Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 1142/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--17.11.2008

DECIZIA PENALĂ NR.1142 /

Ședința publică din data de 11. 12.2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Florin Popescu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr. 263/A din 10.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. 9502/2008.

La apelul nominal se prezintă inculpata recurentă asistată de avocat ales B cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit.a Cod procedură penală și a menținerii contractului de vânzare- cumpărare, asupra imobilului care a fost cumpărat. În susținerea celor solicitate arată că atât cei care au judecat cât și reprezentanții parchetului nu au observat că de fapt inculpata nu a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă. În ceea ce privește latura civilă, nici o instanță de judecată nu a observat că în urma încheierii contractului de vânzare -cumpărare, proprietar asupra cotelor părți din imobil, au devenit proprietari inculpata și soțul său. Ori, sentința penală față de soțul inculpatei privitor la latura civilă a cauzei nu este opozabilă, acesta nefiind introdus în cauză. Susține că inculpata nu poate fi condamnată pentru o faptă care nu există.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două soluții ca legale și temeinice având în vedere că inculpata a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Inculpata recurentă, în ultimul cuvânt se consideră nevinovată, susținând că nu a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 265/03.06.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, s-a dispus condamnarea inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. și ped. de art. 292 Cod penal, la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii, pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare.

S-a dispus condamnarea inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped. de art. 260 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. d Cod penal, la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.

În baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare.

S-a dispus anularea Certificatului de moștenitor nr. 82/06.07.2007 eliberat de BNP G și a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1272/06.07.2007 de BNP

În baza art. 191.pr.penal inculpatele au fost obligate la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul parchetului 2435/P/2007, înregistrat la 3 aprilie 2008 și înregistrat sub nr. 950, au fost trimise în judecată inculpatele fiica lui și născ. la 7 februarie 1935 în Județul T, domiciliată în C str. - -. 6. B. 3 Județul C - S, posesoare a CI BN nr. - eliberată de Poliția C, CNP -, cetățean român, studii 4 clase + 2 profesionale, pensionară, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. și ped. de art. 292 Cod și fiica lui și, născută la data de 22 martie 1969 în jud. V, domiciliată în L-.A. 18 Județul T, cu reședința în nr. 238 Județul T, posesoare a CI TM - eliberată de Poliția L, CNP -, cetățenie română, căsătorită, studii 10 clase, casnică, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped. de art. 260 Cod penal.

În fapt s-a reținut că la data de 6 iunie 2007 la Biroul Notarului public G din L s-a eliberat Certificatul de moștenitor nr. 82/06.07.2007 în dosarul 100/2007 din care rezultă că învinuita este unică moștenitoare după defunctul Totor, dobândit prin moștenire, asupra imobilului situat în nr.239. Pentru deschiderea procedurii succesorale inculpata, a dat o declarație, sub sancțiunea art. 292 Cod penal, din care rezultă că în afara sa nu mai sunt alți moștenitori. De asemenea inculpatului a făcut în fața notarului o depoziție de martor sub jurământ, din care rezultă că defunctul a avut un singur copil pe. În realitate defunctul a avut patru copii și anume pe, și și patru nepoți: și, fii lui, și ( fiicele lui ). Inculpatele au făcut aceste declarații cu scopul de a obține certificatul de moștenitor și a vânzării către a imobilului sus-menționat. Astfel, în aceiași zi, la același notar s-a perfectat și contractul de vânzare-cumpărare prin care inculpata, în calitate de vânzător a vândut imobilul inculpatei.

Cu privire la faptele săvârșite, inculpata a declarat că ceilalți frați ai săi, în prezent decedați și-au primit partea lor de moștenire și a considerat astfel că este unica moștenitoare iar inculpata a declarat că nu a știut ce hârtii a semnat la notar dar a făcut afirmația că o soră de- inculpatei a locuit în imobil și nu că aceasta ar fi singurul copil al defunctului, aspect contrazis de declarația aflată la dosar.

S-a mai reținut că ceilalți moștenitori ai defunctului nu au avut cunoștință despre deschiderea procedurii succesorale și respectiv, vânzarea imobilului din.

În cauză s-a luat declarație inculpatelor, au fost audiați martorii, și.

