Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1092/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1570/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1092/
Ședința publică de la 21 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru- - -
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.245/20.03.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B și a deciziei penale nr.377A/15.06. 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/21.07.2009, lipsind intimata parte vătămată SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat, întrebat fiind, declară că nu dorește a da declarații suplimentare și își menține poziția din fața instanțelor de fond și apel.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.245/20.03.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B și a deciziei penale nr.377A/15.06. 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, dat fiind că inculpatul apreciază că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea aspră.
Solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, a se avea în vedere faptul că a fost sincer și că valoarea prejudiciului este redusă.
Apreciază că scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale poate fi atins și cu o pedeapsă aplicată într-un cuantum mai mic.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune redozarea pedepsei în sensul reducerii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că hotărârile instanțelor sunt legale și temeinice iar pedepsele ce s-au aplicat inculpatului corect individualizate.
Consideră că instanțele au dat eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, aplicând o pedeapsă într-un cuantum redus.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său, precizează că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea mare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 377/A din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.245/20.03.209 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
S-a desființat în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
S-a redus sporul aplicat pedepsei rezultante de către prima instanță de la
2 ani la 6 luni, urmând ca inculpatul, să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei br.2536/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 B și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa aplicată prin prezenta.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 29.01.2009 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.245/20.03.209 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul penal nr-, conform art.208 alin.1 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în stare de recidivă postcondamnatorie.
Conform art.39 alin.1, 2 și art. 34 lit.b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 4 ani și 6 luni cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.685/12.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B, rămasă definitivă la 14.05.2007 și cu restul de 246 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.2229/21.09.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, dând inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni pe care o sporește cu 2 ani, rezultând în final 6 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.1 Cod penal cu referire la art.64 lit.a teza II, b Cod penal.
S-a anulat nr.2536/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 B și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Conform art.14, 346 Cod de procedură penală, s-a luat act că partea vătămată SC SRL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Conform art.350 Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art.88 Cod penal, s-a dedus prevenția de la 29.01.2009 la zi.
Conform art.191 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ziua de 29.01.2009, inculpatul a pătruns în sediul SC SRL, situat pe-, sector 1 și dintr-un birou a sustras o cameră video marca Panasonic, după care a părăsit imobilul respectiv. La scurt timp după ce a părăsit sediul societății, inculpatul a fost oprit de polițiști, care au găsit asupra sa, într-un rucsac, bunul sustras.
Din materialul probator a rezultat fără echivoc că inculpatul a săvârșit infracțiunea care se reține în sarcina sa. Astfel, din procesul verbal de constatare a infracțiunii încheiat de organele de poliție rezultă că asupra acestuia s-a găsit o cameră video marca Panasonic. Din declarația lui, administratorul societății - parte vătămată, rezultă că bunul găsit asupra inculpatului, respectiv camera video, este proprietatea acesteia. La rândul său, inculpatul a recunoscut fapta cu ocazia declarațiilor date în cursul urmăririi penale. Cele de mai sus sunt confirmate și de declarația martorului.
Astfel, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în stare de recidivă postcondamnatorie, prev.de art.208 alin.1, 37 lit.a Cod penal.
Primul termen al recidivei mari post-condamnatorii îl reprezintă două condamnări la pedepse cu închisoare, ce nu au fost executate până la momentul săvârșirii faptei.
Astfel, prin sentința penală nr.2228/29.09.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare. Din executarea acestei pedepse el a fost liberat condiționat la 19.06.2008, având un rest neexecutat de 246 zile. . de epuizarea acestei pedepse inculpatul a săvârșit fapta dedusă prezentei judecăți.
Totodată, prin sentința penală nr.685/12.03.2007, definitivă la 14.05.2007 inculpatul a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.209 Cod penal. Inculpatul nu a fost încercat în executarea acestei pedepse.
Așadar, înainte de considerarea ca executată a acestor două pedepse, inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă prezentei judecăți, aflându-se așadar în situația prev. de art.37 lit.a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile enumerate de art.72 Cod penal, circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmarea produsă și circumstanțele personale, sub aceste ultim aspect, reținându-se faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, dar dovedește perseverență infracțională.
Punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța fondului a apreciat că pentru această infracțiune o pedeapsă orientată în a doua Jai ntervalului prevăzut de textul incriminator, cu executarea în regim de detenție, este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Instanța de fond a mai reținut că aplicarea sporului este imperios necesară, având în vedere persistența inculpatului în săvârșirea aceluiași tip de infracțiune, împrejurarea că nu a înțeles semnificația și responsabilitățile pe care le implica statutul de "liberat condiționat". O orientare către sistemul absorbției restului neexecutat ar crea inculpatului impresia impunității în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe perioada liberării condiționate și nu s-ar atinge scopul de reeducare și prevenire al pedepsei, în sensul art.52 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că această condamnare atrage existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând redozarea acesteia ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 pr. pen. Tribunalul constatat nefondat apelul inculpatului, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr.365/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Baf ost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 Cod penal, reținându-se că în ziua de 29.01.2009, a pătruns în sediul SC SRL, situat pe-, sector 1 și dintr-un birou a sustras o cameră video marca Panasonic, după care a părăsit imobilul respectiv.
La reținerea acestei situații de fapt s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces verbal constatare a infracțiunii, încheiat de organele de poliție, declarațiile martorilor și, declarațiile inculpatului.
Totodată, instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, dând eficiență juridică tuturor criteriilor prevăzute de art.72 cod penal. Stabilind o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, prima instanță a avut în vedere într-o măsură suficientă circumstanțele personale ale inculpatului, dar a ținut seama și de pericolul social concret al faptei comise, pus în evidență de gradul și modalitatea de participare coroborat cu circumstanțele reale ale comiterii faptei.
De asemenea, în mod corect prima instanță a avut în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie în care a fost săvârșită fapta - atrasă de condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.685/12.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B, rămasă definitivă la 14.05.2007 și cu restul de 246 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.2229/21.09.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B - și care duce la concluzia unei perseverențe infracționale sporite a inculpatului (acesta suferind condamnări anterioare pentru infracțiuni de aceeași natură).
Sentința este însă criticabilă, în opinia Tribunalului, sub aspectul cuantumului sporului de 2 ani aplicat inculpatului, astfel că a diminuat acest spor apreciind că deși se impunea acordarea sa - având în vedere că pedeapsa rezultantă este urmarea contopirii a trei pedepse - un spor de 6 luni este suficient pentru ca inculpatul să realizeze, consecințele perseverenței sale infracționale.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, fără să expună motivele.
Ulterior, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul recurentului a indicat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, solicitând redozarea pedepsei aplicate.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Nu există temeiuri pentru a reduce pedeapsa aplicată inculpatului, astfel cum a fost stabilită urmare a admiterii apelului pe care acesta l-a declarat.
În primul rând, în ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, Curtea apreciază că aceasta corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, întrucât, deși fapta nu prezintă un pericol social foarte ridicat, având în vedere în acest sens valoarea mai redusă a bunului sustras, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior prin șase hotărâri definitive pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiune, este consumator de droguri, iar circumstanța favorabilă constând în atitudinea manifestată de inculpat în cursul procesului penal, acesta recunoscând și regretând fapta comisă, a fost deja avută în vedere de instanța de fond, care a aplicat o pedeapsă mult orientată către minimul special.
În al doilea rând, se constată că în speță s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.39 alin.1 și 2 Cod penal, având în vedere că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, iar sporul de pedeapsă nu mai poate fi redus sub nivelul stabilit de instanța de apel, fiind necesară sancționarea perseverenței infracționale a inculpatului.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că pedeapsa este just individualizată, nefiind incident cazul de casare prev. de art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Având în vedere că în cauză nu se constată nici incidența vreunuia din celelalte caz de casare ce pot fi avut în vedere din oficiu, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat și conform art.38517alin.4 Cod procedură penală, va deduce prevenția de la 29.01.2009 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva sentinței penale nr. 245/20.03.209, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a deciziei penale nr. 377/A din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Deduce prevenția de la 29.01.2009 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pt. judecător aflat în
semnează
președintele de complet
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./23.07.2009
- - jud.:.;
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Luciana Mera, Adriana Elena
