Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1216/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1969/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1216
Ședința publică din 26 august 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Piciarcă Dumitrița
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și recurentul-intimat-inculpat împotriva deciziei penale nr. 393/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ș edin ță publică a răspuns recurentul-intimat - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/14.08.2009, depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimații-părți vătămate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului în baza disp.art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. casarea deciziei penale pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în temeiul disp. art. 3859pct. 14 și 171.pr.pen. și pe fond pronunțarea unei decizii legale și temeinice.
Reprezentantul Parchetului critică decizia penală nr. 393/22.06.2009, susținând că Tribunalul a omis să facă aplicare disp. art. 39 alin. 1 și 2.pen. și a făcut o greșită individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.
Consideră că, în raport de perseverența infracțională a inculpatului, care a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, de gravitatea faptelor comise - furt din portmonee, de împrejurarea că inculpatul nu a ezitat să amenințe una din părțile vătămate cu cuțitul, se implica aplicarea unei pedepse în cuantum mai mare, astfel încât aceasta să-și poată realiza scopul.
Astfel, în baza disp.art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. pune concluzii de admitere a recursului formulat de Parchet, de casare a deciziei penale pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală potriv. disp. art. 3859pct. 14 și 171.pr.pen. și pe fond pronunțarea unei decizii legale și temeinice.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București ca fiind netemeinic.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-intimat-inculpat solicită a se lua act de împrejurarea că acesta dorește să-și retragă calea de atac.
Recurentul-intimat-inculpat, întrebat fiind de instanța de judecată, arată că își retrage recursul.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de declarația recurentului-intimat-inculpat în sensul retragerii recursului, potriv. disp. art. 3854alin. 2.C.P.P. rap. la art. 369.
C.P.P.CURTEA,
Deliberând, constată că, prin sentința penală nr .61/23.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele.
Conform art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.b și e, alin.2 lit.b Cod penal cu aliplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Conform art.20 rap.la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 lit.b, 37 alin.1 lit.a Cod penal a fost condamnat același inculpat la 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie.
Conform art.61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 65 zile neexecutate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 2
Conform art.39 alin.2 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 5 ani aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.b și e, alin.2 lit.b Cod penal cu pedeapsa de 3 ani stabilită pentru condamnarea anterioară prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B și s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Conform art.39 alin.2 Cod penal a fost contopită pedeapsa de 9 ani aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 lit.b Cod penal cu pedeapsa de 3 ani stabilită pentru condamnarea anterioară prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B și s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele astfel stabilite, dând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare, care a fost sporită cu 2 (doi) ani, rezultând o pedeapsă finală de 11 (unsprezece) ani închisoare.
S-a făcut aplic.art.71, 64 lit.a teza a Il-a, lit.b Cod penal.
Conform art.118 lit.b Cod penal s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea celei de-a doua infracțiuni și ridicat potrivit procesului verbal de la fila 16
Conform art.88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 28.10.2008 la zi.
Conform art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art.14, 346 Cod procedură penală s-a luat act că nu există constituire de parte civilă din partea părților vătămate și.
Conform art.189 onorariul C.P.P. avocatului din oficiu în sumă de 200 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
1.În data de 25.10.2008 în jurul orei 19:10 inculpatul,
aflat în incinta stației de metrou, a urmărit-o pe numita
până în dreptul scărilor rulante, unde în momentul
în care aceasta începuse coborârea scărilor a încercat să-i tragă bunuri
din geantă. Fiind surprins de reclamanta a urmat un schimb de replici
între cei doi, după care inculpatul s-a întors pe scara rulantă, încercând
să se îndepărteze de locul faptei. întrucât partea vătămată continua să-
reproșeze săvârșirea faptei, a scos din buzunar un cuțit,
proferând amenințări la adresa părții vătămate, pentru a scăpa de
urmărirea victimei.
Așa cum rezultă din planșele fotografice, victima 1-a recunoscut pe făptuitorul, atât cu ocazia efectuării unei recunoașteri din sistemul, cât și cu ocazia recunoașterii din grup, conform, proceselor - verbale întocmite cu ocazia desfășurării acestor activități procedurale.
Mijloacele de probă analizate mai sus se coroborează cu procesul-verbal încheiat în urma vizionării înregistrărilor efectuate de camerele de supraveghere aparținând, amplasate în stația de metrou, în data de 25.10.2008. Din imagini se observă cum inculpatul introduce mâna în geanta victimei, în momentul în care aceasta ajunge în capătul scărilor rulante. De asemenea, inculpatul poate fi observat în momentul în care, încercând să părăsească locul faptei, îndoaie un obiect cu ambele mâini, pe care îl introduce în buzunar.