Din actele și probele de la dosar instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:

La data de 6 iunie 2007 la Biroul Notarului public G din L s-a eliberat Certificatul de moștenitor nr. 82/06.07.2007 în dosarul 100/2007 din care rezultă că învinuita este unică moștenitoare după defunctul, dobândit prin moștenire, asupra imobilului situat în nr. 239. Pentru deschiderea procedurii succesorale inculpata, a dat o declarație, sub sancțiunea art. 292 Cod penal, din care rezultă că în afara sa nu mai sunt alți moștenitori. De asemenea inculpatului a făcut în fața notarului o depoziție de martor sub jurământ, din care rezultă că defunctul a avut un singur copil pe. În realitate defunctul a avut patru copii și anume pe, și și patru nepoți: și, fii lui, și ( fiicele lui ).

ca inculpatele să fi dat aceste declarații în scopul de a obține certificatul de moștenitor și a vânzării către a imobilului sus-menționat, deoarece în aceiași zi, la același notar s-a perfectat și contractul de vânzare-cumpărare prin care inculpata, în calitate de vânzător a vândut imobilul inculpatei.

Inculpatele au recunoscut că au mers împreună la notar la data sus-menționată, inculpata precizând că nu a arătat în fața notarului că ceilalți frați ai săi în prezent decedați au copii, considerând că aceștia și-au primit partea lor de moștenire și că ea este singura moștenitoare a defunctului iar inculpata a semnat declarația notarială prin care a afirmat că singurul moștenitor al defunctului este inculpata.

În drept, fapta inculpatei, de a da o declarație necorespunzătoare adevărului în fața notarului, așa cum s-a reținut mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. și ped. de art. 292 Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

In drept fapta inculpatei de face afirmații mincinoase, în fața notarului, în condițiile arătate mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 Cod penal text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la 6 luni închisoare.

Față de această inculpată s-au aplicat disp. art. 74 și 76 lit. d Cod penal privind circumstanțele atenuante față de faptul că aceasta nu este recidivistă și față de poziția sa procesuală.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, de gradul de pericol social, împrejurările în care s-au săvârșit faptele și de datele personale ale fiecărei inculpate.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatelor drepturile prev. de art. 64 lit a și b Cod penal.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executare efectivă, prin privare de libertate, astfel că s-a făcut aplicarea disp. art. 81 și 82 Cod penal și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpatelor, atât a pedepsei principale cât și a celei accesorii stabilindu-se termen de încercare de 2 ani și 6 luni pentru fiecare inculpată.

În baza art. 170 Cod procedură penală și art. 245 lit. e/1 s C.P.P.-a dispus restabilirea situației anterioare încheierii actelor respectiv anularea Certificatului de moștenitor nr. 82/06.07.2007 eliberat de BNP G și a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1272/06.07.2007 de BNP

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 07.07.2008, sub același număr de dosar, respectiv, -, solicitând admiterea acestuia, întrucât sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, având în vedere că există o eroare de fapt.

Tribunalul Timiș prin decizia penală nr.263/A din 10 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr.- a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata, domiciliată în L,-,.A,. 18, jud. T, împotriva sentinței penale nr. 265/03.06.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-.

Analizând apelul de față, tribunalul constatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

La data de 06.07.2007 apelanta inculpată a dat o declarație, în fața notarului public G din L, în cuprinsul căreia a arătat că l-a cunoscut pe defunctul, decedat în anul 1940, și că acesta a avut un singur copil, și anume pe, inculpată și ea prin același rechizitoriul al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj ( fila 31 dosar UP ).

În baza declarației arătate, precum și a mențiunilor făcute de cea din urmă inculpată, același notar a emis, la data de 06.07.2007, Certificatul de moștenitor nr. 82, în cuprinsul căruia menționa că inculpata este unica moștenitoare a defunctului.

În realitate, defunctul a avut patru copii, prin declarațiile celor două inculpate trei succesibili fiind omiși de la dezbaterea succesorală.

În declarațiile date pe parcursul procesului penal inculpata apelantă a recunoscut că avea cunoștință de faptul că defunctul a mai avut cel puțin un copil și că ar fi comunicat acest aspect notarului public. Ea a mai arătat că nu a citit declarația pe care i-a prezentat-o notarul, fiind convinsă că aceasta reproduce exact cele declarate de ea.

