Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 175
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.03.2008
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Burghelea Florin Căliman Carmen vicepreședinte instanță
- - - JUDECĂTOR 2: Ene Ecaterina
- - - judecător
- -- grefier
*************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de- -- procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.317/AP din 14.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind intimații părți vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Instanța din oficiu pune în discuție motivul de recurs prev. de art. 385/9 pct.1o
C.P.P.Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că nu au fost motivate toate faptele deduse judecății. Martorii audiați în cauză sunt în litigiu cu recurentul inculpat, aspect ce fost dovedit cu actele depuse la dosar.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că există discordanțe între motivarea deciziei și dispozitivul hotărârii, faptele nefiind motivate de instanță.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut de apărător.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 812/05.09.2007 a Judecătoriei N s-a dispus
condamnarea inculpatului - fiul lui și, ns. la 10.11.1965 în P N, domiciliat în com., jud. N, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal,la pedeapsa de 3 (trei ) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal cu privire la drepturile prev. de art.64 al.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părților civile domiciliată în com., sat, jud. N, suma de 500 lei și, domiciliată în com., sat, jud. N, suma de 400 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reactualizate la data executării.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile solicitate de partea civilă.
S-a constatat că partea vătămată domiciliată în com., jud. N, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. d Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100 lei.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Potrivit art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut În perioada aprilie 2005-martie 2006, inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni de furt din locuințe pe raza comuniei, jud. N, după cum urmează:
În noaptea de 24/25.04.2005, inculpatul, prin escaladarea gardului împrejmuitor a pătruns în curtea casei părții vătămate din satul, după care a pătruns în beciul locuinței acesteia, de unde a sustras aproximativ 15 litri de vin și o canistră din aluminiu.
La începutul lunii martie 2006, inculpatul s-a deplasat în satul, comuna, unde, cunoscând faptul că o casă nu este locuită, profitând de întuneric și de împrejurarea că afară viscolea, a pătruns în interior cu scopul de a sustrage bunuri. a avut loc prin forțarea unui geam din spatele casei, inculpatul sustrăgând din interior mai multe bunuri, respectiv: lenjerie, cuvertură, huse pentru fotolii, față de masă, prosoape, plapumă, îmbrăcăminte, două pături, casetofon cu două boxe, farfurii, o cergă, și două perechi de cizma de. Bunurile au fost transportate în saci de rafie, inculpatul părăsind locuința pe ușa de acces care era asigurată cu un zăvor prin interior.
Datorită viscolului, inculpatul nu a putut transporta bunurile sustrase, ascunzându-le sub un pod, ulterior, când a revenit să le ridice a constatat că nu se mai află în acel loc.
În noaptea de 9/10.03.2006, inculpatul s-a deplasat pe raza satului având asupra sa o secure, cu scopul de a comite un furt. Când a ajuns în afara satului, a observat o casă în construcție și, profitând de întuneric și de faptul că aceasta se află într-o zonă izolată, a pătruns în interior, demontând cu ajutorul securii două uși, pe care le-a transportat într-un din apropiere. După câteva zile, inculpatul a vândut cele două uși unor persoane necunoscute pentru suma de 120 lei.
Împotriva sentinței penale sus-menționată a declarat apel în termen legal inculpatul, care criticat sentința, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat. În zilele în care se pretinde că ar fi săvârșit furturile, era plecat din localitatea. A fost indus în eroare de către șeful de post din comuna care i-a cerut să recunoască fapte cu autor necunoscut.
Inculpatul apelant a fost audiat în cursul judecării apelului.
Prin decizia penală nr. 317/A/14.11.2007 a Tribunalului Neamț, în baza art.379 pct.2 lit.a pr. pen, s- admis apelul declarat de inculpatul, împotriva 812/05.09.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț.
S-a desființat în parte sentința apelată sub aspectul laturii penale și in consecință:
S- înlăturat aplicarea dispozițiilor art.37 lit.a pen. și s-a făcut aplicarea disp. art.37 lit.b pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a dispus plata din fondurile a sumei de 100 lei către A N, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu.
În baza art.192 alin 3.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie penală Tribunalul Neamț analizând apelul sub aspectul motivelor invocate, precum și în raport de dispoz. art.371 alin.2 Cod procedură penală s-au constatat următoarele:
S-a reținut de instanța de fond că inculpatul în noaptea de 25.04.2005 a sărit gardul proprietății părții vătămate a intrat într-un beci și a sustras 15 litri de vin și o canistră de aluminiu. În cursul lunii martie 2006 s-a deplasat în satul la o casă despre care știa că nu este locuită și profitând de întuneric, a forțat un geam, a intrat în casă și a sustras mai multe bunuri pe care ulterior le-a ascuns sub un pod. În noaptea de 09.03.2006 inculpatul a mers în satul și profitând de întuneric a sustras dintr-o casă în construcție două uși.
