Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.13
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman
JUDECĂTOR 2: Liliana Novac
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
*
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva sentinței penale nr.237/P din 19.12.2007, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimații-inculpați - în stare de arest, asistat de avocat oficiu, - asistat de avocat oficiu și - asistat de avocat oficiu, lipsă fiind intimatele-părți vătămate și - pentru care a răspuns avocat oficiu, și - pentru care a răspuns avocat oficiu și și - pentru care a răspuns avocat oficiu.
Procedura - completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul părților.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, așa cum a fost declarat. A solicitat reanalizarea probelor de la dosar și casarea hotărârii pronunțate de TRIBUNALUL NEAMȚ și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de tribunal, apreciind că aceasta este legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat respingerea recursului formulat de parchet, din aceleași considerente.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat de asemenea respingerea recursului ca nefondat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele-părți vătămate și, a pus concluzii de respingere a recursului, motivat de faptul că materialul probator nu este complet, respectiv nu au fost identificate toate părțile vătămate; a indicat pe numitele și, care nu au fost identificate până în prezent. A apreciat soluția dată de TRIBUNALUL NEAMȚ ca fiind și temeinică.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele-părți vătămate și, a lăsat la aprecierea instanței primele 2 motive de recurs invocate de parchet în cererea de recurs, apreciind că cel de-al III-lea motiv de recurs este admisibil.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele-părți vătămate și, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că este în stare de arest de un an de zile și a solicitat a fi pus în libertate.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că este nevinovat.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.237/P din data de 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art. 332 al. 2 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea cauza procurorului în vederea refacerii urmăririi penale.
În baza art. 332 al. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 139 Cod procedura penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului. fiul lui și, născut la data de 16 noiembrie 1971 în comuna cel M, CNP -, aflat în prezent în Penitenciarul Bacău, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 145/1 Cod procedură penală, raportat la art. 145 al. 1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de nu părăsi țara, s-a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la Postul de Poliție cel M, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința, fără încuviințarea instanței;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 al.1/2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să nu se apropie de părțile vătămate, de membrii familiilor acestora și de ceilalți inculpați.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 al. 3 Cod procedură penală și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9/U din 25.02.2007 a Tribunalului Neamț, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Sub numărul 1839/103 din 20 martie 2007, fost înregistrat la instanță rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și a infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 și trafic de minori, prevăzută de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
În motivarea actului de sesizare al instanței s-a reținut că inculpații și sunt prieteni și, în perioada 2005-2006, au exploatat sexual mai multe fete. In cursul anului 2005, inculpatul a avut cazate într-un apartament din cartierul mai multe fete pe care le obliga să întrețină relații sexuale cu clienții găsiți de el. Pentru a le determina să întrețină relații sexuale, inculpatul era agresiv, bătându-le în mod repetat. Acest comportament era folosit de inculpat pentru a le speria pe victime și pentru a le insufla o puternică stare de teamă. Toți banii obținuți din exploatarea fetelor erau luați de inculpat.
În cursul anului 2005, inculpatul 1-a cunoscut pe inculpatul și împreună au convenit să racoleze fete pe care să le oblige să practice prostituția pentru ei. În baza acestei rezoluții infracționale ei au racolat-o pe, care a fost cazată în apartamentul lui și care era obligată să întrețină relații sexuale cu diverși clienți găsiți de el sau de către. Aceștia luau legătura cu clienții și, după ce încasau sume cuprinse între 150 și 300 lei, le comunicau fetelor locul unde urmau să se întâlnească cu clientul. Relațiile sexuale se consumau la moteluri din PNs au comunele limitrofe, cazarea și consumația fiind plătite de clienți. Banii erau luați de cei doi inculpați, iar victimele nu primeau nicio sumă. Ele aveau asigurată cazarea și masa în apartamentul inculpatului. a fost racolată de inculpatul și dusă în Spania, unde a practicat prostituția.
Printre fetele exploatate de inculpați au fost și, care au fost racolate de inculpați de la un striptease. Cele două fete au fost exploatate sexual timp de 2 luni, perioadă în care au fost obligate să întrețină relații sexuale cu clienții găsiți de ei. În medie, fetele aveau circa 10 clienți pe săptămână, de la care încasau sume cuprinse între 1500-2000 lei. Ambele fete aveau trecute în agenda telefoanelor mobile numerele de telefon ale clienților pe care erau obligate să-i sune pentru a-și oferi serviciile. Pentru a le determina să întrețină relații sexuale cu clienții găsiți de ei, inculpații le băteau pe fete.
