Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 168/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 168
Ședința publică din data de 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Anghel Ștefana
JUDECĂTORI: Anghel Ștefana, Diaconu Gabriela Georgescu Cristina
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva încheierii din data de 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 3002C.P.P. rap. la art. 160 s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și și în baza art. 139 alin.1 și alin. 35și art. 145.C.P.P. s-au admis cererile formulate de inculpații, fiul lui și, ns. la 7.02.1966, -, fiul lui și, ns.la 23.05.1977, ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești și s-a înlocuit măsura arestării preventive a acestora cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, până la soluționarea definitivă a cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimați - inculpați, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat Matei, apărător din Baroul Prahova și, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorii celor doi intimați - inculpați, având cuvântul pe rând după ce în prealabil cu acordul instanței au luat legătura cu intimații - inculpați, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că încheierea recurată este nelegală și netemeinică datorită greșitei înlocuiri a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Precizează că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, cercetarea judecătorească fiind la început iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea arată că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a acestora, existența unui grup infracțional bine organizat, consecința acestor fapte asupra părților vătămate cărora le-a produs mari pagube materiale.
Totodată, concursul de infracțiuni precum și forma continuată a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților sunt de natură să determine agravarea răspunderii penale.
Trebuie avută în vedere și atitudinea nesinceră a inculpaților atât pe parcursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești, care nu au recunoscut săvârșirea faptelor, deși probele administrate în cauză dovedesc fără echivoc vinovăția acestora.
Consideră că din probele administrate până în prezent în cauză nu au apărut elemente noi care să determine schimbarea situației avute în vedere de instanța de fond la luarea măsurii arestării preventive.
Așa fiind, în lipsa unor elemente noi nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu cea prev. de art. 145
C.P.P.Față de toate acestea solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților ca fiind legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Mai arată că instanța, nu face o motivare pentru fiecare inculpat în parte, inculpatul, nu are nicio legătură cu filele CEC emise și care de altfel au aparținut lui.
Apărătorul inculpatului, arată că în motivarea recursului declarat de parchet se face referire la declarația inculpatului, însă singurul care susține fapta este inculpatul, inculpatul nu are nici o legătură cu documentele fiscale care au fost întocmite de, motivarea recursului declarat de parchet nu are nicio legătură cu inculpatul, nu există temere că acesta prin punerea sa în libertate ar periclita ordinea publică, vinovăția acestuia nu există, nu el este autorul faptei și din nici o probă nu rezultă că a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, complicitate ori înlesnire, rechizitoriul fiind motivat superficial.
Față de toate aspectele invederate solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul ales al inculpatului .
Precizează că inculpatul, nu are antecedente penale, la dosarul cauzei există numeroase acte medicale, care atestă starea sa de sănătate și din care rezultă că suferă de mai multe afecțiuni printre care și hepatită
Din punctul său de vedere, apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului, nu există probe că s-ar sustrage de la judecată, ori că ar împiedica administrarea probatoriilor, și nu vede de ce, nu ar trebui ca și acesta să fie cercetat în stare de libertate ca și inculpatul.
Solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales, precizând că față de autorul faptei numitul nu s-a luat nici o măsură, iar el nu a făcut altceva decât să-i solicite banii cu care l-a ajutat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că la dosar nu există probe că ar putea influența buna desfășurare a procesului, nu a semnat nici un act, respectiv nici o filă CEC, și nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care esre cercetat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 7 februarie 2008 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în temeiul disp. art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 7.02.1966 și -, fiul lui și, născut la data de 23.05.1977, ambii aflați în Penitenciarul Ploiești iar în baza disp. art. 139 alin. 1 și 35rap. la art. 145.C.P.P. au fost admise cererile formulate de cei doi inculpați și s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea până la soluționarea definitivă a cauzei.
Totodată s-a dispus punerea în libertate a inculpaților și de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 207/U/08 decembrie 2006 și 209/U/08.12.2006 ambele emise de Tribunalul Prahova, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză iar în baza art. 145 alin. 11și alin. 12.C.P.P. inculpații au fost obligați la respectarea anumitor obligații, expres arătate în încheiere.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 126/D/P/2006 din 03 martie 2007 Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahovaa dispus trimiterea în judecată a inculpaților. și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1 - 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003 și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, și G pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1 - 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003.
S-a reținut că în perioada septembrie - octombrie 2006 inculpații, și a au constituit un grup infracțional organizat după care inculpatul a indus în eroare reprezentanții unor societăți comerciale cu care au colaborat, iar inculpații și l-au instigat pe inculpatul să săvârșească mai multe infracțiuni de înșelăciune în cadrul SC valorificând constant mărfurile dobândite prin înșelăciune.
