Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 162/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 162
Ședința publică din data de 7 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.09.1946 în comuna, jud. S, cu domiciliul în comuna Băneasa, județul C, împotriva deciziei penale nr. 446 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns: inculpatul recurent asistat de avocat ales, partea vătămată asistat de avocat ales, lipsă fiind reprezentantul părții civile intimate Spitalul Municipal F, reprezentantul părții responsabile civilmente intimate SC SA B și reprezentantul asiguratorului intimat SC Sa Sucursala
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat, pentru recurent, a arătat că cererea de strămutare a cauzei a fost respinsă și că nu are alte cereri de formulat.
Constatând recursul în stare de judecată, instanța a dat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, a invocat nulitatea absolută a deciziei penale nr. 446 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, întrucât această hotărâre nu este motivată, singura motivare a celor două apeluri declarate de inculpat și partea vătămată fiind o singură frază, iar pe lângă faptul că se folosesc termeni generali de infracționalitate, nu se face referire la speța de față, utilizându-se chiar termeni străini pricinii cum ar fi de exemplu că inculpatul ar fi circulat cu viteză excesivă în localitate. Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
A precizat că se justifică casarea deciziei penale întrucât instanța nu a analizat apărările și probatoriul. Astfel, inculpatul a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit de Institutul de Criminalistică B, a cerut să se constate nulitatea acestui raport de expertiză și administrarea probei testimoniale, întrucât între timp a intrat în posesia a două numere de telefon aparținând unor martori care au asistat la producerea accidentului. A apreciat că prin modul în care instanța de apel a soluționat cauza a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, îngrădindu-se dreptul de a propune și administra noi probe necesare unei bune soluționări și dreptul constituțional de a beneficia de un apărător angajat.
Totodată, apărătorul inculpatului recurent a considerat că atât sentința primei instanțe și cât și decizia Tribunalului Suceava sunt nelegale și netemeinice întrucât acestea se fundamentează pe un probatoriul lovit de nulitate absolută. Astfel, procesul-verbal de cercetare la fața locului este nul, întrucât cuprinde date și fapte nereale, solicitându-se procurorului să se pronunțe asupra acestui act, ceea ce nu s-a întâmplat. În temeiul art. 275 rap. la art. 129 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, s-a solicitat judecătorului, care judeca fondul cauzei, să constate nulitatea procesului-verbal de cercetare la fața locului, însă nici acesta nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de inculpat. Pornind de la acest proces-verbal, a considerat că toată urmărirea penală și cercetarea judecătorească a fost denaturată, făcându-se speculații cu privire la faptul că inculpatul ar fi pătruns pe contrasens, iar din stânga față ar fi imprimat în asfalt o urmă de frânare de 29 mm. Ori, o asemenea urmă de frânare nu era posibilă întrucât mașina era prevăzută cu sistem, ci s-a datorat spargerii cauciucului, ca urmare a pătrunderii în ea a autoturismului. În cauză s-au efectuat mai multe expertize, însă cea din urmă o consideră nulă întrucât pornește de la premise false care nu se regăsesc în dosar, expertul neluând în calcul probele administrate, inclusiv declarațiile părții vătămate.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fondul cauzei să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost comisă de acesta. În cazul în care inculpatul va fi achitat, se impune respingerea laturii civile iar în caz contrar să se rețină culpă comună atât a inculpatului cât și a părții vătămate.
Avocat, pentru partea vătămată intimată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În ce privește primul motiv invocat, respectiv cel referitor la nulitatea deciziei pronunțată în apel, a considerat că nu este dat, decizia fiind motivată, chiar dacă mai succint, întrucât cauza dedusă judecății este foarte simplă. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul este singurul vinovat de producerea accidentului, efectuându-se 3 expertize în cauză care confirmă acest lucru. În ce privește latura civilă a cauzei, a arătat că inculpatul a fost obligat la plata daunelor civile dovedite cu înscrisuri la dosar. A apreciat că atât instanța de fond cât și cea de apel au luat în considerare toate probele existente la dosar pronunțând hotărâri legale și temeinice. Referitor la lipsa de apărare invocată de invocat, a considerat că aceasta a fost o încercare de a tergiversa soluționarea cauzei. A mai solicitat cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli efectuate cu transportul, conform chitanței și a bonului depuse la dosar la acest termen de judecată.
Procurorul, referindu-se la primul motiv de recurs invocat de inculpat prin apărător, a considerat că hotărârea din apel a fost motivată. În ce privește lipsa apărării inculpatului, a precizat că la fila 24 dosar apel, există cererea apărătorului inculpatului prin care a solicitat acordarea unui termen după data de 20.11.2007, întrucât urma să se soluționeze de ÎCCJ o cerere de strămutare. La data când au avut loc dezbaterile 12.11.2007, avocatul ales al inculpatului nu a pus concluzii în cauză. Chiar dacă în cauză, apărarea nu era obligatorie a considerat că apărările inculpatului trebuiau consemnate astfel că a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului, potrivit art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală raportat și la disp. art. 6 teza a II-a Cod procedură penală.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor ca legale și temeinice, apreciind că din probatoriul administrat rezultă vinovăția inculpatului, că susținerile acestuia au fost infirmate de expertizele efectuate în cauză și de declarațiile martorilor audiați.