În ceea ce privește pe inculpatul s-a reținut că împreună cu inculpatul și o martoră sub acoperire, a mers la un bar de pe raza municipiului P N și au determinat-o pe martoră să povestească unor fete că a fost plecată, cu ajutorul inculpaților la muncă în Spania, câștigând circa 5-6.000 euro. Scopul inculpaților era de a le racola pe cele două fete pentru a le obliga să practice prostituția în folosul lor, în Spania. De asemenea, inculpatul le-a racolat pe victimele, și în scopul de a le trimite în Spania, în vederea practicării prostituției.
Raportat la rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, instanța constată că nu au fost respectate dispozițiile legale privind sesizarea instanței. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 263 Cod procedură penală, rechizitoriul trebuie să cuprindă faptele reținute în sarcina inculpaților și încadrarea juridică a acestora.
Pentru a se putea considera că aceste obligații au fost respectate în cauză, era necesar să fie identificate și audiate presupusele victime ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, situație impusă în principal de stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei. În ceea ce privește pe inculpații și în actul de sesizare al instanței nu este indicat numele niciunei victime, în cuprinsul rechizitoriului menționându-se chiar că, până în prezent nu a fost identificată niciuna din victime, iar inculpații nu au vrut să dea relații care să ducă la identificarea lor.
Din declarațiile martorelor audiate sub o altă identitate rezultă că inculpații ar fi exploatat sexual mai multe fete, respectiv pe, fără însă a fi stabilită identitatea acestora. În lipsa numelor acestora și a datelor de stare civilă nu se poate face nici încadrarea juridică a faptelor, neputându-se stabili dacă erau minore sau majore la data comiterii faptelor. De asemenea, în lipsa declarațiilor victimelor, nu se poate stabili dacă acestea au fost de acord să practice prostituția, sau au fost constrânse de inculpați să întrețină relații sexuale cu diverși clienți.
În cursul cercetării judecătorești s-a încercat identificarea victimelor, însă, în condițiile în care persoanele citate nu s-au prezentat în instanță, nu s-a putut stabili dacă acestea sunt persoanele despre care au dat declarații martorii audiați, u atât mai mult cu cât este posibil ca persoanele respective să fie plecate din țară.
În cursul urmăririi penale a fost identificată o victimă, respectiv, care a fost identificată de martora audiată sub identitatea de ca fiind exploatată sexual în Italia de cei doi inculpați, fără însă ă existe vreo dovadă că organele de urmărire penală au făcut demersuri pentru căutarea și audierea acesteia, pentru a se verifica dacă susținerile martorilor corespund realității.
Deși în cursul cercetării judecătorești, a comunicat instanței că una din victime s-ar numi, nume indicat și de martora adiată sub identitatea ca fiind, aceeași martoră, audiată în instanță, a precizat că nu cunoaște numele de familie ale și, astfel nu există nicio dovadă că aceasta este persoana victimă a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.
Din probele administrate a rezultat că exploatată de inculpați a fost și victima cu identitate protejată, deși în declarațiile martorilor nu este indicat decât prenumele sub care ar fi fost cunoscută aceasta, însă din declarația ei nu rezultă această situație, deși, dacă ar fi fost reală această situație ar fi susținut-o, neavând niciun motiv să ascundă adevărul, în condițiile în care identitatea sa e protejată. In aceste condiții, este posibil ca persoana despre care au relatat martorii, fără a cunoaște numele real al acesteia, să fie alta decât victima cu identitate protejată.
Și în ceea ce privește pe inculpatul nu au fost identificate toate victimele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, având în vedere faptul că s-a reținut că acesta, împreună cu inculpatul a încercat racolarea a două victime, care nu au fost identificate, în vederea practicării prostituției în Spania, între faptele reținute în sarcina inculpaților existând o strânsă legătură.
Raportat la cele reținute mai sus, instanța constată că se impune restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii urmăririi penale, în sensul stabilirii identității victimelor infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și audierii acestora în calitate de victime.
