Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 121/
Ședința publică din 26 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
Judecător: - G--
Judecător: - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, împotriva deciziei penale nr. 133/A din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul inculpat, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.5064/2007, emisă de Baroul B, lipsă fiind intimata parte civilă SC SA Rm.
Procedura legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul inculpatului precizează că acesta nu a putut fi prezent la termenul de astăzi, deoarece este la spital cu tatăl său care are o problemă gravă de sănătate. Arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia, punând în discuție și admisibilitatea căii de atac.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. Arată că la dosar sunt depuse hotărâri judecătorești date de Curtea Supremă de Justiție cu spețe similare. Precizează că sentința apelată nu cuprinde motivări din care să fie respinse temeinic și argumentat apărările formulate de apărătorul ales al inculpatului. Instanța de fond a amânat pronunțarea de două ori iar inculpatul, neștiind carte, a angajat un avocat din cadrul Baroului V, pentru a verifica soluția și a declara apel. În urma unei discuții pe care a avut-o cu domnul avocat de la, acesta a comunicat că va redacta și va depune personal, în termen legal, declarația de apel. La termenul de judecată din 07.09.2007, instanța de apel a invocat din oficiu excepția tardivității declarării apelului în cauză. Față de această situație solicită ca instanța de recurs să-i recunoască dreptul de a se apăra și de a beneficia de un proces echitabil.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că susținerile de astăzi nu au corespondent în dispozițiile legale aplicabile în materie. Cauza se află pe rol din anul 2003, iar în martie 2007 s-a trimis cauza spre rejudecare la Rm. și dezbaterile au avut loc pe 18.04.2007, dată la care inculpatul a fost prezent. Dispozițiile legale aplicabile în materie prevăd obligativitatea comunicării copiilor de pe dispozitiv numai părților care nu au fost prezente la judecată, iar pentru partea prezentă la dezbateri termenul curge de la pronunțare. Tribunalul Vâlceaa respins ca tardiv apelul declarat și pune concluzii de respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 412 din 2 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Rm. V, în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 208 alin. 1 lit. g, i Cod penal, condamnarea inculpatului la 3 ani și 6 luni închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 57, 71 rap. la art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus detenția inculpatului de la 14.07.2005 la 15.03.2006 și s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Rm.V dispusă față de inculpat, până la soluționarea definitivă a cauzei.
În baza art. 14 și urm. art. 346 Cod procedură penală art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60.000 lei către partea civilă SC SA Rm.V cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 1000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că, într-o noapte din intervalul 08-11.08.2003 inculpatul a pătruns prin efracție în incinta "" Rm. V, de unde a
sustras un număr de 191 matrițe de injecție a tălpilor de încălțăminte, prejudiciul cauzat fiind evaluat la suma de 600.000.000 lei, nerecuperat până în prezent.
În baza probatoriului administrat, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv prin decizia penală nr. 133/A din 12 septembrie 2007 Tribunalului Vâlcea, în ale cărei considerente se menționează că inculpatul a fost prezent la dezbaterile din data de 18 aprilie 2007, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 2 mai 2007, iar apelul a fost înregistrat după expirarea termenului prevăzut de lege, la 16 mai 2007.
În termen legal, decizia a fost recurată de inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și a solicitat casarea ei cu trimitere spre rejudecare.
A susținut recurentul - inculpat, prin avocatul său ales, că formularea declarației de apel peste termenul legal este în exclusivitate culpa unui anume avocat din cadrul Baroului V care, deși a fost angajat și plătit de clientul său anume pentru declararea căii de atac respective, nu și-a respectat această obligație contractuală.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de disp. art. 385/9 pct. 10 din Codul d e procedură penală, motivat prin aceea că hotărârile atacate nu conțin argumente pentru respingerea apărărilor formulate.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, cum și a dispozițiilor art. 416 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul este inadmisibil.
Astfel, referitor la termenul de declarare a apelului, este indubitabil că, în speță, acesta a fost depășit, iar recurentul prin motivarea scrisă a recursului ( 25) și prin concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor nu contestă acest aspect, relevat în decizia penală pronunțată de tribunal.
Potrivit art. 364 din Codul d e procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
În practica judiciară s-a admis că prin "cauză temeinică de împiedicare", în sensul dispozițiilor citate, de înțelege, de regulă, un caz fortuit sau un caz de forță majoră (un accident, o boală gravă, o calamitate naturală).
Ceea ce este comun tuturor acestor cauze este faptul că ele au pus partea în situația de a nu fi putut să acționeze așa cum îi cereau interesele și cum, desigur, în absența lor, ar fi făcut-
În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, acesta a fost înregistrat la data de 16 mai 2007, iar la termenul acordat, din 12 sept. 2007, deși legal citat, inculpatul nu a fost prezent în instanță. Mai mult, acesta nu a depus la dosar vreo cerere prin care să solicite repunerea în termenul de apel, ci doar s-a limitat să trimită, după închiderea ședinței de judecată din acea dată, o cerere "de comunicare a stenogramei" ședinței de judecată din data de 18.04.2007.
Așa fiind, în mod judicios tribunalul, constatând că prevederile art. 363 Cod de procedură penală au fost nerespectate, a respins ca tardiv apelul, decizia fiind legală și temeinică.
Conform art. 416 pct. 2 lit. a) din același cod, hotărârile primei instanțe rămân definitive la data expirării termenului de apel, când apelul nu s-a declarat în termen.
Aceasta fiind situația și în speța dedusă judecății, curtea urmează a pronunța o soluție de respingere a recursului, întrucât el a fost declarat împotriva unei hotărâri definitive, intrate în puterea lucrului judecat.
Or, art. 385/1 din Codul d e procedură penală prevede în mod strict și limitativ care dintre hotărâri pot fi atacate cu recurs, printre acestea neaflându-se cele definitive.
Argumentele prezentate de inculpat cu ocazia susținerii recursului, legate de executarea cu neglijență a obligației profesionale a avocatului ales, nu constituie "cauză temeinică de împiedicare", în sensul prevederilor legale deja menționate.
Așa fiind, se va respinge ca inadmisibil recursul, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a) teza a II-a din cod, iar în baza art. 192 alin. 2, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, împotriva deciziei penale nr. 133/A din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex./17.03.2008
Jud. apel:
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Teodora Gheorghe Sorescu
