Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208, 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 161
Ședința publică din data de 7 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.07.1982 în comuna, județul S, cu același domiciliu, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 484 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns: inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat oficiu și administratorul părții civile intimate SC SRL.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat, pentru inculpatul recurent, a arătat că acesta insistă în audierea martorilor din Penitenciarul Vaslui și din Bârlad,-, având în vedere că cele două adrese ale Poliției B comportă neclarități. Astfel, la fila 141 dosar fond, Poliția B, la solicitarea instanței, a răspuns evaziv în sensul că nu a instrumentat nici un dosar penal cu privire la inculpat, iar prin adresa aflată la fila 19 dosar recurs, se comunică că numitul a fost reținut în data de 12.10.2005 de către organele de poliție din B și și au fost audiați în aceeași zi. Față de aceste precizări, a considerat că este necesară și oportună audierea martorilor anterior menționați, cu atât mai mult cu cât și la fond și în apel inculpatul a insistat în audierea acestora.
Întrebat fiind, a precizat că teza probatorie ar fi să se stabilească dacă inculpatul și martorul au fost audiați în noaptea de 4/5.10.2005 sau la 12.10.2005, întrucât între conținuturile celor două adrese comunicate de Poliția B există neconcordanțe.
Administratorul părții civile intimate SC SRL, a arătat că nu are nici o pretenție de la inculpat și lasă la aprecierea instanței soluționarea cererilor formulate de inculpat prin apărător.
Procurorul a apreciat că nu se impune citarea celor doi martori în vederea audierii având în vedere și dispozițiile art. 38514Cod procedură penală, iar cu prilejul soluționării apelului, apărătorul inculpatului a renunțat la audierea martorului. Totodată, a apreciat că între cele două adrese comunicate de poliția B nu există contradicții.
Instanța a constatat că la fila 141 dosar fond, Poliția Bac omunicat că inculpatul nu a fost cercetat în nici un dosar penal, iar prin adresa aflată în dosarul de recurs se comunică de același organ de poliție că inculpatul a fost audiat ca martor într-o cauză ce-l privea pe, astfel că nu există contradicții între aceste două adrese. Cu privire la proba solicitată de inculpat, prin apărător, referitoare la audierea martorilor și, Curtea a respins proba ca nefiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei.
Constatând recursul în stare de judecată, instanța a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, a arătat că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, apreciind că instanțele au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice pe baza unor probe incerte și nu s-a administrat proba cu martori solicitată de inculpat necesară pentru dovedirea nevinovăției sale. A mai arătat că nevinovăția inculpatului rezultă și din depozițiile martorilor care nu au declarat împrejurări care să confirme că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii de furt calificat. Mai mult decât atât, a considerat că adresele Poliției B prezintă neconcordanțe și suspiciuni în ceea ce privește corectitudinea datelor comunicate, iar refuzul instanțelor de a audia martorii propuși de inculpat constituie o îngrădire a dreptului la apărare al acestuia.
În concluzie, a arătat că în cauză este aplicabil principiul in dubio pro reo, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Reprezentantul părții civile intimate a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor ca legale și temeinice, apreciind că susținerile inculpatului cum că nu ar fi comis infracțiunea de furt calificat sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză respectiv relațiile primite de la organele de poliție, declarațiile inculpatului care sunt contradictorii, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopic întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul S care a concluzionat că fragmentele de urme papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului aparțin inculpatului. Astfel, a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită, fapta fiind comisă de inculpatul și că nu se impune achitarea acestuia.
În replică, apărătorul inculpatului recurent, a precizat că singura probă pe care se bazează condamnarea acestuia este raportul de constatare tehnico științifică dactiloscopică și că atâta timp cât din celelalte probe rezultă incertitudinea comiterii faptei de către inculpat, se impune o contraexpertiză pentru a se dovedi dacă într-adevăr urmele papilare aparțin inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că insistă în audierea martorului pentru a-și dovedi nevinovăția sau să se solicite cazierul acestuia de la poliție. A mai cerut să se solicite de la Poliția B declarațiile date de el și martorii audiați pe data de 5/6.10.2005.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio potrivit art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 399 din 1.06.2007, Judecătoria Suceaval -a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, art. 209 lit. g, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare, parte civilă fiind "" .
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin:
- sentința penală nr. 327/14.09.2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 574/6.11.2006 a Tribunalului Suceava, la data de 21.11.2006;
- sentința penală nr. 269/15.06.2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 647/4.12.2006 a Curții de APEL SUCEAVA;
- sentința penală nr. 98/28.02.2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin neapelare la 19.03.2007.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului prin cele trei sentințe penale menționate mai sus și au fost contopite cu pedeapsa din prezenta cauză, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 61 al. 1 Cod penal, a fost revocată liberarea condiționată a restului rămas neexecutat de 468 de zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 74/2003 a Judecătoriei Gura Humorului, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 229/2003 a Tribunalului Suceava și, în urma contopirii acestui rest cu pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-au anulat mandatele de executare a pedepselor închisorii emise pe numele inculpatului în baza hotărârilor menționate mai sus și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare în baza sentinței pronunțate.