În consecință, în temeiul art. 332 al. 2 Cod procedură penală, prima instanță a dispus restituirea cauzei procurorului, în vederea refacerii urmăririi penale.
Având în vedere faptul că inculpatul este arestat de peste 10 luni, iar măsura arestării preventive nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, în aprecierea limitelor rezonabile luându-se în considerare și complexitatea cauzei și durata acesteia, instanța constată că se impune, în temeiul art.139 alin.1 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, stabilindu-se obligațiile pe care trebuie să le respecte pe durata măsurii.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, care a criticat sentința recurată, susținând că aceasta este nelegală pentru următoarele motive:
1. Art.332 al. 2 din Codul d e procedură penală prevede că "instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la"competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător".Apreciem că în cauză nu există nici unul dintre motivele de restituire prevăzute în textul sus - menționat.
2. Instanța a invocat faptul că au fost încălcate de către procuror prevederile art. 263 din Codul d e procedură penală. Acest text se referă însă la conținutul rechizitoriului, privitoare la"persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată".
Apreciem că rechizitoriul din data de 17.03.2007, întocmit în dosarul 10 D/P/2007 al Biroului Teritorial Neamț al, îndeplinește toate cerințele prevăzute de art.263 din Codul d e procedură penală.
Au fost oferite toate datele referitoare la inculpat, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea și celelalte dispoziții menționate mai sus. în cuprinsul rechizitoriului s-a făcut vorbire detaliată despre fiecare parte vătămată care a fost racolată, găzduită și exploatată de către inculpați cu trimiteri directe la martorii care au oferit datele necesare în legătură cu fiecare victimă.
În dispozitivul rechizitoriului, se susține în motivele de recurs, au fost menționate părțile vătămate care au fost audiate sub identitatea reală și adresele exacte ale acestora. Despre părțile vătămate a căror identitate nu a putut fi stabilită, s-a făcut mențiune în rechizitoriu și s-a motivat de ce nu au putut fi identificate și audiate. Unele dintre victime nu erau din județul N, așa după cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, iar majoritatea acestora erau cunoscute doar după prenume, fiind imposibilă identificarea lor. Despre aceste victime fac referire toți martorii audiați în cauză, precum și celelalte părți vătămate, care au relatat în amănunt despre felul în care erau exploatate și ce sume de bani au obținut inculpații din exploatarea lor.
TRIBUNALUL NEAMȚa dispus și alte soluții de condamnare în condiții similare, în legătură cu victime care nu au putut fi identificate, în dosarele 593/P/2004, privitor pe inculpații ( nr. 134/2004) și dosarul 1317 P/2005, privitor pe inculpații și ( nr. 12/2006). În motivarea sentinței penale 134/2004, invocată mai sus, se reține textual: "chiar dacă nu au fost audiate, modul în care au fost recrutate și traficate aceste tinere s-a stabilit din declarațiile altor victime. sau alte rude ale lor, precum și din relațiile oferite de organele de frontieră".
Față de cele de mai sus, s-a apreciat că și în speța de față, instanța putea reține existența victimelor ale căror date de stare civilă nu au putut fi stabilite.
Pentru victimele care au fost audiate s-au stabilit datele de stare civilă reale, precum și dacă acestea erau majore sau minore.
În sentința criticată se menționează faptul că nu au fost identificate victimele care au fost racolate de către pentru a fi trimise în Spania în scopul practicării prostituției. Din dosarul de urmărire penală rezultă însă cu certitudine care sunt aceste victime, fiind audiate de către procuror în prezența unor apărători din oficiu, una dintre acestea, dând și o declarație autografă. Este vorba de părțile vătămate, fl.32 și 33 din dosarul de urmărire penală, fl.38-39 și, fl.42-44.
Declarațiile date la urmărirea penală atât de către părțile vătămate, cât și de către martori sunt coroborate cu procesele verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice care se află în dosarul de urmărire penală.