Din ansamblul materialului probator existent în cauză instanța a înlăturat ca nesinceră declarația inculpatului de la fila 31 din, din care rezultă că în data de 25.10.2008 la orele 19,00 se afla în zona, întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
2.În data de 28.10.2008, în jurul orei 11:10, inculpatul a fost surprins de mai multe persoane în stația de metrou II,
pe scara rulantă, în timp ce sustrăgea din geanta părții vătămate
a un portofel ce conținea acte și bani. Fiind observat de
oamenii din jur acesta a aruncat portofelul înainte de a fi imobilizat și
condus în fața organelor de poliție. La un control corporal sumar făcut
de organele judiciare, asupra inculpatului a fost găsit un briceag, cu lungimea lamei de aproximativ 6 cm.
Săvârșirea faptei de către inculpat a rezultat din declarația martorului care atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței a arătă că la data de 28.10.2008 în jurul orelor 11.10 în timp ce urca scările rulante în stația de metrou, a observat un tânăr, identificat ulterior ca fiind, introducând mâna în geanta persoanei vătămate și sustrăgând un portofel din piele de culoare mov. în acel moment martorul ajutat și de alți cetățeni, 1-a reținut pe inculpat acesta din urmă aruncând portofelul pe jos. Situația de fapt prezentată a mai reieșit din depozițiile părții vătămate, a martorului, precum și din declarația inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei.
În drept,
1.S-a apreciat că fapta inculpatului, care, la data de 25.10.2008, în jurul orei 19,00, în timp ce se afla în stația de metrou, a încercat să sustragă portmoneul din geanta părții vătămate și care fiind surprins de către aceasta, în timp ce se îndepărta, a amenințat-o cu un cuțit tip briceag, pentru a-și asigura scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art.20 Cod penal rap. la art.211 al.1 și al.2 lit.c și al.21lit.b Cod penal cu aplic, art.37 lit.a Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective din probele administrate s-a reținut că inculpatul a încercat să sustragă un bun mobil (portofel) din posesia persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia, pentru a și-1 însuși, acțiune a cărei săvârșire a fost începută, dar care nu a putut fi dusă până la capăt din motive independente de voința făptuitorului. Totodată, din ansamblul materialului probator a rezultat și faptul că, nereușind deposedarea persoanei vătămate, a încercat să se îndepărteze, amenințând-o pe aceasta cu un cuțit. Astfel s-a apreciat a fi îndeplinite condițiile cerute de lege pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii complexe de tâlhărie, respectiv o faptă de furt urmată de amenințări săvârșite de făptuitor în scopul de a-și asigura scăparea. Din probele existente în cauză (declarații martori, imagini video) se deduce că fapta a fost săvârșită într-o stație de metrou, adică într-un loc accesibil publicului în care mai erau de față și alte persoane, fiind astfel incidente și dispozițiile art.2 lit.c ale art.211 Cod penal.
De asemenea, din materialul probator a reieșit și faptul că inculpatul avea asupra sa o armă (cuțit cu lama de 6 cm), pe care de altfel a și folosit-o pentru amenințarea persoanei păgubite, fiind astfel incidente și dispozițiile art.211 al.21lit.b Cod penal.
Întrucât executarea hotărârii de sustragere a fost începută dar a fost întreruptă din motive independente de voința făptuitorului, cu privire la această faptă sunt incidente prevederile art.20 al.1 Cod penal privind tentativa.
Din punct de vedere al laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, făptuitorul prevăzând rezultatul socialmente periculos al faptei sale și urmărind producerea acestuia.
Având în vedere aceste argumente din perspectiva elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, instanța a respins cererea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.20 Cod penal rap. la art.211 al.1 și al.2 lit.c și al.21lit.b Cod penal în infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.209 alin.1 lit.e Cod penal.
2. Cu privire la a doua faptă s-a reținut că, fapta inculpatului, care la data de 28.10.2008 în jurul orei 11:00, în incinta stației de metrou 2 i-a sustras numitei a HG un portmoneu în care se aflau acte, bani și carduri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit.b și e și al.2 lit.b Cp. cu aplic, art.37 lit.a Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective din ansamblul probelor administrate în cauză a reieșit că inculpatul a sustras portmoneul din posesia persoanei vătămate, în care se găseau cârduri, acte și bani. Din datele din dosarul a rezultat că fapta a fost săvârșită într-un loc public (stația de metrou ) așa cum este definită aceasta noțiune de art.152 lit.b Cod penal. Prin urmare în cauză sunt incidente dispozițiile al.1 lit.e ale art.209 Cod penal. De asemenea, din procesul-verbal încheiat după efectuarea controlului corporal sumar, imediat după săvârșirea infracțiunii a rezultat că inculpatul avea asupra sa un cuțit cu lama de aproximativ 6 cm, fiind astfel aplicabile în cauză și prevederile art.209 al.1 lit.b Cod penal.
