Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.11
Ședința separată din 10 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman
JUDECĂTOR 2: Liliana Novac
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
*
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.469/A din 9.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință separată s-a prezentat procurator - pentru intimatul-parte civilă, lipsă fiind recurentul-inculpat - pentru care a răspuns avocat ales, intimatul-parte vătămată, intimatul-parte civilă - pentru care a răspuns av.ales, intimații-părți responsabile civilmente și, precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru recurentul-inculpat, a solicitat lăsarea dosarului la a doua strigare, învederând instanței că a luat legătura telefonic cu acesta, iar recurentul a comunicat că este pe drum împreună cu mama sa și urmează să se prezinte, însoțit de organele de poliție.
Avocat, pentru intimatul-parte civilă, a fost de acord cu suspendarea ședinței de judecată.
La reluarea ședinței de judecată, la apelul nominal făcut în ședință separată s-au prezentat recurentul-inculpat - asistat de avocat ales, intimata-parte responsabilă civilmente, procurator, lipsă fiind intimatul-parte vătămată, intimatul-parte civilă - pentru care a răspuns avocat, intimatul-parte responsabilă civilmente și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Instanța a adus la cunoștință recurentului-inculpat dreptul pe care acesta îl are de a da declarație în fața instanței de recurs. Recurentul-inculpat a arătat că nu dorește să dea declarație.
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale întrucât inculpatul este nevinovat. Situația de fapt nu a fost corect stabilită nici de instanța de fond și nici de instanța de apel. A susținut că în mod greșit tribunalul a apreciat declarația dată de G ca fiind relevantă în cauză; a mai susținut că mărturiile numitelor și sunt afectate de grave contradicții. De asemenea, apărătorul a arătat că hotărârea pronunțată de tribunal este nelegală și datorită faptului că instanța de apel a ignorat total apărările inculpatului; apărătorul a susținut că în considerentele hotărârii tribunalului trebuia să se arate motivul pentru care au fost înlăturate declarațiile martorilor, care sunt martori oculari. A solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei, reanalizarea probelor administrate și a se constata că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii. De asemenea, apărătorul a susținut că în situația în care s-ar reține situația de fapt prezentată în rechizitoriu, ar fi trebuit trimis în judecată tatăl inculpatului, având în vedere declarația dată de martora. Față de faptul că nu sunt probe certe privind vinovăția inculpatului, având în vedere declarațiile martorilor oculari, a solicitat achitarea inculpatului; în subsidiar a solicitat aplicarea sancțiunii mustrării, având în vedere că acesta nu a mai comis alte fapte antisociale.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-parte civilă, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei penale recurate. A solicitat a se avea în vedere declarațiile date de martorii, A HG solicitat de asemenea a se avea în vedere faptul că martora a fost supusă testului poligraf, care a indicat că aceasta este sinceră. Apărătorul a susținut că declarația dată de martorul se coroborează cu celelalte declarații; acesta a făcut o descriere a vitei. De asemenea a susținut că din probele administrate rezultă cu certitudine că animalul a fost luat de inculpat. Declarațiile tinerilor - martori oculari -, invocate de apărătorul inculpatului, sunt sincere doar până la un punct. În concluzie a solicitat respingerea recursului, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-parte responsabilă civilmente, având cuvântul, a susținut că inculpatul este nevinovat, motiv pentru care a formulat atât apelul cât și recursul.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului doar pentru motivul prevăzut de art.385/9 pct.14 Cod pr.penală, respectiv înlăturarea art.64 Cod penal.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 163/28.02.2007 a Judecătoriei Moinești s-a dispus în baza art.208 alin.l - 209 alin.l lit.a, e Cod penal cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal, art. 109 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 19.05.1987 în, domiciliat în,-, județul B, cetățean român, stagiul militar nesatisfacut, studii 8 clase, elev, fără antecedente penale, la 1 an închisoare.
S-au interzis drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal în condițiile și pe durata celor prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.
