Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 119/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 119/
Ședința publică din 26 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
Judecător: - G--
Judecător: - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în B, sector 6,-, -0,.1,.9,.55, împotriva deciziei penale nr. 196/A din 21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 783/2008, emisă de Baroul A, lipsă fiind intimatul parte vătămată
Procedura legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că acesta este nevinovat și era necesară o expertiză de verificare de scripte. Recurentul nu-și recunoaște fapta deoarece consideră că nu a săvârșit-o și nu a folosit această chitanță. Solicită admiterea recursului și desființarea deciziei atacate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că inculpatul s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la cercetarea judecătorească. Susținerea că este nevinovat este infirmată de expertiza grafologică, întrucât cifra 1 anexată înaintea sumei de 700 euro nu putea fi adăugată decât de inculpat pentru că acea chitanță a fost întocmită într-un singur exemplar care a fost în permanență la inculpat până în momentul când a predat-o executorului judecătoresc. Expertiza grafologică concluzionează că cifra 1 din chitanță a fost adăugată ulterior întocmirii acesteia și nu se poate discuta că ar fi nevinovat, deoarece chitanța a fost numai în mâna inculpatului. Pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Din actele dosarului, reține că prin sentința penală nr. 206 din 07 septembrie 2007, pronunțată de către Judecătoria Bălcești în dosarul nr-, în baza art. 334.proc.penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prev. de art.290 și 291.pen. în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 pen. și în baza art. 290.penal, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare, în baza art.81-82.pen. executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Prin aceeași sentință, în baza art.14 și 346.proc.penală, a fost anulat parțial înscrisul sub semnătură privată intitulat,chitanță", întocmit la data de 31.10.2004, în sensul că suma remisă în euro părții vătămate (civile) G, din comuna, satul, județul V, este de 700 și nu 1700 și în baza art.191 proc.pen. și art.193 proc.pen.inculpatul inculpatul a fost obligat la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat și la 800 lei cheltuieli judiciare față de partea vătămată(civilă).
În fapt, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1423/28.11.2002 a Judecătoriei Bălcești, inculpatul împreună cu numitul și socrii săi și s-au obligat față de partea vătămată să le restituie eșalonat mai multe sume de bani împrumutate. Ca urmare a nerespectării termenelor scadente, la începutul anului 2004, aceasta a trecut la executare silită, procedură în cadrul căreia debitorii au achitat parte din datorie, pentru restul, întocmind-se de către executorul judecătoresc proces verbal de situație asupra unor imobile. La 31.10.2004, în prezența soției, socrului și martorului, inculpatul a predat părții vătămate suma de 700 euro și 150 de dolari, operațiune consemnată de aceasta într-un înscris intitulat,chitanță" și a cărei veridicitate s-a atestat prin semnătură de ambele părți. Unicul exemplar a fost remis atunci inculpatului care, la 18.12.2004, l-a atașat, modificat însă, prin adăugarea cifrei 1 înaintea sumei de 700 euro, unui memoriu înaintat executorului judecătoresc prin care îi aducea la cunoștință achitarea în totalitate a debitului.
Apărarea inculpatului cum că respectiva chitanță nu a fost în nici un fel falsificată, contrazisă atât de raportul de expertiză grafoscopică prin care s-a concluzionat că substanța scripturală folosită pentru executarea cifrei 1 din grupul de,1700" prezintă caracteristici fizico-chimice diferite de restul grafismelor conținute, cât și de depoziția martorului, care a declarat că a asistat la desfășurarea tranzacției și a văzut când partea vătămată a primit doar 700 euro și 150 de dolari, nu a putut primi eficiență juridică.
Faptul că inculpatul a contestat cu vehemență prezența acestui martor la predarea sumelor de bani nu a fost apreciat ca real de către instanță, de vreme ce susținerea sa a fost contrazisă de mai toți martorii audiați, cu excepția martorului, a cărei credibilitate nu a conferit nici cea mai mică garanție prin prisma raporturilor de afinitate existente. De asemenea varianta în extremis avansată de inculpat că înscrisul ar fi fost denaturat pe timpul cât s-a aflat în păstrarea organelor de poliție a fost apreciată la fel de neplauzibilă, de vreme ce ancheta penală a început să se deruleze consecutiv sesizării parchetului local de către partea vătămată, așadar, după ce acesta înaintase actul falsificat executorului judecătoresc.