Apărarea apelantei inculpate nu poate fi primită, deoarece aceasta avea obligația de a citi declarația înainte de a proceda la semnarea ei.

De altfel, având în vedere că, în aceeași zi, inculpata i-a vândut apelantei un imobil inclus în masa succesorală, s-a putut trage concluzia că aceasta din urmă a avut tot interesul ca vânzătoarea să fie considerată unică moștenitoare, în caz contrar aceasta neputând perfecta vânzarea.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că, raportat la probele administrate în cauză, judecătoria a reținut o corectă stare de fapt.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, având în vedere că inculpata a avut o comportare pozitivă înainte de comiterea faptei, concretizată în lipsa antecedentelor penale, și că a fost sinceră în cursul cercetărilor, tribunalul a considerat că, raportat la prevederile art. 72 cod penal, judecătoria a făcut o corectă individualizare a sancțiunii aplicate. Aceleași considerente determină și soluția judecătoriei d e suspendare a executării pedepsei închisorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, văzând că la emiterea certificatului de moștenitor nu au fost avuți în vedere toți succesibilii, ale căror interese au fost fraudate, în mod justificat judecătoria a dispus anularea certificatului de moștenitor întocmit pe baza declarațiilor mincinoase ale celor două inculpate. Așa fiind, s-a impus și anularea actului subsecvent, ca urmare a anulării actului principal, deoarece inculpata nu mai putea vinde de vreme ce calitatea ei de unică moștenitoare, recunoscută prin certificatul de naștere anulat, a încetat.

Față de toate considerentele mai sus arătate, observând că judecătoria a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, tribunalul a respins apelul formulat de apelanta.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termenul legal inculpata, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 17.11.2008, prin care a solicitat modificarea în tot a hotărârilor pronunțate în primă instanță și în apel în sensul achitării sale conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e cu C.P.P. aplic. art. 51.Cod Penal pentru eroare de fapt și a menținerii certificatului de moștenitor și a contractului de vânzare-cumpărare (fila 3).

Recursul nu a fost motivat.

La termenul de azi, inculpata a depus prin apărător concluzii scrise, prin care a arătat că: declarația sa a fost răstălmăcită, deoarece în conținutul deciziei penale nr. 263/A/10.10.2008 nu a fost redată în întregime, iar din cele menționate reiese că ea l-ar fi cunoscut pe defunctul, decedat în anul 1940, lucru care nu este posibil; s-a prezentat la notar pentru a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu, și nicidecum să dea alte declarații; notarul avea pregătite mai multe înscrisuri și a pus-o să semneze, unele scrise și altele în alb, paralel cu o discuție prin care a întrebat-o dacă o cunoaște pe vânzătoare, pe sora acesteia și pe tatăl inculpatei, răspunzându-i că nu l-a cunoscut pe acesta dar fiica lui i-a spus că el mai are în viață un singur copil, pe; dacă ar fi cunoscut că individul care a apărut după cumpărarea imobilului de către ea și soțul ei și a intrat în casă, devenit martor ulterior, era moștenitor, nu ar fi depus plângere penală împotriva acestuia - nu s-a făcut dezbaterea succesorală și nici dovada că acesta ar fi acceptat succesiunea în termenul legal de 6 luni de la decesul lui; declarația semnată de ea a făcut referire la cele spuse de, dar acest lucru nu a fost în seamă; sentința penală nu este opozabilă soțului ei privitor la latura civilă, acesta nefiind introdus în cauză.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatei este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 260 alin. 1.Cod Penal, infracțiunea de mărturie mincinoasă constă în fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.

În cauză, cu ocazia dezbaterii succesiunii după defunctul, în baza art. 77 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, notarul public a ascultat-o ca martor pe inculpata recurentă, aceasta declarând că l-a cunoscut pe defunctul, decedat în 1940, din spusele părții, dar nu a avut contacte cu acesta și că știe că a avut un singur copil, pe coinculpata ( 31 dosar de urmărire penală).

Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata recurentă a făcut o afirmație mincinoasă în fața notarului public când a declarat că știe că defunctul a avut un singur copil, pe coinculpata.