Paguba produsă prin săvârșirea infracțiunii estimată de persoana vătămată la aproximativ 400 RON a fost integral recuperată.
Din punct de vedere subiectiv, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, prevăzând rezultatul socialmente periculos și urmărind producerea lui.
Primul termen al recidivei mari postcondamnatorii îl reprezintă o condamnare anterioară la pedeapsa închisorii de 3 ani.
Astfel, din fișa de cazier a inculpatului de la fila 22 rezultă că acesta a fost condamnat la executarea unei pedepse cu închisoarea de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 al.1 - 209 al.1 lit.e Cod penal.
Prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B rămasă definitivă prin decizia penală nr.527/19.05.2006 a Tribunalului București. Inculpatul a fost eliberat la 16.09.2008 rămânându-i un rest de pedeapsă neexecutată de 65 zile. Pedeapsa ar fi considerată ca executată la data de 21.11.2008. însă, întrucât în timpul executării acestei pedepse inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție - tâlhărie - pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an, s-a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.37 al.1 lit.a Cp.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile enumerate de art.72 Cp.: circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmarea produsă și circumstanțele personal, sub aceste ultim aspect reținându-se faptul că inculpatul dovedește perseverență infracțională.
Instanța a apreciat că pentru fiecare infracțiune o pedeapsă orientată spre a doua Jai ntervalului prevăzut de lege, cu executare, în regim de detenție, este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
In concret instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prezentată la pct.1 și o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru cea prezentată la pct.2. a făcut aplicarea art.61 alin.1 pen, art.39 alin.2 Cod penal și art.33, 34 lit.b Cod penal, stabilind ca în final inculpatul să execute 11 ani închisoare prin aplicarea și unui spor de 2 ani.
Astfel, instanța de fond a apreciat că aplicarea sporului este imperios necesară având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă inculpatul, recidivist, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală.
In ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că această condamnare atrage existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art.64 lit.a teza a Il-a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Instanța de fond a apreciat că dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Prin încheierea de ședință din 20.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, instanța de fond s-a sesizat din oficiu cu privire la necesitatea îndreptării erorii materiale din conținutul dispozitivului sentinței penale în ceea ce privește regimul sancționator al recidivei post-condamnatorii, cu referire la aliniatele 4 și 5 ale dispozitivului.
Instanța a constatat că s-au invocat corect disp. art.39 alin.2 Cod penal, dar s-a menționat dintr-o eroare de tehnoredactare contopirea pedepsei de 5 ani aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.b și e, alin.2 lit.b Cod penal cu pedeapsa de 3 ani stabilită pentru condamnarea anterioară prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, precum și contopirea pedepsei de 9 ani aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 lit.b Cod penal cu pedeapsa de 3 ani stabilită pentru condamnarea anterioară prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, în loc de contopirea pedepsei de 5 ani aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin .1 lit.b și e, alin.2 lit.b Cod penal cu restul de 65 zile din pedeapsa de 3 ani stabilită pentru condamnarea anterioară prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, precum și contopirea pedepsei de 9 ani aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 lit.b Cod penal cu restul de 65 zile din pedeapsa de 3 ani stabilită pentru condamnarea anterioară prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 2
În consecință, conf. art.195 Cod procedură penală instanța a dispus îndreptarea erorii materiale a conținutul dispozitivului sentinței penale nr.61 din 23 ianuarie 2009, strecurată în aliniatele 4 și 5 ale dispozitivului, în sensul ca:
"Conform art.39 al.2 Cod penal privind regimul sancționator al recidivei post-condamnatori contopește pedeapsa de 5 ani aplicată pentru infracțiunea prev.de art. 208 alin .1 - 209 alin .1 lit.b și e, alin.2 lit.b Cod penal cu restul de 65 zile din pedeapsa de 3 ani stabilită pentru condamnarea anterioară prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B și va da inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Conf.art.39 alin.2 Cod penal privind regimul sancționator al recidivei post-condamnatori contopește pedeapsa de 9 ani aplicată pentru infracțiunea prev.de art. 20 rap.la art.211 alin .1, alin.2 lit.c, alin.2 lit.b Cod penal cu restul de 65 zile din pedeapsa de 3 ani, stabilită pentru condamnarea anterioară prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B și va da inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare,/.