Conform art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani, conform art. 110 Cod penal.
In baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 alin.l Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal în sensul că, dacă în perioada termenului de încercare va săvârși alte infracțiuni se va dispune revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul civil.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală cu aplicarea art.998, art.1000 alin.2 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente Li și să achite părții civile suma de 2.000 lei despăgubiri civile, respectiv contravaloarea bovinei sustrase.
S-a dispus plata onorariilor apărători oficiu 100 lei avocat, 40 lei avocat din fondurile Ministerului Justiției.
S-a luat act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.191 alin.3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente al 240 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 140 lei onorarii apărători oficiu.
In baza art.193 alin.4 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente către partea civilă la 500 lei cheltuieli de judecată, respectiv onorariu apărător.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1793/07.11.2005 a Judecătoriei Moinești în baza art.208 alin.l - 209 alin.l lit.a, c Cod penal cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal, inculpatul - a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni conform art.110 și art.92 Cod penal.
Prin decizia penală nr.185/A/23.02.2006, pronunțată de Tribunalul Bacăua fost casată în totalitate sentința penală deoarece instanța de fond trebuia să manifeste rol activ în soluționarea cauzei penale pentru aflarea adevărului, să lămurească atât aspectele laturii penale și ale celei civile, respectiv audierea martorei, confruntarea dintre martori.
În ziua de 05.10.2003, în jurul orelor 1200-1500, dintr-un loc împrejmuit cu sârmă, în care ținea animalele pe care le adunase din sat în vederea pășunatului, lui i-a dispărut o de aproximativ 7 luni, 400 kg, gestantă, de culoare gri cu albe.
La aceeași dată, - împreună cu, și fratele inculpatului, s-au deplasat spre pădurea din apropierea locului unde erau ținute vitele aflate în paza lui pentru a culege bureți. Au plecat din localitate în jurul orelor 1000-11 și datorită faptului că nu au găsit, s-au întors după câteva ore respectiv orele 14,00-15,00.
La coborârea din pădure, a fost strigat de către ca să vină până în locul unde afla ea. Acesta a mers spre persoane respectivă iar ceilalți copii și-au continuat drumul spre locuința lui. a observat că exista într-o grădină în apropiere, o vacă. Inculpatul nu a stat cu ceilalți copii la familia să se joace ci a venit după J de oră și a spus că are o și a plecat. Între timp, inculpatul a discutat cu martora în sensul că îl ajute cu o care păștea după o cabană de lemn, să o bage într-o curătură deoarece îi aparține urmând să-și anunțe tatăl să vină cu caii și să o aducă acasă.
Într-adevăr tatăl inculpatului, s-a întors să își ajute fiul moment în care martora se întorcea de la soțul său căruia îi dusese mâncare și la solicitarea sa i-a ajutat în sensul de a se aține ca animalul să nu fugă. Inculpatul cu tatăl său au legat de căruță și s-au deplasat pe un drum ocolitor spre casă.
trebuia să discute cu, mama inculpatului, despre o anumită situație în legătură cu ajutorul solicitat pentru niște munci agricole. Astfel, a plecat spre locuința familiei pe o scurtătură și a ajuns mai repede decât inculpatul și tatăl său.
In perioada în care inculpatul își aștepta tatăl, a trecut spre stâna aparținând lui, unde se organiza o petrecere a sfârșitului de pășunat, martora la volanul autoturismului său și care la o distanță de 20- 30 metri a observat pe inculpat lângă două vite, una coincizând cu descrierea care face obiectul furtului. Martora nu îl cunoștea pe inculpat la acea dată dar atunci când numitul s-a plâns că nu găsește două vite, i-a relatat cele văzute.
a stat de vorbă cu mama inculpatului și la un moment dat, a intrat în casă cu un cuțit plin de sânge, spunând că a sacrificat și dacă nu ar vrea să cumpere carne. Personal aceasta a observat că sacrificată era cea pe care o văzuse că o luaseră de pe câmp, inculpatul și tatăl său.
