Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1146/2008. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 09.12.2008
DECIZIA PENALĂ NR.1146 /
Ședința publică din data de 11. 12.2008
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Ministerul Public - este reprezentat de procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Timiș.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul,
împotriva încheierii penale din data de 3.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului. În susținerea celor solicitate arată că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că starea de libertate este o stare normală, că declarațiile martorilor audiați până în prezent sunt contradictorii, iar inculpatul nu mai poate influența mersul cercetărilor, astfel că o altă măsură ar fi suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca legală și temeinică având în vedere că există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzută de legea penală, iar raportat la modalitatea de comitere a faptelor și la persoana inculpatului, lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt solicită admiterea cererii și cercetarea sa în stare de libertate arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, prin aceeași încheiere penală fiind respinsă și cererea având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut: potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită lege prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Constatând că sunt îndeplinite din punct de vedere formal condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a admis în principiu cererea formulată de către inculpat.
În consecință, instanța a analizat dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.
Este evident faptul că, starea de libertate este starea normală a unei persoane. Însă, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite fapte antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Sub acest aspect instanța a reținut așa cum rezultă din materialul probator existent la dosar că există suficiente indicii în legătură cu implicarea inculpatului în desfășurarea unei activități presupus infracționale ce a avut ca scop exploatarea economică prin muncă a mai multor părți vătămate, folosind în acest sens acte de amenințare.
În contextul în care din datele existente la dosarul de urmărire penală și dosarul instanței de fond rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, instanța a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate, în acest moment, poate avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, aceasta și în condițiile în care, așa cum rezultă și din declarația extrajudiciară a părții vătămate, depusă la dosar de reprezentantul parchetului, inculpatul în timpul cercetărilor a amenințat toate părțile vătămate și pe martorii și.
Adoptarea unei astfel de comportament de către inculpat denotă existența pericolului exercitării unor presiuni asupra anumitor persoane ce urmează a fi audiate în cauză, de unde rezultă necesitatea menținerii în arest a inculpatului, deoarece, în condițiile în care el a încercat realizarea unei înțelegeri cu una dintre martore, în timpul arestului, respectiv, care telefonic a amenințat părțile vătămate din prezenta cauză, în mod logic se poate trage concluzia că atâta timp cât va fi liber va încerca să influențeze și alte persoane în vederea realizării unei poziții comune raportat la incidentele produse.
Apreciind că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună în momentul de față, din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și a lămuririi situației în ceea ce privește întreaga activitate ilicită a inculpatului, în temeiul prevederilor art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală prima instanță a respins cererea având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar și constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin în continuare, a respins și cererea având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie întrucât în mod greșit cererea sa a fost respinsă.
Recursul este nefondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare urmând a fi respins.
Inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, prin încheierea penală nr.117/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în fapt reținându-se că începând din anul 2006 racolat mai multe persoane de sex feminin, pe care le-a transportat cu autoturismul proprietate personală în Austria, unde după ce le-a găsit locuri de muncă la mai multe familii de cetățenie austriacă, de la care a perceput taxă de 500 euro, le- perceput și victimelor prin acte se amenințare și abuz de autoritate, sume de bani de câte 200 euro/lunar, drept taxă de comision, faptă care, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită prin disp. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
Așa cum a reținut prima instanță menținerea în stare de arest a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului, avându-se în vedere complexitatea cauzei, comportarea inculpatului și pericolul social concret pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea acestuia în libertate.
Prima instanță a reținut că inculpatul a avut o comportare nesinceră și a amenințat pe toate părțile vătămate, precum și pe martorii, ceea ce face să nu fie îndeplinite condițiile avute în vedere de legiuitor pentru admiterea cererii având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar.
Cu privire la cea de-a doua cerere având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara, în mod corect a fost respinsă și aceasta, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere de legiuitor la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1 pct. 1 lit.b Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat, iar în temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică 11.12. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 15.12.2008
Tehnored.
2ex/18.12.2008
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 09.12.2008
DECIZIEI PENALE NR.1146 /
Ședința publică din data de 11. 12.2008
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică 11.12. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Florin Popescu