3. Apreciem că instanța trebuia să mențină măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât la termenele interioare s-a prelungit în mod constant această măsură de același complet de judecată, cu motivarea că arestarea este temeinică și legală. Din probatoriul administrat la urmărirea renală, rezultă cu certitudine că inculpatul a dat dovadă de o violență deosebită față de victimele exploatate, că le inspira o stare de temere permanentă și prin această modalitate le-a obligat să practice prostituția. Tocmai având în vedere comportarea sa extrem de violentă, apreciem că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol real pentru ordinea publică și pentru victimele și martorii care au dat declarații împotriva acestuia, motiv pentru care s-a apreciat că se impunea menținerea măsurii arestării preventive.
Față de cele de mai sus, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ a solicitat a fi admis recursul declarat, să fie casată hotărârea primei instanțe și să se dispună trimiteți cauza pentru continuarea judecății.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefundat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Prin rechizitoriul nr.10 D/P/2007, din data de 16.03.2007, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și a infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 și trafic de minori, prevăzută de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
În motivarea actului de sesizare al instanței s-a reținut că inculpații și sunt prieteni și, în perioada 2005-2006, au exploatat sexual mai multe fete. In cursul anului 2005, inculpatul a avut cazate într-un apartament din cartierul mai multe fete pe care le obliga să întrețină relații sexuale cu clienții găsiți de el. Pentru a le determina să întrețină relații sexuale, inculpatul era agresiv, bătându-le în mod repetat. Acest comportament era folosit de inculpat pentru a le speria pe victime și pentru a le insufla o puternică stare de teamă. Toți banii obținuți din exploatarea fetelor erau luați de inculpat.
În cursul anului 2005, inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul și împreună au convenit să racoleze fete pe care să le oblige să practice prostituția pentru ei. În baza acestei rezoluții infracționale ei au racolat-o pe, care a fost cazată în apartamentul lui și care era obligată să întrețină relații sexuale cu diverși clienți găsiți de el sau de către. Aceștia luau legătura cu clienții și, după ce încasau sume cuprinse între 150 și 300 lei, le comunicau fetelor locul unde urmau să se întâlnească cu clientul. Relațiile sexuale se consumau la moteluri din PNs au comunele limitrofe, cazarea și consumația fiind plătite de clienți. Banii erau luați de cei doi inculpați, iar victimele nu primeau nicio sumă. Ele aveau asigurată cazarea și masa în apartamentul inculpatului. a fost racolată de inculpatul și dusă în Spania, unde a practicat prostituția.
Printre fetele exploatate de inculpați au fost și, care au fost racolate de inculpați de la un striptease. Cele două fete au fost exploatate sexual timp de 2 luni, perioadă în care au fost obligate să întrețină relații sexuale cu clienții găsiți de ei. În medie, fetele aveau circa 10 clienți pe săptămână, de la care încasau sume cuprinse între 1500-2000 lei. Ambele fete aveau trecute în agenda telefoanelor mobile numerele de telefon ale clienților pe care erau obligate să-i sune pentru a-și oferi serviciile. Pentru a le determina să întrețină relații sexuale cu clienții găsiți de ei, inculpații le băteau pe fete.
În ceea ce privește pe inculpatul s-a reținut că împreună cu inculpatul și o martoră sub acoperire, a mers la un bar de pe raza municipiului P N și au determinat-o pe martoră să povestească unor fete că a fost plecată, cu ajutorul inculpaților la muncă în Spania, câștigând circa 5-6.000 euro. Scopul inculpaților era de a le racola pe cele două fete pentru a le obliga să practice prostituția în folosul lor, în Spania. De asemenea, inculpatul le-a racolat pe victimele, și în scopul de a le trimite în Spania, în vederea practicării prostituției.
În conformitate cu dispozițiile art.263 Cod procedură penală, text potrivit căruia,"Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
În rechizitoriu se arată de asemenea numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate", actul de sesizare al instanței trebuie să cuprindă, atunci când în cauză sunt și subiecte pasive ale infracțiunilor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată și datele privitoare la persoana sau persoanele ale părților vătămate, sau, după caz, ale părților civile.
Potrivit art.70 alin.1, coroborat cu art.75 și următoarele Cod procedură penală, datele privitoare la părțile vătămate sau la părțile civile, trebuie să cuprindă numele și prenumele, numele părinților, data și locul nașterii, CNP, ocupația și domiciliul.