Tribunalul a apreciat că în prezent, după trecerea unui an de la arestarea preventivă a inculpaților, pericolul social concret al acestora pentru ordinea publică nu mai este relevant și suficient pentru menținerea arestării preventive.
S-a avut în vedere, sub acest aspect că prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului considerându-se punerea în libertate a inculpaților arestați întrucât, după sesizarea instanței, cauza a suferit numeroase amânări, cele mai multe la solicitarea inculpatului, aflat în libertate, care a abuzat de acest drept pentru a tergiversa desfășurarea activității procesuale iar aceste manevre dilatorii au împiedicat începerea cercetării judecătorești și verificarea acuzațiilor de către instanță.
De asemenea, s-a mai reținut că infracțiunile stabilite în sarcina inculpaților și necesită probatorii complexe și timp pentru administrarea acestora, situație în care se va prelungi durata procedurii judiciare, însă numai complexitatea acestora și implicarea unui număr mare de persoane nu mai justifică menținerea stării de arest preventiv, motive pentru care au fost admise cererile formulate de inculpați și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea acestora de a nu părăsi localitatea până la soluționarea definitivă a cauzei.
Împotriva încheierii din 7 februarie 2008 declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art. 38510alin. 1 și 2 s C.P.P.-a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii nu s-au schimbat, cercetarea judecătorească fiind într-o fază incipientă iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
S-a susținut că în cauză sunt probe indubitabile din care rezultă că inculpații au constituit un grup organizat în vederea comiterii de infracțiunii de înșelăciune prin emiterea de file CEC fără a exista disponibil în cont, producând un prejudiciu de peste 800.000 lei.
De asemenea, s- arătat că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad ridicat de pericol social având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, dar și prin, consecințele acestor infracțiuni asupra părților vătămate cărora le-a produs mari pagube materiale.
Totodată, s-a motivat că forma continuată a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și concursul acestora sunt de natură să determine agravarea răspunderii penale. În plus, s-a învederat atitudinea nesinceră a inculpaților atât pe parcursul urmării penale cât și al cercetării judecătorești.
S-a susținut că din probele administrate până în prezent nu rezultă elemente noi care să determine schimbarea situației avută în vedere de instanța de fond la luarea măsurii arestării preventive, astfel că nu se justifică înlocuirea acesteia cu cea prev. de art. 145.
C.P.P.Cât privește necesitatea egalității de tratament a inculpaților reținută de prima instanță drept temei al admiterii cererilor s-a motivat că răspunderea penală este individuală și are în vedere numai probele administrate în cauză iar din coroborarea acestora rezultă presupunerea rezonabilă că activitatea infracțională a celor doi inculpați aflați în stare de arest preventiv justifică pe deplin plasarea lor în arest preventiv.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii iar pe fond menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859punctul 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin. 3 și 4 constată C.P.P. că recursul declarat de parchet este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin încheierea nr. 67 din 08 decembrie 2006 dată în Camera de consiliu, Tribunalul Prahovaa dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 08 decembrie 2006 și până la 05 ianuarie 2007, ulterior măsura preventivă fiind prelungită succesiv și apoi menținută în condițiile legii, ultima oară prin decizia penală nr. 1009 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
La luarea măsurii preventive au fost avute în vedere dispozițiile cuprinse în art. 143 Cod proc. penală în sensul că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost cercetați, respectiv inculpatul infracțiunile prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. 1-5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003 iar inculpatul cele prev. de art. 215 alin. 1-5 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Astfel inculpatul este învinuit că în perioada septembrie - octombrie 2006 împreună cu inculpații, și a constituit un grup infracțional organizat și l-a instigat pe inculpatul să înșele SC valorificând totodată o parte din mărfurile dobândite prin înșelăciune creând un prejudiciu de 376.667,09 lei nerecuperat.
La rândul său, inculpatul este învinuit că în aceeași perioadă, împreună cu inculpații, și a constituit același grup infracțional organizat ce a indus în eroare reprezentanții societăților comerciale care au colaborat cu SC și SC, producând un prejudiciu de 499.402,93 lei, parțial recuperat.
La luarea măsurii arestării preventive instanța a avut în vedere dispozițiile cuprinse în art. 148 alin. 1 lit. f în C.P.P. sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că măsura arestării preventive a inculpaților și este temeinică și legală, având în vedere că a fost luată cu respectarea disp. art. 143, art. 146 și art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală.
Aceste temeiuri nu au încetat și nici nu s-au schimbat, așa încât, în mod greșit prima instanță a admis cererile inculpaților și a dispus în temeiul disp. art. 139 alin. 1 și alin. 35rap. la art. 145.C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea până la soluționarea definitivă a cauzei.