Împotriva acestei sentințe penale și a încheierii de ședință din data de 20.02.2009 a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 B, criticându-le pentru nelegalitate, întrucât instanța fondului a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.195 Cod procedură penală și art.39 alin.2 Cod penal. În motivarea apelului s-a arătat în esență, că nu poate constitui o simplă eroare materială neconcordanța dintre minută și dispozitivul hotărârii în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.39 alin.2 Cod penal, și nu poate fi folosită în acest caz procedura prevăzută de art.195 Cod procedură penală, cum în mod greșit a procedat instanța de fond. De asemenea, s-a mai susținut că prima instanță în mod nelegal a dispus în temeiul art.39 alin.2 Cod penal contopirea pedepsei aplicate inculpatului cu întreaga pedeapsă de 3 ani închisoare la care fusese condamnat anterior, iar nu cu restul de pedeapsă rămas neexecutat potrivit dispozițiilor legale menționate. În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și a încheierii din 20.02.2009 și pronunțarea unui noi hotărâri cu respectarea dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel și inculpatul care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în fond redozarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse orientată spre minimul special, urmând a se avea în vedere circumstanțele sale personale.
Prin decizia penală nr.393/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B și de inculpatul, s-a desființat în parte sentința și în totalitate încheierea de ședință din data de 20.02.2009 și rejudecând a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. b și e, alin. 2 lit. b cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 și 2 lit. c și alin. 21lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 33 - 34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicația dispozițiilor art. 71, 64 lit. a, teza a II-a lit. b Cod penal.
S-a dedus prevenția de la 28.10.2008 la 30.03.2009 și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a menținut liberarea condiționată pentru restul din pedeapsă de 3 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.706/28.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 3
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că pedepsele aplicate de instanța de fond sunt excesive, de o exemplaritate maximă, orientate înspre maximul special, astfel că nu se mai poate realiza reeducarea condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, efectul lor fiind unul contrar dispozițiilor art. 52 Cod penal.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care o critică pentru nelegalitatea și netemeinicie susținând că s-a omis să se facă aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal și că s-a făcut o greșită individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.
Și inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei tribunalului, însă la termenul din 26.08.2009 a declarat că își retrage recursul.
Examinându-se cauza prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul este nefondat.
Instanțele au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de inculpat.
Astfel, fapta inculpatului, care, la data de 25.10.2008, în jurul orelor 19,00, în timp ce se afla în stația de metrou a încercat să sustragă portmoneul din geanta părții vătămate și care, fiind surprins de către aceasta, în timp ce se îndepărta, a amenințat-o cu un cuțit tip briceag pentru a-și asigura scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c și alin. 21lit. b Cod penal.
aceluiași inculpat care, la data de 28.10.2008, în jurul orei 10, în timp ce se afla în incinta stației de metrou 2 i-a sustras numitei a HG un portmoneu în care se aflu acte, bani și carduri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. b și e și alin. 2 lit. b Cod penal.
Cele două fapte au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, iar primul termen al recidivei îl reprezintă o condamnare anterioară la pedeapsa închisorii de 3 ani.
Astfel, din fișa de cazier a inculpatului aflată la fila 22 rezultă că acesta a fost condamnat la executarea unei pedepse cu închisoarea de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e Cod penal, prin sentința penală nr. 706/28.03.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 527/19.05.2006 a Tribunalului București.
Inculpatul a fost eliberat la 16.09.2008, rămânând un rest de pedeapsă neexecutată de 65 zile.
Potrivit dispozițiilor art. 61 Cod penal dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiuni, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea.
Instanța de apel a optat pentru menținerea liberării condiționate în mod justificat.
Într-adevăr, deși faptele deduse judecății sunt caracterizate ca fiind de un pericol social sporit (se are în vedere, în principal, infracțiunea de tentativă la tâlhărie) totuși nu se justifică aplicarea unor pedepse orientate spre maximul social, la care să se adauge și un spor, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel.
Prin aplicarea a câte două pedepse cu închisoarea inculpatului pentru cele două infracțiuni săvârșite, orientate spre mediu, se asigură realizarea scopului preventiv, dar și educativ prev. de art. 52 Cod penal și sunt în acord cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal.
Având în vedere cele ce preced, criticile formulate de Parchet cu privire la omisiunea de a se aplica dispozițiile art. 39 alin. 2 Cod penal și greșita individualizare a pedepselor aplicate sunt nefondate, motiv pentru care în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul, ca nefondat.
Se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpat, potrivit dispozițiilor art. 3854alin. 2 rap. la art. 369 Cod procedură penală.
Va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 393/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul - inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- --
Red.
Dact./16.09.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 1 B - Secția Penală
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Bădescu Liliana, Piciarcă Dumitrița