Atunci s-a mirat că a tăiat într-o zi de duminică animalul dar a acceptat să cumpere carne cu promisiunea de aoa chita mai târziu. A luat patru pachete de carne care mai conținea și oase, pe care tot tatăl inculpatului i le-a transportat cu căruța la domiciliu.
Între timp, a căutat prin grădinile oamenilor și din vorbă cu persoane din, a auzit că familia are o cantitate mare de carne. La data de 12.10.2003 (fila 12 dosar urmărire penală) s-a efectuat percheziție domiciliară la, unde s-a găsit în podul casei, cantitatea de 30 kg în bidoane de plastic și acesta a relatat că o are de la familia.
S-a efectuat percheziție domiciliară și la unde organele de poliție au găsit o cantitate mai mare de carne de congelată, proprietarii motivând că o au din luna august al aceluiași an de când au tăiat o.
Prezent în instanță inculpatul nu a recunoscut fapta arătând că într-adevăr a data respectivă a fost în pădure cu prietenii săi, că s-a întâlnit cu cu care a discutat și care 1-a rugat să o ajute să bage un vițel într-o grădină, ceea ce a și făcut. Totuși inculpatul relatează că a recunoscut vițelul că îi aparține părții vătămate. Inculpatul declară că după aceea a mers la numitul, a mers acasă pentru a curăța bureții și în jurul orei 1930s-au întâlnit din nou cu prietenii cu care au fost la ciuperci și s-au jucat în fața casei sale. Singurul care îi susține declarația este fratele său, a cărui depoziție trebuie înlăturată ca subiectivă, deoarece ceilalți doi minori, și au declarat că s-au jucat împreună dar numai cu fratele inculpatului și în fața casei lui.
spune că nu știe dacă martora a venit la părinții săi în acea seară deoarece a fost ocupat să se joace dar jucându-se în fața casei așa cum a afirmat era imposibil să nu observe acest lucru. In declarația dată la fila 40 dosar urmărire penală, recunoaște că avea carne provenită de la ea dar că este din luna august când au tăiat o. Avându-se în vedere că la percheziție a fost găsită la familia carne proaspătă și pe cale de consecință nu exista posibilitatea ca din luna august până în octombrie să se mențină pentru a fi consumată, dar în saramură și în podul casei.
Martora nu a cunoscut pe inculpat dar și l-a fixat în memorie astfel când s-a efectuat recunoașterea din grup a putut să îl identifice cu certitudine dintr-un grup de 4-5 persoane. întrebată fiind care a fost motivul pentru care a fost în măsură să nu aibă îndoieli, martora a declarat că i s-a imprimat fizionomia inculpatului datorită osului mai proeminent al nasului. - care a fost martor asistent la recunoaștere din grup declară că numita nu a fost influențată de nimeni la identificarea inculpatului în condițiile în care nu se afla altcineva de față decât cei arătați în procesul-verbal.
relatează că organele de poliție au efectuat prima percheziție la domiciliul său ocazie cu acre le-a încunoștințat că a cumpărat carnea de la familia și de la care mai cumpăraseră carne și în luna august al aceluiași an. Mergând la aceștia să le ceară socoteală despre cele întâmplate, i s-a indicat de către familia să nu spună de unde are carnea deoarece ei nu o să recunoască nimic. Martora, fostă, confirmă cele povestite de, că se lovise la mână, în condițiile în care atunci când a venit cu carnea cu calul s-a speriat și a răsturnat căruța, confirmarea constând în aceea că era lovită la mână. Aceeași martoră s-a întâlnit și cu căruia i se făcuse rău și care i s-a plâns că a pierdut un vițel pe care îl căutase de mai multe zile. Mai relatează că, stând în gazdă la familia, întorcându-se de la poliție a găsit 2 oase fără carne pe care ea le-a ascuns în toaletă. sa în acest sens nu are relevanță dar declară că i s-a pus de către vecină că a cumpărat carne, de la cine, prețul acesteia și dacă este un preț convenabil.