Dat fiind că înscrisul a rămas numai în posesia inculpatului, de la data la care partea vătămată i l-a înmânat -31.10.2004 și până în momentul expedierii lui la executorul judecătoresc -18.12.2004, s-a reținut că nu există nici un dubiu că inculpatul nu ar fi autorul falsului, cu atât mai mult cu cât era direct interesat să dovedească executarea obligației.
Reținând această stare de fapt, prima instanță a constatat că în drept, acțiunea inculpatului, concretizată în alterarea scrierii dintr-un înscris sub semnătură privată preexistent, prin adăugarea cifrei 1 anterior sumei de 700 euro menționate în cuprinsul său și folosirea acestui act în cadrul procedurii de executare silită pentru a face dovada îndeplinirii integrale a unei obligații civile pecuniare, asumată prin hotărâre judecătorească, materializează, obiectiv și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art. 290.pen. și determinat de obiectul sesizării și împrejurarea că folosirea unui înscris sub semnătură privată falsificat de către însuși făptuitor reprezintă o componentă a falsului, în conformitate cu art. 334.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a
fost trimis în judecată într-o singură infracțiune și anume fals în înscrisuri sub semnătură privată. Prima instanță a dispus condamnarea inculpatului având în vedere criteriile art.72 Cod penal, respectiv lipsa de antecedente penale, conduita bună în general manifestată, gradul mediu de instruire, situația civilă, având convingerea că scopul înscris în art.52 pen. poate fi atins și fără executare, în concordanță cu art.81 pen. a fost suspendată condiționat pedeapsa pe durata termenului de încercare fixat de art.82 pen.
Cu privire la soluționarea laturii civile, în virtutea principiului reparării în natură a pagubei ce guvernează răspunderea civilă delictuală, consacrat de altfel și de art.14 alin.3 proc.pen. instanța de fond a dispus anularea înscrisului sub semnătură privată din 31.10.2004 pentru suma de 1.000 euro, atestată în mod nereal de către inculpat ca fiind predată părții vătămate și proporțional cu culpa infracțională și procesuală stabilită, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în acord cu disp.art 191.proc.pen.
Sentința a fost atacată cu apel d e către inculpat, care a adus critici susținând că nejustificat instanța a dispus condamnarea sa, nefiind vinovat de comiterea infracțiunii de fals prev. de art.290 Cod penal, întrucât expertiza grafoscopică nu a stabilit și persoana care a efectuat modificarea înscrisului sub semnătură privată.
În plus, înscrisurile de comparație pentru efectuarea expertizei au fost înaintate în plic nesigilat.
Prin decizia penală nr.196/A din 21.11.2007, Tribunalul Vâlceaar espins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, obligând pe apelant să, plătească statului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că ipsa menționării în cuprinsul expertizei grafoscopice a mențiunii că alterarea înscrisului a fost efectuată de către inculpat, apare ca nerelevantă, din întregul probatoriu administrat reieșind că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de comiterea căreia a fost învinuit, fiind singurul interesat și care avea posibilitatea săvârșirii acesteia, indiferent de forma participației sale, administrarea unei alte probe nemaiprezentând utilitate față de concludența probelor deja administrate și conducând în esență la o tergiversare nejustificată a cauzei, cu atât mai mult cu cât cifra "1" a fost adăugată tocmai în scopul de a imita scrisul original al chitanței.
De necontestat în speță este faptul că partea vătămată a întocmit înscrisul prin care confirma că a primit o sumă de bani de la inculpat la data de 31.10.2004, în prezența inculpatului și a altor martori și de asemenea, faptul că înscrisul menționat a fost falsificat prin adăugarea cifrei "1" înaintea numărului "700", cu rezultatul că în cuprinsul înscrisului se menționa că partea vătămată a primit de la inculpat suma de 1700 euro, înscrisul fiind întocmit într-un singur exemplar și remis inculpatului.
Din faptul că înscrisul a fost întocmit de către partea vătămată în autoturismul său, de față fiind și inculpatul, rezultă că adăugarea cifrei "1" a fost ulterioară predării înscrisului către inculpat, pentru ca adăugirea să fi fost efectuată de către partea vătămată cu ocazia întocmirii, fiind necesar ca acesta să fi folosit două instrumente de scriere diferite, fapt nemenționat de către nici unul dintre martorii prezenți și nici de către inculpat, ceea ce conduce la concluzia că suma reală menționată în înscris era cea de 700 de euro, concluzie întărită și prin faptul formulării plângerii penale de către partea vătămată, care dacă ar fi primit în realitate suma de 1700 de euro și ar fi menționat această sumă în chitanță nu ar mai fi sesizat, cu ocazia prezentării copiei de către executorul judecătoresc, copie depusă de către inculpat, că înscrisul este falsificat prin adăugarea cifrei "1", fapt confirmat de către expertiza grafoscopică.