În apărarea sa, inculpatul a susținut că la momentul la care se pretinde că ar fi săvârșit furturile era plecat din localitate. Apărarea însă nu s-a fondat și nici martorul audiat la instanța de fond în legătură cu această împrejurare nu a putut confirma neîndoios că în zilele în care s-au săvârșit faptele, inculpatul ar fi fost prezent în municipiul În schimb, martora a relatat discuția avută cu inculpatul în care acesta a mărturisit cu bună știință că el este autorul faptelor. Inculpatul a afirmat chiar că a formulat plângere penală împotriva martorei pentru mărturie mincinoasă, însă s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Chiar dacă această ultimă împrejurare, în lipsa unor probe, nu poate fi apreciată decât ca supoziție, a întărit ideea că declarația martorei sprijină întrutotul existența faptei și a vinovăției inculpatului.
Așadar, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, conformă realității, a încadrat în mod legal fapta inculpatului cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, pedeapsa a fost just cuantificată și individualizată.
S-a reținut totuși că prima instanță a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art.37 lit.a Cod penal în condițiile în care din cazierul judiciar al inculpatului, nu rezultă că faptele săvârșite ar succeda vreunei condamnări definitive și nici nu preced terminării executării vreunei pedepse din cele anterior aplicate. Dimpotrivă, este bine de observat că faptele sunt săvârșite după executarea pedepsei stabilită prin sentința penală nr.2795/25.09.2001 a Judecătoriei Bacău.
Prin urmare, sub acest aspect, tribunalul a admis apelul inculpatului în sensul aplicării art.37 lit.b în loc de art.37 lit.a Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și dispozițiile art.192 al.3 Cod procedură penală;
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, recurentul inculpat, pentru nelegalitate și netemeinicie invocând nesoluționarea fondului cauzei.
Curtea de Apel Bacău, examinând motivele de recurs invocate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 18 și 14 pr. pen. dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385/9 alin.3 pr. pen. constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
O hotărâre judecătorească pentru a putea fi verificată în control judiciar prin exercitarea căilor da atac trebuie să fie întemeiată pe o motivare rațională, de natură să convingă asupra legalității și temeiniciei soluției date.
Această necesitate rezultă fără echivoc, din dispozițiile art. 356 și 383 pr. pen. care prevăd obligativitatea arătării temeiurile de fapt și de drept ale soluției pronunțate cu privire la latura penală și civilă a cauzei. Lipsa de motivare a hotărârii face ca aceasta să nu fie convingătoare, să lase loc la îndoială asupra conformității cu legea și adevărul.
Pe de altă parte pentru a afla adevărul și a face o corectă aplicare a legii instanța de judecată are obligația de a aprecia complet și just probele administrate, fără omiterea niciunuia dintre acestea, iar aprecierea fiecărei probe, trebuie realizată astfel încât, convingerea formată să corespundă adevărului.
Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să aibă la bază o analiză minuțioasă a materialului probator, iar apoi o sinteză rațională a evaluărilor făcute.
În cauza dedusă judecății Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de apel, nu satisface cerințele impuse de art. 383 alin.1 pr. pen.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, împiedicând astfel instanța de recurs să verifice legalitatea și temeinicia soluției.
Simpla enunțare a articolului de lege aplicat, și respectiv simpla enumerare a declarațiilor părții vătămate, a martorilor și a inculpatului în lipsa unei analize minuțioase a materialului probator a dus la pronunțarea unei hotărâri ce nu poate fi verificată în control judiciar.
În apărare inculpatul a solicitat audierea a doi martori, a se vedea fila 15 ds. instanță de apel, însă tribunalul, fără o motivare convingătoare, netemeinic a respins această probă și, de asemenea, nejustificat, nu a analizat motivele de apel invocate și apărările pe care și le+ a făcut inculpatul în fața judecătoriei, încălcând astfel inculpatului la dreptul la un proces echitabil și efectiv.
Pe cale de consecință, curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. c pr. pen. va admite recursul, va casa hotărârea pronunțată de instanța de apel cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
În cadrul judecării, instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici invocate în recurs inclusiv, împrejurarea invocată de inculpat potrivit căreia s - ar afla în litigiu cu martorii acuzării, aspect dovedit cu actele depuse la dosar.
Văzând și dispozițiile art. 383 alin.3 pr. pen. și art. 192 alin. 3 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct.2 lit. c C.P.P.;
Admite recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr. 317/A din 14.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Dispune casarea în totalitate deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Neamț.
În temeiul art. 383 alin. 3 menține C.P.P. actele procedurale efectuate în cauză.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Bas umei de 1oo lei cu titlu de onorariu avocat oficiu- avocat.
În baza art. 192 alin. 3 cod pr. penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2008, în prezența recurentului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red
Red. S/
Red. CC/21.03.2008
Tehnored. PE/ 21.03.2008/4 ex
Președinte:Burghelea Florin Căliman CarmenJudecători:Burghelea Florin Căliman Carmen, Ene Ecaterina