În toate declarațiile date în faza de urmărire penală ca și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul recunoaște că a mânat respectivul animal dar la cererea numitei. Acest lucru coroborat cu celelalte declarații ale martorilor, faptul că a refuzat împreună cu tatăl său să se prezinte la testul poligraf în urma căruia martora nu a prezentat un comportament simulat, duce la concluzia certă că inculpatul se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva sentinței penale sus-menționată a declarat apel în termen legal inculpatul, fără a dezvolta in scris motivele de apel. Oral in fata instanței de apel, inculpatul prin apărător a invocat netemeinicia soluției atacate, apreciind ca in mod greșit a fost condamnat de prima instanta. Inculpatul considera ca in cauza nu exista suficiente probe care sa demonstreze fără dubiu vinovăția inculpatului fata de fapta pentru care este acuzat.
Prin decizia penală nr. 469/A/09.10.2007 a Tribunalului Bacău în baza art.379, pct.2, lit.a pr.pen. s-a admis apelul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 163/28.02.2007 a Judecătoriei Moinești, pronunțată în dosarul nr-, numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii.
S-a desființat sentința penală apelată cu privire la acest aspect.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a și b pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art.71, al.2 pen.
S-au enținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 al.3 pr.pen, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 193, al.l pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata a 500 lei către partea vătămată, reprezentând cheltuielile judiciare făcute cu onorariu avocat.
Pentru a pronunța această decizie penală Tribunalul Bacăua reținut cele ce succed:
Instanța de fond a apreciat just probele legal administrate și a reținut corect starea de fapt și calificarea juridică a faptei. In cea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei însă, s-a constatat că instanța de fond a dat curs tuturor exigențelor art. 72 cod penal manifestând o atitudine moderată și echilibrată la stabilirea pedepsei.
Analizând probele administrate in cele 2 faze procesuale, tribunalul observa că prezumția relativa de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, este înfrântă de ansamblul probelor in acuzare administrate in cauza.
Determinante la aflarea adevărului sunt declarațiile martorelor si, constituind probe directe în învinuirea inculpatului.
Astfel, declarația martorei, contribuie substanțial la invinuirea ce i se aduce inculpatului, arătând ca inculpatul împreuna cu tatăl sau i-au cerut acesteia sa-i ajute sa prindă o junica, despre care inculpatul a pretins ca aparține familiei sale. Aceeasi martora mai arata faptul ca, mama inculaptului, a fost foarte surprinsa când a văzut ca animalul menționat se afla in posesia soțului si al fiului ei. Martora a mai invederat faptul ca a fost sacrificata de tatăl inculpatului, căreia i-a si vândut si cantitate de carne.
Declarația martorei, este si ea edificatoare la stabilirea corecta a situației de fapt, observand nemijlocit momentul in care inculpatul conducea pe drum 2 vite, una din ele recunoscand-o ca apartinand numitului. Cu ocazia participării la politie la o activitate de recunoaștere in grup, aceeași martora l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care conducea animalul ce se afla in paza lui.
Edificatoare la lămurirea tuturor elementelor de fapt, este si declarația martorului audiat din oficu de instanta de fond, care infirma susținerile tatălui inculpatului, care pentru a obține alterarea adevărului, a arata ca martorul menționat i-a vândut carnea pe care la rândul sau a vandut-o martorei. Martorul Gaa rătat ca nu a vândut niciodată carne familiei inculpatului.
Având in vedere elementele de fapt ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza, care confirma existenta faptei si vinovăția inculpatului minor fata de aceasta, tribunalul constata ca reproșurile aduse de inculpat hotărârii atacate, sunt nefondate.