S-a făcut aplic. art. 71 Cod penal, privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11.01.2006 - 11.09.2006 și de la 18.10.2006 la zi.
S-a dispus confiscarea specială, în temeiul art. 118 lit. e Cod penal, a sumei
de 2200,88 lei, reprezentând echivalentul bunurilor dobândite de inculpat prin săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care includ și onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, în noaptea de 5/6.10.2005, inculpatul a pătruns prin efracție în magazinul aparținând "" de unde a
sustras mai multe bunuri în scopul însușirii pe nedrept, în valoare totală de 2200,88 lei, prejudiciu ce a rămas nerecuperat, iar reprezentantul societății comerciale, pe
parcursul soluționării cauzei, a renunțat la constituirea ca parte civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpatul.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate, motivat de faptul că, în mod greșit, instanța de fond a dispus contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 98 din 28.02.2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, deoarece această pedeapsă de 3 ani închisoare este o rezultantă, ca urmare a aplicării regulilor referitoare la concursul de infracțiuni. De aceea, instanța trebuia să fi dispus contopirea pedepsei din prezenta cauză, respectiv de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 98/2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la care a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208, 209 al. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
Inculpatul în susținerea apelului său, a arătat că în mod greșit a fost reținută în sarcina sa infracțiunea din prezenta cauză, pentru care a fost condamnat, întrucât în noaptea respectivă circula cu o mașină, împreună cu numitul, persoană care era dată în urmărire generală și fiind depistați pe traseu de către organele de poliție, au fost conduși de către acestea la sediul Poliției orașului B, jud. B În raport de motivul invocat a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală și a fost de acord cu apelul declarat de Parchet.
Prin decizia penală nr. 484 din 10.12.2007 a Tribunalului Suceavas -a dispus următoarele:
S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpatul și s-a desființat, în parte, sentința penală nr. 399 din 01.06.2007 a Judecătoriei Suceava, în sensul că în baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-au repus în individualitatea lor și s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 327/14.09.2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 269/15.06.2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și pedeapsa de 2 ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare) aplicată prin sentința penală nr. 98/28.02.2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința apelată și s-a aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită pe baza probelor administrate în cauză.
Întrucât instanța de fond dispus în mod greșit contopirea pedepsei aplicate în cauză cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 98/28.02.2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, fără a repune această pedeapsă în individualitatea ei, s-a dispus repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente și contopirea lor cu pedeapsa aplicată în cauză.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul care a arătat că a fost judecat de către un complet incompatibil, respectiv de procurorii care au efectuat urmărirea penală și care în prezent sunt judecători.
A arătat că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat întrucât la acea dată se afla reținut de către Poliția Orașului B - B N, motiv pentru care solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă că în cauză judecata în fond și apel s-ar fi efectuat de către judecători incompatibili așa cum susține inculpatul recurent.
Într-adevăr în compunerea completului de judecată care a participat la ședința de judecată din data de 19.11.2007 în apel a participat domnul judecător care anterior, în calitatea sa de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceavaa întocmit rechizitoriul cu nr. 3079/P/2005 din prezenta cauză, însă conform încheierii de ședință de la acea dată judecătorul incompatibil s-a abținut.
Cererea de abținere a domnului judecător a fost soluționată prin încheierea de ședință nr. 176 din 26.11.2007 a Tribunalului Suceava. La termenul din data de 19.11.2007 în apel, instanța nu a efectuat acte procedurale și nu a dispus măsuri procesuale cu privire la inculpatul de natură a-i cauza acestuia vreo vătămare.
În ceea ce privește vinovăția acestuia a fost corect stabilită pe baza amplului probatoriu administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească.
Susținerile inculpatului recurent prin care arată că nu este autorul faptei întrucât la data de 5/6.10.2005 se afla reținut de către Poliția orașului B au fost infirmate de către probatoriul administrat în cauză.
Astfel, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 762 din 27.10.2005 întocmit de Serviciul Criminalistică din cadrul S, pe baza urmelor papilare prelevate și ridicate cu ocazia cercetării locului faptei de la filele 34 - 39 dosar urmărire penală, rezultă că urmele papilare au fost create de către inculpatul. Această probă se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu probatoriul testimonial.
Inculpatul recurent nu a dat explicații plauzibile cu privire la existența urmelor sale papilare la locul săvârșirii faptei și nici nu a combătut aceste probe cu alte mijloace de probă.
De asemenea, din adresa cu nr. - din 18.03.2008 a Poliției Orașului B - B N de la fila 19 dosar recurs, rezultă că inculpatul și numitul au fost audiați în cauza privind pe la data de 12.10.2005 și nu la data de 5/6.10.2005, așa cum susține inculpatul recurent.
Față de cele prezentate și văzând că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, în cauză nefiind dat niciunul din cazurile de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
Onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.07.1982 în comuna, județul S, cu același domiciliu, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 484 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - dosar nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 100 lei, onorar avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.04.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. BO
Tehnored. TD
Ex.3/16.04.2008
Jud. fond -
Jud. apel -
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Motan Traian, Ilieș Titiana