În replică, avocat, pentru partea vătămată, a arătat că instanța de apel a amânat pronunțarea tocmai pentru a da posibilitatea apărătorului inculpatului să depună la dosar concluzii scrise, astfel că dreptul la apărare nu a fost încălcat.
În replică, avocat, pentru inculpatul recurent, având în vedere că este din M, iar pe internet soluția apare după 3 - 4 zile de la pronunțare, a apreciat că această măsură privind amânarea pronunțării nu este eficientă.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că se consideră nevinovat, că accidentul s- produs doar din vina părții vătămate care a intrat în depășirea căruței, nu a avut timp să redreseze mașina și a intrat cu aripa față stânga în mașinii pe care o conducea. În acel moment, cauciucul a explodat, el a încercat să evite acel impact, a tras de volan dar lovindu-se la cap și pierzându-și cunoștința a intrat cu mașina într-o curte.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio potrivit art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 284 din 17.07.2007 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr-, s-a respins cererea de constatare a nulității procesului verbal de cercetare la fața locului și refacere a urmăririi penale formulată de către inculpatul, ca nefondată.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin.2 și 4 cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art.82 cod penal rap. la art.71 pct.5 și art.64 lit. a, b, c cod penal.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC""SA B și asiguratorul SC""SA B să plătească părții civile Spitalul mun.F suma de 854, 3 lei până la limita sumelor asigurate.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC""SA B și asiguratorul SC""SA B să plătească părții vătămate suma de 7.252, 5 lei reprezentând 5.470 lei reparații autoutilitară, 472, 5 lei despăgubiri periodice (30 % incapacitate de muncă pe primele 3 luni și 15 % incapacitate de muncă pe următoarele 3 luni), 1.320 lei cheltuieli judiciare, reactualizată la data plății în raport de rata inflației.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC""SA B și asiguratorul SC""SA B să plătească părții vătămate suma de 10.000 lei daune morale.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC""SA B la plata cheltuielilor către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr.1010/P/2004 din 25.03.2005, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art.184 alin.2 și 4 cod penal, constând în aceea că, la data de 10.05.2004, în timp ce se afla la volanul autoutilitarei Mercedes cu număr de înmatriculare B 51150 pe DN 2 dinspre F spre R, a pătruns pe contra sens și a intrat în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare - condus de partea vătămată, care se deplasa în spatele unui atelaj hipo.
În urma impactului a rezultat vătămarea corporală gravă a părții vătămate, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 33 - 35 zile de îngrijiri medicale și care au fost de natură să-i pună viața în primejdie, diagnosticul fiind ruptură traumatică de splină ceea ce a necesitat splenectomie cu consecința unei infirmități fizice permanente.
În faza de urmărire penală, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto care a evidențiat culpa inculpatului, acesta pătrunzând pe contra sens cu 85 km la oră, cauzând accidentul de circulație care nu a putut fi evitat de celălalt conducător auto.
Acest raport de expertiză a fost contestat de inculpat în faza de urmărire penală, sens în care s-a admis o nouă expertiză la care a participat și un expert desemnat de către inculpat.
Atât expertul desemnat de inculpat (care a stabilit însă o culpă comună, ambele părți încălcând prevederile art.153 din OUG nr.195/2002) cât și expertul desemnat de organele de urmărire penală, a pus în evidență culpa inculpatului a cărei acțiune de pătrundere pe contra sens în condițiile în care a circulat și cu o viteză ce depășea limita legală admisă în localități, a fost determinantă în producerea accidentului.
Deși inculpatul a susținut că accidentul a fost determinat de acțiunea părții vătămate care ar fi intrat în depășirea atelajului hipo, susținerile sale nu au fost confirmate de probele administrate, deoarece impactul s-a produs pe sensul de mers al autoturismului condus de partea vătămată, unde inculpatul nu ar fi avut ce căuta dacă circula regulamentar.
Pe timpul cercetării judecătorești, inculpatul a contestat expertizele tehnice judiciare efectuate la cercetarea penală, formulând obiecțiuni și solicitând admiterea unei probe cu expertiza criminalistică la Laboratorul de Expertize Criminalistice I, probă admisă de prima instanță.
Prin raportul de expertiză întocmit s-a concluzionat culpa inculpatului în producerea accidentului și s-a reținut că partea vătămată circula regulamentar.
