Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 117/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 117/
Ședința publică din 26 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
Judecător: - G--
Judecător: - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpatul, domiciliat în comun a, județul A și partea civilă G, domiciliat în comuna, județul A, împotriva deciziei penale nr. 213 din 22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns pentru recurentul inculpat Din, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 26.02.2008, emisă de Baroul A și recurentul parte civilă G, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 18/2008, emisă de Baroul A, lipsă fiind intimații părți civile Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul Județean
Procedura legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar un borderou cu acte din care rezultă că acesta nu realizează venituri.
Apărătorii recurenților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat Din, arată că diagnosticul pe care îl are inculpatul și pentru care a fost pus sub interdicție este același cu cel din anul 1999, diagnostic care s-a menținut până în anul 2007. Solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului având în vedere starea de sănătate a acestuia.
Precizează că raportul de expertiză concluzionează faptul că diagnosticul inculpatului este cel puțin diminuat, dacă nu abolit. Apreciază că diagnosticul acestuia este abolit și nu diminuat așa cum a reținut tribunalul. Solicită trimiterea cauzei la tribunal pentru o eventuală avizare a raportului de expertiză, în sensul de a se clarifica dacă discernământul inculpatului este diminuat sau abolit.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei apreciază că nu se poate aplica în nici un fel, deoarece inculpatul are discernământul abolit.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul parte civilă G, solicită admiterea recursului declarat de acesta.
Concluziile raportului de expertiză sunt neconcludente, la tribunalul a solicitat avizarea raportului de expertiză de către o comisie superioară, cerere care a fost respinsă. În ceea ce privește motivul de recurs susținut de apărătorul inculpatului, apreciază că fapta săvârșită de acesta este dovedită așa cum rezultă din toate probele din dosar și trebuie să răspundă pentru aceasta.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că nu sunt motive de casare și de reținere pentru efectuarea expertizei neuropsihiatrice. Apreciază că instanța de apel și-a motivat alegerea și modalitatea în care reține concluziile expertizei, deoarece fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată s-a comis pe data de 27.06.2001 și în raport de concluziile raportului de expertiză acestea trebuiesc interpretate prin modul în care inculpatul a acționat în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, chiar dacă la momentul acesta într-o cauză civilă de punere sub interdicție se demonstrează că este iresponsabil cu privire la administrarea patrimoniului, deoarece față de modul în care s-a comportata ar necesita o internare medicală prevăzută de art. 114 din Codul penal în situația în care este iresponsabil pentru că prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere că a comis astfel de infracțiuni.
Susține că nu starea de iresponsabilitate l-a determinat pe inculpat să comită fapta din anul 2001 și faptul că se afla într-un conflict mai vechi cu partea civilă și în acest context i-a aplicat lovitura cu piatra care a determinat infirmitatea părții civile. Atât situația de fapt, întinderea pedepsei cât și latura civilă sunt rezolvare corect de Tribunalul Argeș, astfel că nefiind motiv de nelegalitate și netemeinicie a deciziei atacate, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul recurentului inculpat, precizează că incidentul dintre părți a avut loc în anul 2001, însă din anul 1999 inculpatul era luat în evidență. Înainte de incident inculpatul a fost lovit de partea vătămată și în urma investigațiilor s-a constatat că prezintă unele tulburări.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul acesteia.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, deliberând, constată:
Prin decizia penală nr. 603/R/28.11.2006 a Curții de APEL PITEȘTIa fost admis recursul inculpatului, a fost casată decizia penală nr. 227/22.06.2006 a Tribunalului Argeș și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice, prin care să se stabilească dacă la data săvârșirii faptei inculpatul a acționat sau nu cu discernământ.
În urma rejudecării apelului, prin sentința penală nr. 3163/16.12.2005, Judecătoria Piteștia hotărât următoarele: "Condamnă pe inculpatul Din, fiul lui si, născut la data de 17.08.1957 in comuna, județul A, cu același domiciliu, de cetățenie română, CNP -, studii medii, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporala " prev si ped de art. 182 al. 1 Cod penal,in redactarea anterioară Legii 169/2002, cu aplic.art.13C.pen, a art.74 lit.a si c Cod penal, 76 lit. d, pen cu executare in condițiile art. 57, 71 Cod penal Admite acțiunea civilă promovată de partea civilă G, domiciliat in comuna, judetul A si obligă pe inculpat să-i plătească acestuia suma de 150 lei (RON) despăgubiri civile si suma de 5.000 lei (RON) cu titlu de daune morale. Obligă pe inculpat sa plătească părții civile Casa de Asigurări de Sănătate B suma de 315 lei RON si părții civile Casa de Asigurări de Sănătate A suma de 140 lei RON cu titlu de despăgubiri civile. In baza art.191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 400 lei (RON) cheltuieli judiciare, din care 100 lei (RON) constituie cheltuieli de urmărire penală si 300 lei (RON) cheltuieli de judecată."
