Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1218/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1987/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1218
Ședința publică din 26 august 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Piciarcă Dumitrița
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 455/A/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/18.08.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 8).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate în temeiul disp. art. 3859pct. 14.pr.pen. ș i pe fond redozarea pedepsei în sensul mic ș orării acesteia, considerând-o a fi prea mare în raport de infrac ț iunea ce i s-a re ținut în sarcină, mai ales că acesta a recunocut și regretat fapta comisă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Apreciază că pedeapsa a fost aplicată în mod corect, având în vedere infrac țiunea comisă de inculpat, precum ș i împrejurarea că acesta se află în stare de recidivă postexecutorie, astfel cum rezultă din fi șa sa de cazier judiciar.
Mai mult, arată că fapta inculpatului a rămas în stare de tentativă întrucât a fost surprins în flagrant de către partea vătămată.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită admiterea recursului și mic ș orarea pedepsei ce i-a fost aplicată, precizând că are o familie d e între ținut.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.455/A/30.07.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală, din Dosarul nr- constată.
Prin decizia penală nr.455/A/30.07.2009 din dosarul nr- Tribunalul București, Secția I-a penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.428/16.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 2. S-a menținut arestarea preventivă. S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 11.04.2009 la zi.
În baza art.192 alin 2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.428/16.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art.20 rap.la art.208 al.1 - 209 al.1 lit.g și i Cp. cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cp. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art.71 Cp. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a Il-a și b Cp. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.88 Cp. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 11.04.2009 la zi.
În temeiul art.350 alin.1 s C.P.P.-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.116 alin.1 și 4 Cp. s-a dispus față de inculpatul măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza Municipiului B pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul art.191 alin.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 s C.P.P.-a dispus decontarea onorariului în cuantum de 200 lei, cuvenit apărătorului din oficiu din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 11.04.2009, in jurul orelor 0100- 0130, inculpatul se deplasa pe Șos. -, din direcția Magazinului - înspre Magazinul "" -, iar în apropierea blocului 4, situat pe-, acesta a sărit gardul metalic ce delimitează spațiul, pentru a se deplasa prin spatele blocurilor.
La parterul blocului inculpatul a observat că un apartament avea un geam deschis, acesta fiind prevăzut doar cu o plasa contra insectelor, moment în care s-a hotărât sa pătrundă în apartamentul în cauză cu scopul a sustrage bunuri din interior.
In acest sens, inculpatul a îndepărtat plasa contra insectelor, a escaladat geamul deschis de la balconul apartamentului, după care, prin balcon, a pătruns în locuința părții vătămate, s-a deplasat în holul locuinței unde, în timp ce căuta într-o geantă, a fost surprins de - fiica părții vătămate.
Fiica părții vătămate i-a alertat pe partea vătămată și pe prietenul său, iar împreună au procedat la prinderea și imobilizarea inculpatului până sosirea organelor de politie.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul - verbal de depistare a inculpatului în locuința părții vătămate, proces - verbal de cercetare la fața locului; declarațiile martorilor oculari și, declarațiile martorului asistent, declarațiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptelor.
In drept, fapta inculpatului constând în aceea că, în noaptea de 11.04.2009, în jurul orei 0100- 0130, prin escaladarea gemului, a pătruns în imobilul situat în șos. -, nr. 2 C,. 4,. 2, sect. 2, aparținându-i părții vătămate, cu intenția de a sustrage bunuri, fiind însă prins de partea vătămată înainte de a-și însuși vreun bun, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, faptă prev. de art. 20 Cp. rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g și i Cp.
Tot sub aspectul încadrării juridice a faptei, având în vedere si fișa de cazier a inculpatului, s-a constatat că acesta a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidiva postexecutorie, situație prev. de art.37 lit.b din Cp. inculpatul fiind condamnat anterior la o pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 1471/23.12.2008 a Judecătoriei Tulcea - Secția Penală, definitivă prin nerecurare la data de 14.01.2009, pedeapsă ce a fost executată integral în perioada 07.01.2005 - 06.04.2009. întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă după executarea în întregime a pedepsei aplicate anterior, dar înaintea împlinirii termenului de reabilitare judecătorească, s-a reținut și incidența art.37 al.l lit.b Cp.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. In acest sens, instanța a reținut că inculpatul nu are loc de muncă și nici ocupație, a studiat 2 clase, este necăsătorit, fără copii, a dovedit perseverență infracțională, săvârșind anterior mai multe fapte prevăzute de legea penală pentru comiterea cărora a suferit numeroase condamnări încă din timpul minorității, conform fișei de cazier judiciar. In prezenta cauză, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că regretă comiterea ei.