Contestând și acest raport de expertiză criminalistică, inculpatul a cerut încuviințarea probei cu expertiza criminalistică a accidentelor de circulație la Institutul Național de Expertize Criminalistice B, care a concluzionat că inculpatul a pătruns pe contrasens și a determinat accidentul, fără a se reține vreo culpă a părții vătămate.
Și de această dată inculpatul a solicitat un supliment de expertiză, care a menținut însă aceleași concluzii privind dinamica producerii accidentului.
Partea vătămată a fost internată în Spitalul mun.F cu diagnosticul ruptură traumatică de splină care a necesitat o splenectomie, ce constituie infirmitate fizică permanentă.
Reținând vinovăția inculpatului și făcând aplicarea criteriilor prev. de art.72 Cod penal, prima instanță a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege și deoarece sunt întrunite condițiile prev.de art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100 milioane lei despăgubiri materiale, 200 milioane daune morale, rentă viageră pe perioada incapacității de muncă de la momentul producerii accidentului și până la însănătoșire și 70 milioane reparații autoturism, solicitând și instituirea sechestrului asigurator pe averea inculpatului. Această cerere a fost admisă prin încheierea de ședință din 22.02.2007 dar a fost casată prin încheierea nr.202/5.04.2007 a Tribunalului Suceava și în rejudecare a fost respinsă cererea prin încheierea de ședință din 21.05.2007, pe considerentul că eventualele despăgubiri pot fi acoperite prin solidaritatea inculpatului cu partea responsabilă civilmente și asiguratorul de răspundere civilă.
Prima instanță a apreciat în baza probelor administrate că aceasta a făcut dovada sumei de 7.252, 5 lei din care 5.470 lei contravaloare reparații autoturism, 1.310 cheltuieli judiciare (onorariu avocat și cheltuieli de deplasare) față de suferințele fizice, prima instanță a apreciat drept îndestulătoare daunele morale la suma de 10.000 lei.
CAS S s-a constituit parte civilă cu suma de 854, 29 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
În temeiul art.14 Cod procedură penală rap. la art. 998, 999 și 1000 Cod civil, prima instanță a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurator la plata despăgubirilor către partea vătămată și către Spitalul mun.
Împotriva hotărârii au declarat apel inculpatul și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel depuse în scris la dosar partea vătămată a criticat soluția primei instanțe sub aspectul laturii civile, solicitând obligarea inculpatului la plata întregii sume de 10.000 lei despăgubiri civile cu care s-a constituit parte civilă în fața primei instanțe și 20 mii lei daune morale, apreciind că acestea sunt pe deplin justificate.
Inculpatul nu a depus la dosar motivele de apel și nici nu au fost susținute oral de către apărătorul acestuia.
Tribunalul Suceava - secția penală prin decizia penală nr. 446 din 16 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de inculpa și a desființat în parte sentința și în rejudecare, în temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și art. 64 lit. b Cod penal (în loc de art. 64 lit. a, b, c Cod penal). S-a făcut aplicarea art. 72 alin. 5 Cod penal, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și s-a respins, ca nefondat apelul părții vătămate.
Împotriva deciziei, inculpatul a formulat recurs invocând mai multe motive de casare și susținând în esență nulitatea hotărârii atacate, fiind încălcate dispozițiile referitoare la asistența inculpatului de către apărătorul ales, caz prev. de art. 3859alin. 1 pct. 6 Cod procedură penală.
Critica este întemeiată, fiind dat cazul de casare invocat.
Potrivit art. 6 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal, organele judiciare fiind obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege.
Mai mult decât de atât, orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în cursul procesului (art. 6 alin. 4 Cod procedură penală) drept încălcat inculpatului în cauza de față.
Din actele dosarului rezultă că în ședința publică din 12 noiembrie 2007, inculpatul apelant a lipsit, iar apărătorul ales al acestuia a formulat o cerere de amânare, motivată de faptul că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție B se află o cerere de strămutare a cauzei cu termen de judecată la 20.11.2007.
Deși la dosar s-au aflat cererea de amânare a apărătorului ales al inculpatului cât și certificatul eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție referitor la strămutarea cauzei de față, tribunalul a trecut la soluționare, în lipsa apărătorului ales, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cererii de strămutare - încălcându-i inculpatului dreptul la apărare, garantat de Constituție.
Respingerea cererii de amânare și judecarea cauzei în lipsa apărătorului ales de inculpat, echivalează cu o judecată în lipsa apărătorului, caz de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 6 Cod procedură penală.
În consecință, pentru considerentele arătate în precedent în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpat și se va casa în totalitate decizia atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.09.1946 în comuna, jud. S, cu domiciliul în comuna Băneasa, județul C, împotriva deciziei penale nr. 446 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - dosar nr-.
Casează în totalitate decizia penală nr. 446 din 16.11.2007 a Tribunalului Suceava și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.04.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. MT
Tehnored. TD
Ex.3/17.04.2008
Jud. fond -
Jud. apel - -
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Motan Traian, Ilieș Titiana