Astfel, așa cum s-a arătat anterior, măsura preventivă a arestării a fost verificată de instanța de judecată periodic, conform art. 3002rap. la art. 160 p Cod Penal iar prin decizia penală nr. 1009 din 26 noiembrie 2007 Curtea de Apel Ploieștia infirmat hotărârea primei instanțe, care dispusese înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea și a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestării impun în continuare privarea de libertate a acestora.
La termenul de judecată ce a urmat - 13 decembrie 2007, instanța de fond a dispus audierea inculpaților, și, după care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, hotărâre infirmată de instanța de control judiciar prin decizia penală nr. 1095 din 17 decembrie 2007.
În ședința publică din 17 ianuarie 2008 tribunalul a dispus amânarea judecării cauzei la cererea inculpatului al cărui apărător ales se află în concediu de odihnă și a dispus din nou înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, hotărâre recurată prin prezenta.
Din examinarea acestei încheieri mai rezultă că alături de inculpații arestați au fost prezenți la judecată și inculpații, și, toți asistați de avocați aleși, așa încât instanța avea posibilitatea să continue cercetarea judecătorească prin audierea acestora și încuviințarea probatoriilor, cu atât mai mult cu cât cauza a suferit mai multe amânări pe motive asemănătoare existând suficiente posibilități procedurale nevalorificate pentru accelerarea judecății.
În aceste condiții, în mod greșit prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și s-au schimbat, în opinia Curții fiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 148 alin. 1 lit. f
C.P.P.Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate, această condiție este îndeplinită în continuare, având în vedere pericolul social ridicat al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă de comitere, numărul ridicat al persoanelor implicate, inculpați și victime și consecințele produse, respectiv cauzarea unor prejudicii de peste 800.000 lei RON.
Complexitatea cauzei, numărul ridicat al persoanelor implicate și poziția inculpaților justifică, în opinia curții, continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de arest preventiv iar nu înlocuirea măsurii arestării preventive, așa cum a procedat tribunalul, instanțele fiind datoare, potrivit disp. art. 287.C.P.P. să-și exercite atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului și realizării rolului educativ al judecății.
Nici durata relativ mare de la luarea măsurii arestării preventive nu justifică înlocuirea acesteia cu o altă măsură dintre cele arătate în art. 136.C.P.P. neconstituind temei în acest sens, cu atât mai mult cu cât timpul scurs până în prezent nu poate fi apreciat decât ca rezonabil în raport de disp. art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere circumstanțele cauzei.
Egalitatea de tratament invocată de inculpați în susținerea cererii de înlocuire și reținută de prima instanță nu poate fi avută în vedere deoarece la luarea măsurii preventive a arestării organele judiciare au în vedere, pe lângă natura și gravitatea infracțiunilor, pedepsele prevăzute de lege activitatea infracțională concretă a inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului penal precum și alte elemente de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Împrejurarea că inculpații și nu recunosc comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, susținând că numai declarația inculpatului nu poate constitui temei pentru reținerea vinovăției acestora, nu poate fi avută în vedere la soluționarea prezentului recurs, constituind o problemă de fond, ce urmează a fi analizată de către prima instanță după administrarea tuturor probatoriilor.
De asemenea, schimbarea atitudinii procesuale a inculpatului care, cu ocazia audierii a susținut că infracțiunile au fost săvârșite numai de inculpații, și, deși în timpul urmăririi penale recunoscuse participarea și a celorlalți inculpați la comiterea faptelor, inclusiv a inculpatului, nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive, câtă vreme nu s-a făcut dovada că respectivele declarații au fost luate în alte condiții decât cele legale.
Totodată, Curtea, analizând măsura preventivă a arestării din perspectiva art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului constată că aceasta este conformă acestor dispoziții precum și celor cuprinse în art. 52din Codul d e procedură penală.
În cauza dedusă judecății se constată deci că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și în prezent și impun continuarea judecății cu inculpații în stare de arest preventiv, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin urmare, constatând că în mod greșit instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive în condițiile în care temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu au încetat și nici nu s-au schimbat, Curtea în baza disp. art. 38515punctul 2 lit. d va C.P.P. admite recursul declarat de parchet, va casa în parte încheierea din 7 februarie 2008, va respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați și în baza disp. art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin. 3 va C.P.P. menține starea de arest preventiv a acestora.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Casează în parte, încheierea de ședință din data de 7 februarie 2008, datăde Tribunalul Prahova, în dosarul nr-în sensul că respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații,fiul lui și, ns. la 07.02.2966 și, fiul lui și,ns. la 23.05.2977, ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești.
Menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Anghel Ștefana, Diaconu Gabriela Georgescu Cristina
Grefier
Red. AȘ
Tehnored.CD
6.ex./12.02.2008
f-- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Anghel ȘtefanaJudecători:Anghel Ștefana, Diaconu Gabriela Georgescu Cristina