Față de toate considerentele ce preced, în temeiul art. 20 rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g și i Cp. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cp. instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie, apreciind acest cuantum ca fiind adecvat în vederea împlinirii scopurilor pedepsei, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
În temeiul art. 71 Cp. și art. 3 din Primul protocol adițional CEDO a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Il-a și lit. b Cp. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.88 Cp. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 11.04.2009 la zi.
În baza art.350 alin.1 a C.P.P. menținut măsura arestării preventive a inculpatului apreciind, în esență, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri în cursul urmăririi penale, justifică și în prezent privarea de libertate a inculpatului care a demonstrat o perseverență infracțională relativ ridicată prin comiterea unei infracțiuni intenționate în formă continuată în stare de recidivă mare postexecutorie.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.116 alin.1 și 4 Cp. a dispus față de inculpatul măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza Municipiului B pe o perioadă de 3 ani, apreciind că prezența acestuia în capitală constituie un real și grav pericol pentru locuitorii acesteia
Împotriva acestei sentinței penale a declarat apel inculpatul care, personal dar și prin apărător a criticat hotărârea pronunțată pentru netemeinicie, solicitând în esență redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.371 și art.378 din C.P.P. Tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului, s-a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt în baza materialului probator administrat în cauză, încadrarea juridică dată faptei fiind în concordanță cu prevederile legale, iar pedeapsa corect individualizată.
S-a apreciat că la individualizarea pedepsei, judecătorul fondului a avut în vedere toate criteriile cuprinse în prevederile dispozițiilor art.72 din Cp. respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tribunalul reține - în apel - în special modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta - pe timpul nopții, prin escaladare -, dar și datele ce circumstanțiază persoana inculpatului - fără niciun loc de muncă și fără nicio ocupație, recidivist (săvârșind anterior mai multe fapte prevăzute de legea penală pentru comiterea cărora a suferit numeroase condamnări încă din timpul minorității, iar prezenta faptă a fost comisă la doar câteva zile după punerea în libertate), toate aceste pedepse dovedind astfel că, nu au fost în măsură să atingă scopul educativ al pedepsei așa încât, se apreciază că, pedeapsa aplicată de prima instanță de 5 ani a fost corect individualizată și în măsură să satisfacă cerințele prev. de art.52 Cp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.În recurs s-a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa aplicată este mult prea severă atât în ceea ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare, având în vedere circumstanțele sale personale și faptul că a avut o atitudine de recunoaștere și regret a faptei comise.
Analizând hotărârea recurată, Curtea, în baza art 385/15 pct 1 litera b Cod procedură penală, va respinge recursul apreciind cazul de casare ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului invocat de inculpat, Curtea constată că soluția instanței de fond, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, este justificată, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comise, circumstanțele personale ale inculpatului, antecedentele sale penale. În mod corect nu s-au reținut în favoarea inculpatului existența circumstanțelor atenuante, în raport de antecedentele penale, respectiv săvârșirea faptei din prezenta cauza la cinci zile după executarea integrală (07.05.2005-06.04.2009) a unei pedepse de 4 ani și trei luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1471/2008 a Judecătoriei Tulcea. Pedeapsa astfel stabilită, de 5 ani închisoare, a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72. pen. și corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52. pen. astfel că nu se impune redozarea acesteia, în sensul micșorării ei.
Sunt temeiuri care să justifice cuantumul pedepsei aplicate perseverența infracțională, respectiv faptul că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită la doar 5 zile de punerea în libertate din executarea unei alte pedepse pentru o faptă similară. Instanța nu poate da o mai mare relevanță recunoașterii comiterii faptei, împrejurărilor și modului cum a fost săvârșită. nstanțele de fond și apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat pedepse just individualizate, conform cerințelor art. 72 și art. 52. pen.
Astfel, critica recurentului inculpat, în sensul acordării eficienței a dispozițiilor art. 74. pen.76 C pen nu va fi reținută, deoarece circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere, iar aspectele privind lipsa prejudiciului, decurgând din forma tentată a faptei, vârsta inculpatului, au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art.72 pen. Curtea consideră că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, ținându-se cont și de regimul sancționator corespunzător concursului între cauzele de agravare și atenuare stipulat la art. 80. pen.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.
Se constată că instanța de fond, la stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare, a luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, acordând semnificația cuvenită datelor referitoare la persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine de regret față de fapta comisă, dar și antecedentelor penale ale acestuia, respectiv condamnarea anterioară la pedeapsa cu închisoarea.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea va respinge recursul și va face aplicarea art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 455/A/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul penal nr-.
prevenția inculpatului de la 11.04.2009 la zi, 26.08.2009.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei - onorariu avocat din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- --
Red.
Dact./2.09.2009
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.Sect.2
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Bădescu Liliana, Piciarcă Dumitrița