În acest sens este declarația martorului, nepotul de fiică al defunctul și nepotul de soră al numitei și al inculpatei, care arată că a locuit în imobilul litigios din 1990-1991 și până la momentul declarațiilor sale în prezentul proces penal, iar inculpata era vecină de casă cu imobilul ocupat de lui, ( 18, 19 dosar și 15 dosar primă instanță).

De asemenea, martorul, fratele martorului, a declarat că a mers de câteva ori în vizită la fratele său în imobilul în discuție, unde a întâlnit-o și pe inculpata, despre care bănuiește că știa că el este nepotul lui din moment ce fratele lui era acolo și știa că el este fratele celui care locuiește în casa respectivă ( 16 dosar instanță).

Aceste declarații se coroborează și cu faptul că, în aceeași zi în care s-a emis certificatul de moștenitor pe numele inculpatei, s-a încheiat între vânzătoarea și cumpărătoarea și contractul de vânzare-cumpărare a cotei indivize de 24/56 părți din construcții și 3977/9280 teren ( 33 și 34 dosar de urmărire penală). Din această împrejurare reiese interesul pe care l-a avut inculpata recurentă în darea declarației mincinoase, în lipsa căreia nu se putea emite certificatul de moștenitor doar pe numele inculpatei și, în consecință, nu se putea perfecta contractul de vânzare-cumpărare între vânzătoarea și cumpărătoarea.

Așadar, latura obiectivă a infracțiunii constă în acțiunea inculpatei de a face declarații mincinoase în fața notarului public cu ocazia dezbaterii unei moșteniri, aceasta fiind o cauză în care se ascultă martori în sensul art. 260 alin. 1.Cod Penal, așa cum prevede și procedura succesorală reglementată în Capitolul I, Secțiunea a III-a din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială.

Latura subiectivă constă în intenția recurentei de a da declarații mincinoase în vederea creării unei stări periculoase pentru înfăptuirea justiției.

Instanța de recurs va înlătura susținerile inculpatei recurente conform cărora s-a aflat în eroare de fapt și astfel se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e cu C.P.P. aplic. art. 51.

Cod Penal

Conform art. 51 alin. 1.pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Probele administrate confirmă că inculpata s-a aflat, dacă nu în deplină cunoștință de cauză că ceea ce declară nu corespunde adevărului, cel puțin în îndoială cu privire la împrejurarea dacă inculpata este sau nu unicul moștenitor al defunctului.

Eroarea nu se confundă cu îndoiala, care presupune că inculpata este conștientă că nu poate să-și reprezinte realitatea, caz în care ar trebui să nu treacă la acțiune.

Când în pofida acestei îndoieli inculpata a trecut la executarea acțiunii, răspunde pentru fapta comisă, deoarece a acceptat producerea unui rezultat socialmente periculos.

Rezultă că inculpata a acționat cel puțin cu intenție indirectă, realizând astfel și latura subiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Referitor la susținerea apărătorului inculpatei recurente că sentința penală nu este opozabilă soțului ei privitor la latura civilă deoarece acesta nu a fost introdus în cauză și nimeni nu s-a constituit parte civilă, Curtea constată că este nefondată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a disp. art. 170 corob. cu art. 348.C.P.P. care prevăd că instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, când schimbarea acelei situații a rezultat în mod vădit din comiterea infracțiunii, iar restabilirea este posibilă.

În privința sancțiunii, se observă că au fost corect individualizate atât pedeapsa aplicată (închisoarea, în cuantum inferior minimului prevăzut de lege, cu reținerea unor circumstanțe atenuante) cât și modul de executare a acesteia (suspendarea condiționată), având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii (față de modul de săvârșire și consecințele acesteia) și persoana inculpatei (care nu are antecedente penale).

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 385¹⁵alin. 1 pct. 1 lit. b pr. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 263/A/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 07.07.2008.

Văzând și disp. art. 192 al. 2.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul prevederilor art.385¹⁵alin.1 punct 1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr.263/A/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr.-.

În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 16.12.2008

Tehnored.

2ex/17.12.2008

Prima inst. -Jud.

Inst. apel., - Trib.