Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.15
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman
JUDECĂTOR 2: Liliana Novac
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
*
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.557/A din 20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat - în stare de arest, asistat de avocat oficiu, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Recurentul-inculpat a depus la dosarul cauzei un memoriu.
Instanța a pus în discuție tardivitatea declarării recursului.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, a lăsat soluția la aprecierea instanței, având în vedere faptul că inculpat a fost prezent la pronunțare. Pe fond, a arătat că acesta susține că nu i s-a computat din pedeapsă perioada executată de la 6.07.2005 la 12.09.2006.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca tardiv, având în vedere depășirea termenului prevăzut de lege.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a susținut că a formulat în termen recursul și l-a "dat" la timp. A mai arătat că a executat mandatul de 3 ani.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1766 din 24.08.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr- s-a dispus:
In baza art. 208 alin.l-209 alin. 1 lit e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și cu reținerea art. 74 lit. c Cod penal, condamnarea inculpatului, fiul lui și al, născut la data de 13.05.1984 în mun. O, domiciliat în B,-, județul B, având studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, recidivist, având CNP - la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. la art.64 lit. a-b Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei pronunțate perioada deja executată de la 06.02.2007 la zi.
In baza art. 191 (1) Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
In baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 647/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacăua fost trimis în judecată în stare de arest inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
S-a reținut în fapt că în data de 06.02.2007, pe timp de zi, a sustras din autoturismul cu număr de înmatriculare 42. parcat pe str. - din B, 14 (paisprezece) telefoane mobile în valoare totală de 4000 lei, însă prejudiciul a fost recuperat imediat (prin restituirea telefoanelor părții yătămate).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Din declarațiile inculpatului, prin care acesta își recunoaște faptele, coroborate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, a căror conținut este confirmat de declarațiile martorilor și de declarația părții vătămate, rezultă că la data de 06.02.2007 inculpatul a fost surprins de un echipaj de poliție în timp ce umbla în portbagajul autoturismului DAEWOO CIELO cu număr de înmatriculare B-42-; la vederea echipajului de poliție, inculpatul a încercat să fugă având în mâini două sacoșe de culoare roșie inscripționate, dar a fost imobilizat în incinta Universității B de către echipajul de poliție.
Bunurile găsite în cele două sacoșe au fost descrise în amănunt în procesul-verbal întocmit și au fost predate părții vătămate, motiv pentru care aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Martorii care au asistat la percheziționarea inculpatului și la predarea bunurilor sustrase părții vătămate au dat depoziții și în fața instanței de judecată.
Martorul a arătat că de la balconul apartamentului său a văzut cum inculpatul a descuiat cu o cheie (găsită cu prilejul percheziției asupra inculpatul) portbagajul mașinii, iar după un timp scurt inculpatul a luat două sacoșe și a alergat fiind urmărit de poliție.
Față de acest material probator (conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit cu respectarea formelor legale și care are principalul rol probator în cazul infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor oculari care au și semnat procesul-verbal și care au făcut depoziții și în fața instanței, declarațiile inculpatului care a descris cu acuratețe desfășurarea furtului și nu în ultimul rând declarația părții vătămate care și-a recuperat imediat bunurile sustrase, instanța a considerat că fapta de furt calificat reținută de parchet în sarcina inculpatului a fost pe deplin dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă; pentru aceste motive instanța a considerat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în drept la art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e Cod penal, iar față de cazierul inculpatului și cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Instanța a apreciat că atitudinea sinceră a inculpatului merită acordarea circumstanței atenuante judiciare prev. la art. 74 lit.c Cod penal.
La alegerea și dozarea pedepsei instanța, având în vedere prevederile art. 72 Cod penal a ținut cont în primul rând că prejudiciul creat prin săvârșirea faptei a fost recuperat integral și prin urmare dimensiunile pagubei materiale reduse la zero; de asemenea, față de starea de recidivă a inculpatului și reținerea în același timp și a circumstanței atenuante, a apreciat că se impune totuși coborârea sub minimul special al pedepsei în special pentru atitudinea de cooperare și regret manifestată de inculpat în fața instanței.
Având în vedere toate aceste criterii care-l individualizează pe inculpat sub aspectul pericolului social concret pe care-l reprezintă acesta pentru societate, a apreciat că o pedeapsă de 1 (un) an închisoare satisface pe deplin scopurile legii penale fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului și reflectând obiectiv atât gradul de pericol social concret al faptei, cât și periculozitatea inculpatului.