Din oficiu tribunalul constată că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei accesorii interzicând inculpatului dreptul de a vota, prevăzut de art. 64 lit."a" prima teză cod penal. Deși art. 71 cod penal, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. "a-c" se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.în consecință inculpaților trebuia să i se interzică numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teza 2, lit."b" cod penal.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, recurentul inculpat, pentru nelegalitate și netemeinicie invocând nesoluționarea fondului cauzei și nevinovăția în comiterea faptei de sustragere pentru care este acuzat.
Curtea de APEL BACĂU, examinând motivele de recurs invocate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 18 și 14 pr. pen. dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385/9 alin. 3 pr. pen. constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
O hotărâre judecătorească pentru a putea fi verificată în control judiciar prin exercitarea căilor da atac trebuie să fie întemeiată pe o motivare rațională, de natură să convingă asupra legalității și temeiniciei soluției date.
Această necesitate rezultă fără echivoc, din dispozițiile art. 356 și 383 pr. pen. care prevăd obligativitatea arătării temeiurile de fapt și de drept ale soluției pronunțate cu privire la latura penală și civilă a cauzei. Lipsa de motivare a hotărârii face ca aceasta să nu fie convingătoare, să lase loc la îndoială asupra conformității cu legea și adevărul.
Pe de altă parte pentru a afla adevărul și a face o corectă aplicare a legii instanța de judecată are obligația de a aprecia complet și just probele administrate, fără omiterea niciunuia dintre acestea, iar aprecierea fiecărei probe, trebuie realizată astfel încât, convingerea formată să corespundă adevărului.
Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să aibă la bază o analiză minuțioasă a materialului probator, iar apoi o sinteză rațională a evaluărilor făcute.
În cauza dedusă judecății Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de apel, nu satisface cerințele impuse de art. 383 alin.1 pr. pen.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiazăsoluția de condamnarepentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit.a și e pen. împiedicând astfel instanța de recurs să verifice legalitatea și temeinicia soluției.
Simpla enunțare a conținutului fiecărei probe testimoniale, în lipsa unei analize minuțioase a materialului probator, dar și a probelor propuse și administrate la cererea inculpatului, respectiv a depozițiilor martorilor oculari, și și a menținerii celorlalte dispoziții apreciate ca fiind legale, a dus la pronunțarea unei hotărâri ce nu poate fi verificată în control judiciar.
Potrivit art. 63 alin.1 pr. pen. constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit - o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Din aceste prevederi legale nu se poate înțelege că probele administrate în cursul urmăririi penale au valoare doveditoare numai în cursul acestei faze a procesului penal și numai în vederea sesizării instanței de judecată. Principiul liberei aprecieri a probelor, prevăzute în art. 63 alin. 2 pr. pen. lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 pr.pen. impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Instanța de judecată în calea de atac a apelului, a constatat neconcordanța existentă între depozițiile martorelor, și, însă nu a stabilit care dintre aceste depoziții exprimă adevărul și, de asemenea, a înlăturat nemotivat declarațiile martorilor oculari și, propuși spre audiere în apărare de inculpat, deși avea această obligație potrivit art. 67 alin. 3 pr. pen.
Inculpatul nu este obligat să - și dovedească nevinovăția, organele judiciare sunt cele cărora le revine obligația administrării probelor de vinovăție, iar inculpatul are dreptul, potrivit art. 66 pr. pen. să dovedească lipsa de temeinicie a acestor probe.
Instanța de judecată a administrat probele solicitate în apărare de inculpat, însă aceste probe nu au fost analizate și mai mult au fost înlăturate nemotivat, fiind încălcat, indubitabil, dreptul la apărare a inculpatului recurent.
Pe cale de consecință, curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. c pr. pen. va admite recursul, va casa hotărârea pronunțată cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel.
În cadrul judecării cauzei, instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici invocate în recurs.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva deciziei penale nr.469/A/09.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Dispune casarea în totalitate a deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecare, Tribunalului Bacău.
Menține actele procedurale efectuate în cauză.
Constată că inculpatul-recurent a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 al.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 4 ex.
18/21.01.2008
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Liliana Novac, Dumitru Pocovnicu