Susținerile formulate de către inculpat în apărare sunt nereale și efectuate cu vădită rea intenție.
Deși acceptă rezultatul expertizei grafoscopice ce a confirmat alterarea înscrisului, continuă să susțină că nu a avut cunoștință de această falsificare, fapt imposibil prin contradictorialitatea susținerilor, nefiind de crezut să fi plătit 1700 euro, însă să fi deținut o chitanță în care să fie înscrisă suma de 700 euro și care să fi fost falsificată de o altă persoană până la momentul prezentării executorului judecătoresc.
De altfel falsificarea chitanței este dovedită și prin depoziția martorului, prezent la momentul remiterii sumei de bani către partea vătămată, acesta confirmând cuantumul sumei de 700 de euro.
Apărarea inculpatului, în combaterea acestei depoziții, în sensul că respectivul martor nu ar fi fost prezent la locul și în momentul efectuării plății este infirmată prin declarația martorilor și ale, chiar soacra inculpatului, apărările inculpatului fiind efectuate în mod abuziv, în contradicție flagrantă cu materialul probator și reliefând cu claritate nerealitatea susținerilor sale.
Decizia a fost atacată cu recurs formulat în termen de către inculpat, susținând aceleași critici formulate în apel, respectiv, că expertiza nu arată cine este autorul falsului, materialele expuse expertizării au fost trimise în plic nesigilat și este posibil ca tocmai partea vătămată să fi efectuat falsul. Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au efectuat o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză, reținând pe baza acestora situația de fapt conform căreia în ziua de 31.10.2004, inculpatul a remis părții vătămate în prezența martorului (16) suma de 700 euro întocmindu-se în acest sens un înscris sub semnătură privată, în exemplar unic, care a rămas în posesia inculpatului.
La 18.12.2004, inculpatul a înaintat executorului judecătoresc acest înscris care, menționa suma de 1700 euro, susținând că a achitat integral datoria față de partea vătămată.
Expertiza grafoscopică efectuată în cauză și necontestată de către inculpat, stabilește că pe înscrisul depus executorului a fost menționată cifra 1 înaintea celei de 700 euro, prezentând caracteristici fizico-chimice diferite de cele ale restului ansamblului scriptural din grupul 700.
Concluzia care se desprinde din aprecierea coroborată a probelor dosarului este aceea a vinovăției inculpatului, cum în mod corect au apreciat instanțele de fond și apel.
Succesiunea cronologică a împrejurărilor arată că inculpatul avea de plătit o datorie părții vătămate, că a fost reticent să-și respecte înțelegerea, că a fost obligat la aceasta printr-o hotărâre judecătorească și că era singura persoană interesată să scape de datorie.
În plus, înscrisul falsificat s-a aflat numai în posesia inculpatului până în momentul depunerii la executorul judecătoresc, ocazie cu care inculpatul menționând că a plătit integral datoria.
Această precizare a plății integrale efectuată de inculpat față de executorul judecătoresc, demonstrează că inculpatul cunoștea suma menționată în înscrisul fals și dacă până atunci el a fost singura persoană ce l-a deținut, și singura persoană interesată să scape de o datorie fără îndoială că autorul falsului nu poate fi altul.
Apărarea inculpatului este în acest context neconvingătoare, și aproape iluzorie dacă acreditează ideea că partea vătămată ar fi falsificat actul pentru a demonstra că s-a plătit o sumă pe care de fapt nu o primise, acceptând să se prejudicieze pe sine.
În plus, nu este nimic care să arunce vreo umbră de îndoială asupra obiectivității martorului ocular care a văzut nu numai faptul plății unei sume de bani, ci observat cuantumul acestei sume, asistând la toată discuția dintre părți, de unde reiese că inculpatul mai avea de plătit părții vătămate un rest de bani.
Curtea, apreciază așadar, că în ce privește situația de fapt, de încadrarea juridică și sancțiunea aplicată inculpatului, instanțele au efectuat o evaluare corectă pronunțând hotărâri legale și temeinice și pentru că din oficiu nu s-au constatat alte motive care să determine nulitatea acestora, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să respingă recursul formulat de inculpat.
De asemenea, potrivit art.192 cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 27.12.1968 în localitatea, județul T, CNP - -, cu domiciliul în municipiul B, sector 6,- A, - 10,. 1,. 9,.55, împotriva deciziei penale nr. 196/A din 21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
12.03.2008.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Teodora Gheorghe Sorescu
