Silvic a fost în sumă de 2372,39 lei și reprezintă de 34,38 de ori valoarea unui metru cub masă lemnoasă pe picior (69 lei).
2. Aceiași inculpați au tăiat fără drept și au sustras în dimineața zilei de 25.11.2007 încă 3 arbori de esență pe care apoi l-au vândut cu suma de 100 lei martorei (o căruță). Paguba evaluată de același ocol silvic fiind 264,42 lei reprezentând de 3,83 ori volumul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (69) lei.
3. Activitatea infracțională a celor doi frați inculpați, a continuat și în nopțile de 18/19.04.2008 și 21/22.04.2008, când împreună cu inculpatul au tăiat fără drept și sustras din pădurea proprietatea primăriei tot din locul numit " " un număr de 5 arbori esență, care au fost vânduți martorei - (4 căruțe, câte 2 în fiecare noapte), cu suma de 400 lei.
Paguba produsă fiind evaluată la 1.097,06 lei și a reprezentat de 12,45 ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a formulat apel, în termen, motivat.
În principal, s-a solicitat achitarea conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b combinat cu art. 10 lit. b/1 Cod proc. penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În subsidiar, s-a solicitat aplicarea în cauză a prevederilor art. 74,76 Cod penal, privind circumstanțele atenuante judiciare, reducerea pedepselor sub limita minimului special și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, întrucât inculpatul nu este recidivist, față de pedeapsa anterior aplicată inculpatului fiind împlinit termenul de reabilitare.
Prin decizia penală nr. 275/A/26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar penal nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 472/2009 a Judecătoriei Deva.
În considerentele deciziei, Tribunalul Hunedoaraa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului apelant cu privire la faptele reținute în sarcina sa.
A făcut o încadrare juridică legală a faptelor.
Cu toate că inculpatul apelant a mai fost condamnat de trei ori pentru infracțiuni de furt calificat, acesta în mod repetat a tăiat și a sustras un nr. total de 25 arbori de esență în perioada august - octombrie 2007, în noiembrie 2007 și în aprilie 2008, astfel că în raport cu faptele comise și datele personale ale inculpatului, nu se poate reține că faptele acestuia nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În speță, în ce privește dozarea pedepselor, instanța de fond a apreciat în mod just pericolul social al faptelor comise și datele referitoare la persoana inculpatului, aplicându-i o pedeapsă rezultantă bine proporționată.
Instanța de fond a avut în vedere atât împrejurarea că faptele comise de inculpatul apelant sunt concurente, cât și starea de recidivă postexecutorie în care s-a aflat acesta.
În raport de toate aceste elemente, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului apare just și bine proporționată, aceasta fiind de natură să asigure reeducarea lui și nu este cazul a fi redusă.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi acordată dacă inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai M de 6 luni, iar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu poate fi acordată dacă inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai M de un an.
S-a susținut că față de ultima condamnare a intervenit termenul de reabilitare, astfel că inculpatul se află în unul din cazurile prev. de art. 38 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare prin sentința penală nr. 166/2002 a Judecătoriei Alba Iulia.
A fost liberat condiționat la data de 05 august 2003, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 193 zile.
Termenul de reabilitare este de 4 ani 7 luni și 15 zile și se calculează de la data de 18 februarie 2004, or inculpatul a început activitatea infracțională în prezentul dosar în cursul lunii august 2007, așadar înainte de împlinirea termenului de reabilitare.
Rezultă că acesta nu se găsește în cazul prev. de art. 38 alin. 2 Cod penal, urmând a executa pedeapsa prin privare de libertate.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal impus de art. 385/3 pr.penală inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a expune în scris, prin cererea de recurs sau prin memoriu separat motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze, conform art. 385/10 pr.penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, a solicitat Curții, reiterând aceleași motive expuse de către acesta în procedura apelului, achitarea în temeiul art. 10 lit.b/1 pr.penală raportat la art. 18/1 cod penal întrucât faptele reținute nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În subsidiar se solicită atenuarea răspunderii penale a inculpatului prin reducerea substanțială a pedepselor aplicate.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Analiza efectivă a probelor din dosar relevă, fără dubiu, că în cauză nu sunt întrunite cumulativ exigențele impuse de art. 18/1 cod penal.
2. Curtea <arată că aprecierile asupra lipsei gradului de pericol social specific unei infracțiuni necesită o abordare complexă asupra modului concret de săvârșire a faptelor, a urmărilor produse, precum și a elementelor ce definesc personalitatea inculpatului.
3. În speța de față, Curtea consideră că numărul M al faptelor comise (6), participarea mai multor persoane la săvârșirea acestora, natura acuzațiilor aduse (tăieri repetate de arbori, în mod nelegal și furt de arbori), urmările produse precum și valoarea însemnată prejudiciului nu justifică reținerea dispozițiilor art. 18/1 cod penal neputându-se aprecia, într-o manieră corespunzătoare, că faptele, prin natura lor sunt lipsite în mod vădit de importanță.
4. Curtea face precizarea că persistența inculpatului în săvârșirea unor atari fapte (acesta comițând acte materiale de sustragere și tăiere de trei ori, în mod repetat) precum și elementele ce conturează negativ profilul său socio moral (calitatea sa de recidivist art. 37 lit. cod penal) sunt în măsură a convinge un observator obiectiv că atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege nu este una minimă ci una substanțială, ce exclude incidența art. 18/1 cod penal.
5. Curtea reține că, apărările formulate de către inculpat, în sensul conduitei sale procesuale adecvate, nu reprezintă rațiuni suficiente care să justifice o atenuare a răspunderii penale, acestea fiind luate în considerare la stabilirea unor sancțiuni penale orientate spre minimul prevăzut de lege.
6. Curtea consideră că, în speță, sancțiunea penală aplicată corespunde pe deplin necesității și posibilității reale de reeducare a inculpatului, iar o reducere a pedepsei nu ar oferi garanții minime în ce privește atingerea scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 cod penal.
Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 275/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 280 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/04.01.2010
DI,
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Alina Lodoabă