Pe latură civilă, instanța nu a fost investită întrucât în faza de urmărire penală partea vătămată nu s-a constituit parte civilă deoarece și-a recuperat integral prejudiciul.
Instanța a făcut aplicarea art. 74 Cod penal și a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată (art. 88 Cod penal).
Totodată, având în vedere că soluția este de condamnare a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat (191 alin. 1 Cod penal).
In conformitate cu art. 350 Cod procedură penală instanța a considerat că se impune menținerea arestului față de inculpat, întrucât din probatoriul administrat a rezultat atât faptul că acuzarea a fost fondată cât și existența pericolului social concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității întrucât la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de judecata nu a reținut și art. 37 lit. a Cp. în raport cu 1298/2005 a Judecătoriei Bacău.
Fapta pentru care a fost condamnat inculpatul a fost comisă la data de 06.02.2007, înainte de data împlinirii executării pedepsei din 1298/22.04.2005, motiv pentru care, instanța trebuia ca în conformitate cu prevederile art.334 p Cod Penal să schimbe încadrarea juridică din art.208 al. 1 - 209 al.l lit.e Cp. cu aplic, art.37 lit. b Cp. în art.208 al.l - 209 al.l lit.e Cp. cu aplicarea art.37 lit. a și b Cp.
Astfel consideră hotărârea pronunțată în cauză nelegală și în ce privește faptul că instanța în baza art. 71 Cp. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a-b Cp. Or, interdicția absolută
de a vota impusă tuturor deținuților contravine art.3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, a apreciat că apelul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, fapta pentru care a fost condamnat inculpatul a fost comisă la data de 06.08.2007, în interiorul termenului de încercare stabilit prin sentința penală 1298/22.04.2005 așa încât instanța de fond trebuia să rețină la încadrarea juridică a faptei și dispozițiile art. 37 lit. a alături de 37 lit. b Cp respectiv să revoce beneficiul suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința mai sus menționată și să o adauge la pedeapsa aplicată în cauză.
De asemenea, verificând sentința apelată Tribunalul a constatat că aceasta este nelegală și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei accesorii interzicând inculpatului dreptul de a vota, prevăzut de art. 64 lit. "a" prima teză cod penal. Deși art. 71 cod penal, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. "a-c" se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială infractorilor. In consecință inculpatului trebuia să i se interzică numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teze 2, lit."b" cod penal.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că apelul declarat este fondat și pe cale de consecința, prin decizia penală nr.557/20.11.2007, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cpp a admis apelul declarat, a desființat sentința apelată în ceea ce privește latura penală a cauzei, a reținut cauza spre rejudecare și în fond, față de considerentele arătate anterior, în temeiul art. 334 Cpp a dispuns schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței, în sensul reținerii la încadrarea juridică a faptei și a dispozițiilor art. 37 lit. a Cp.
Față de infracțiunea supusă judecății, având în vedere gradul de pericol social concret, urmările produse, persoana și conduita inculpatului, instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cp.
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea în termenul de încercare al suspendării condiționate, în temeiul art. 83 Cp, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 1298/2005 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul penal 18398/2004 și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii supuse judecății în prezenta cauză.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a I teza a II-a și lit. b Cp în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cp.
In temeiul art. 88 Cp a computat din pedeapsa de executat perioada executată de la 08.12.2004 - 22.04.2005 și de la 06.02.2007 la zi.
In temeiul art. 350 Cpp a menținut starea de arest a inculpatului.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
In temeiul art. 383 al. 2 Cpp a dedus în continuare detenția de la 24.08.2007 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.3 Cod pr.penală.
Împotriva acestei decizii penale, a formulat recurs inculpatul, fără o motivare prin cererea scrisă.
La termenul din 10.01.2008, instanța a pus în discuție tardivitatea recursului formulat, constatând că acesta a fost prezent la pronunțarea deciziei penale din apel la data de 20.11.2007, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 10.12.2007, cu depășirea termenului legal de 10 zile, prev.de art.363 Cod pr.penală.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, va respinge ca tardiv recursul formulat de recurentul-inculpat.
Văzând și prevederile art.192 al.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, respinge ca fiind tardiv declarat recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.557/A din data de 20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu în sumă de 100 RON.
În temeiul art.192 al.2 Cod pr.penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de câte 190 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.apel. - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex.
15/15.01.2008
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Liliana Novac, Dumitru Pocovnicu