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între partea vătămată si inculpat există o stare conflictuală ce datează din anul 1999.
In seara zilei de 27.06.2001, G împreună cu - ( fiul soției sale rezultat dintr-o altă căsătorie ) se deplasau pe raza comunei in care locuiesc. După ce au parcurs aproximativ 50 metri, s-au întâlnit cu inculpatul, care,pe fondul vechiului conflict dintre aceștia, i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu o piatră in zona capului exercitând totodată si alte forme de agresiune fizică, in urma cărora i-a produs acestuia leziuni la nivelul feței si o plagă mușcată pe antebraț.
Conform certificatului medico-legal nr. 937/28.06.2001, Gap rezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu si de corp dur, ce puteau data din 27.05.2001, pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
In perioada 16-18.08.2001, partea vătămată a fost internat la Spitalul din Pitești, după care a fost transferat la spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. din B, întrucât acesta a manifestat simptomele unei semiparalizii. In urma unei intervenții chirurgicale, s-a stabilit că G prezintă hematom subdural.
După externare, partea vătămată se prezintă din nou la medicul legist, unde, din eroare, declară că a fost victima unei agresiuni in 28.06.2001, deși in realitate data incidentului era 27.06.2001.
In baza biletelor de externare, A eliberează certificatul medico-legal nr. 1670/15.10.2001, in care se constată că Gap rezentat leziuni traumatice (hematom subdural cronic operat), produse prin lovire cu sau de corp dur, ce pot data din 28.06.20012 ( dată consemnată conform susținerilor părții vătămate) si pentru care a necesita 80 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziuni ce i-au pus viața in primejdie, si care constituie infirmitate ( lipsă de substanță osoasă prin operație).
Având in vedere că cele două certificate medico-legale nu coincideau cu privire la data producerii leziunilor, s-au solicitat relații la.A, din care rezultă că data probabilă a leziunilor este cea declarată de partea vătămată,respectiv 27.06.2001.
Întrucât inculpatul a susținut in mod consecvent că leziunile părții vătămate datează anterior consumării conflictului dintre aceștia, in cauză s-a dispus si s-a efectuat o expertiză medico-legală de avizare a celor două acte medicale, la
Raportul de expertiză medico-legală nr. A- întocmit de B concluzionează că lui Gis -a practicat chirurgicală a hematomului subdural cronic de emisfer cerebral stâng, în urma complicațiilor survenite posttraumatism, acestea din urmă având legătură directă de cauzalitate cu agresiunea suferită de partea vătămată in data de 28.06.2001, necesitând pentru vindecare un număr de 80 zile îngrijiri medicale.
Declarațiile martorilor G - și, coroborate cu mențiunile raportului de expertiză medico-legală mai sus invocat,înlătură susținerile inculpatului că leziunile părții vătămate ar proveni fie dintr-un accident rutier, fie dintr-un conflict consumat între acesta si fiul său vitreg.
De observat, că declarațiile inculpatului se contrazic reciproc, in ceea ce privește invocarea cauzelor producerii leziunilor părții vătămate.
Martorii oculari au afirmat in mod coroborat că au perceput nemijlocit momentul agresiunii părții vătămate de către inculpatul Din.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel inculpatul, invocând necomiterea infracțiunii de către aceste, iar la momentul săvârșirii faptei nu avea discernământ.
Prin decizia penală nr.213 din 22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Argeșs -a admis apelul inculpatului, fost desființată în parte sentința, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art.57 și 71 Cod penal, iar în baza art.81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, fixându-se termen de încercare de 3 ani conform art.82 Cod penal. Totodată, s- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal și au fost menținute în rest dispozițiile sentinței, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Rezultă din considerentele deciziei că situația de fapt și de drept fost stabilită în mod corect de către instanța de fond însă, ținându-se cont de împrejurarea că, la data săvârșirii faptei discernământul inculpatului era diminuat, s-a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei prin detenție este extrem de aspră, reținând că scopul preventiv și educativ se poate realiza și prin suspendarea condiționată a acesteia, potrivit art.81 Cod penal.