Acest lucru se impune cu necesitate pentru ca părțile vătămate sau părțile civile să poată fi audiate de instanță, respectându-se principiile de bază ale procesului penal, respectiv, principiul nemijlocirii și al publicității.
Așa cum este cunoscut, în conformitate și cu prevederile art.12 și 13 din Legea nr.678/2001, care descriu modalitățile de realizare a acțiunilor de traficare și formele de exploatare a victimelor, rezultă că subiectul pasiv al acestor infracțiuni este persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea infracțională a traficanților și care poate fi un minor ori o persoană adultă, indiferent dacă este femeie sau.
Organele de cercetare penală, au identificat părțile vătămate care au fost traficate de intimații - inculpați și, doar prin indicarea în partea expozitivă a rechizitoriului a prenumelui a acestora, respectiv, și și au precizat că adresele numitelor:, și sunt fictive, acestea urmând a fi citate prin intermediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț.
Deși prima instanță a acordat numeroase termene pentru audierea acestora nu au fost prezentate de parchet, așa cum s-a obligat prin rechizitoriu și nu au fost audiate decât numitele:, și, dar acestea nu au fost identificate ca fiind părțile vătămate menționate în actul de sesizare al instanței.
În aceste condiții, instanța aflându-se în imposibilitate de a cita și audia părțile vătămate și pe cale de consecință de a verifica corectitudinea încadrării juridice date faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în mod corect, în temeiul art.332 alin.2 Cod procedură penală, a dispus restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.
Referitor la măsura preventivă privindu-l pe intimatul, prin încheierea nr.10 U din data de 25.02.2007, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, în temeiul art.149/1, cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, s-a luat măsura arestului preventiv împotriva acestuia, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 25.02.2007, măsură care a fost menținută, în conformitate cu dispozițiile art.300/1, cu art.160, respectiv, art.300/2, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.332 alin.3 Cod procedură penală, "n cazurile în care dispune restituirea, instanța se pronunță și asupra măsurilor preventive, asupra măsurilor de siguranță prevăzute în art. 113 și 114 din Codul penal, precum și asupra măsurilor asigurătorii".
Așa cum este cunoscut, potrivit și art.139 alin.1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Așa cu se arăta, la luarea măsurii arestului preventiv s-a avut în vedere ca temei în drept, art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, respectiv, "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
În conformitate cu prevederile art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, modificat prin Protocolul nr.11,"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la"criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau"o dată anterioară"(data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de"acuzație penală"în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că organele judiciare s-au sesizat la data de 20.02.2007.
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Așa cum se arăta, temeiul luării măsurii arestului preventiv pentru intimatul - inculpat a fost acela al protejării ordinii publice, pericol concret care, însă, trebuie apreciat după intervalul de timp scurs de la momentul arestării inculpatului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Tomasi Franța) a apreciat că se poate considera că o tulburare a ordinii publice poate exista la început, dar trebuie să se fi risipit după un anumit interval de timp și, totodată, (cazul Letellier Franța) prin gravitatea deosebită și prin reacția publică la săvârșirea unor infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie pentru o perioadă de timp, însă un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului al tulbura în mod real ordinea publică.
Raportând aceste aspecte la speța de față, durata arestării preventive a intimatului-inculpat și data arestării acestuia, 25.02.2007, în mod corect prima instanță a apreciat că intervalul de timp scurs de la luarea măsurii arestului preventiv a inculpatului și până în prezent a diminuat pericolul social reglementat de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, astfel că și rezonanța socială negativă produsă în comunitate în momentul procesual actual este redusă, fiind oportună cercetarea acestuia în libertate alături de ceilalți doi intimați-inculpați pentru care s-a dispus, anterior, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât s-a dispus restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, urmărire penală, care față de aspectele prezentate anterior presupune un timp îndelungat.
Starea de arest preventiv nu trebuie să anticipeze o condamnare și nu trebuie să fie de natră să aducă atingere principiului prezumției de nevinovăție.
Ca atare, critica Parchetului privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara este nejustificată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B a onorariilor avocat oficiu.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva sentinței penale nr.237/P din data de 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B a onorariilor avocat oficiu în sumă de 930 RON.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. sent.
Red. dec. D-tru
- 2 ex.
14.01./14.01.2008
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Liliana Novac, Dumitru Pocovnicu