Această din urmă decizie a fost recurată în termen legal de către inculpatul Din și partea civilă G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul, prin apărător, invocă faptul că, diagnosticul pe care îl are și pentru care a fost pus sub interdicție este același cu cel din 1999, care s- menținut până în 2007, situație față de care solicită achitarea sa.
Pe de altă parte, întrucât raportul de expertiză medico - legală concluzionează faptul că, discernământul inculpatului era cel puțin diminuat, dacă nu abolit, solicită avizarea actului medical, în sensul clarificării dacă discernământul era " abolit" sau " diminuat".
Partea civilă G invocă faptul că, sunt neconcludente concluziile raportului de expertiză medico - legală, fiind greșit respinsă cererea formulată la tribunal în sensul avizării actului medical de către o comisie superioară.
Analizând decizia recurată, în limita motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.3856al.3 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază ca fondate recursurile declarate, având în vedere următoarele argumente.
Potrivit indicațiilor date de instanța de casare prin decizia nr.603/R din 28.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIs -a procedat la expertizarea psihiatrică a inculpatului Din, pentru a se stabili dacă în momentul comiterii faptei a avut sau nu discernământ.
Expertiza medico - legală efectuată în cauză concluzionat că, la data expertizării, inculpatul prezintă psihoză paranoică, iar în legătură cu fapta dedusă judecății, dat fiind că anterior acesta a fost diagnosticat cu " tulburare delirantă preexistentă", s-a apreciat că, discernământul său era cel puțin diminuat dacă nu abolit.
Deși contradictorii, concluziile expertizei medico - legale psihiatrice efectuată inculpatului, în mod greșit tribunalul a trecut la soluționarea apelului, apreciind fără nici un temei legal că lipsa discernământului inculpatului nu poate fi stabilită, datorită scurgerii timpului de la momentul săvârșirii faptei până în prezent.
Potrivit dispozițiilor art.24 al.1 din Ordonanța nr.1 din 20.01.2000 emisă de Guvernul României, Comisia superioară medico - legală verifică și avizează, din punct de vedere științific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico - legale și se pronunță asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize - medico legale sau ale altor acte medicale.
În raport cu concluziile contradictorii ale expertizei medico - legale efectuate inculpatului și dispozițiile legale enunțate anterior, se impune avizarea acesteia de către INML " Minovici"
Prin urmare, în cauză se constată că cercetarea judecătorească nu este completă și se impune trimiterea expertizei medico - legale nr.348/A/29.07.2007 întocmită de SML A, însoțită de toate actele medico - legale privind pe inculpat, aflate la dosar în copii precum și o copie de pe rechizitoriu, la INML " Minovici" pentru a se pronunța asupra concluziilor contradictorii ale acesteia, în conformitate cu dispozițiile art.24 din nr.OG1/2000.
Tot în acest sens, Comisia de avizare și control a actelor medico - legale va urma să aprecieze dacă se impune aplicarea vreuneia din măsurile de siguranță prevăzute de Codul penal.
În consecință, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, recursurile declarate de inculpat și partea civilă vor fi admise, se va casa în întregime decizia recurată și se va reține cauza spre rejudecare, în vederea solicitării avizării raportului de expertiză medico - legală efectuat în cauză, de către INML B, dispunându-se trimiterea unei adrese în sensul sus menționat, care va fi precizat și în dispozitivul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E
Admite recursurile declarate de inculpatul și partea civilă G, împotriva deciziei penale nr. 213 din 22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în întregime decizia recurată și reține cauza spre rejudecare.
Dispune avizarea raportului de expertiză medico-legală nr.348/A1/29.07.2007, întocmit de SML
Dispune emiterea unei adrese către INML Minovici B, însoțită de toate actele medicale și medico-legale privind pe inculpat, aflate la dosarul cauzei și de o copie a rechizitoriului.
Comisia de avizare și control a actelor medico-legale urmează să aprecieze și dacă se impune aplicarea vreuneia din măsurile de siguranță prevăzute de Codul penal.
Stabilește termen fond la data de 25 martie 2008.
Se citează părțile.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex/ 20.03.2008
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Teodora Gheorghe Sorescu
