Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 203/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI -
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 203/R/2009
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform disp. art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 75/A din 11 martie 2009 dată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, deciziei prin care sa respins ca nefondat apelul inculpatului, menținându-se în totalitate sentința penală nr. 1492/17.12.2008 a Judecătoriei Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal și art. 208-209 lit. b Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b și 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent, în stare de arest, apărătorul din oficiu avocat, lipsă fiind părțile vătămate intimate, și.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent avocat, depune la dosarul cauzei memoriul inculpatului recurent, reiterând aspecte conform cererii de recurs, în principal solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală în ce privește cele 4 infracțiuni de furt reținute în sarcina acestuia, respectiv faptele au fost săvârșite de altă persoană, conform declarațiilor inculpatului și a probatoriului de la dosar care confirmă acest lucru.
În subsidiar, solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii acesteia, întrucât o consideră prea mare și înlăturarea sporului de 2 luni închisoare, având în vedere prejudiciul cauzat și persoana inculpatului.
Reprezentantul parchetului, formulează concluzii de respingere a recursului inculpatului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică,considerând că pedeapsa aplicată este just individualizată.
Inculpatul având ultimul cuvânt, susține cele relatate de apărătorul său, arătând că declarațiile de la fila 72 din dosarul de urmărire penală nu îi aparțin invocând faptul că sunt contrafăcute de organul de cercetare penală, pentru a i se putea reține în sarcina sa cele 4 infracțiuni și că a fost condamnat pe bază de recidivă nu pe dovezile de la dosar, că nu i sa dat dreptul la apărare și este nevinovat, solicitând revocarea mandatului de executare a pedepsei, întrucât nu consideră că este un pericol social pentru societate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1492/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare (pct. 1 din rechizitoriu).
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la trei pedepse de câte 3 ani și 2 luni închisoare (pct. 2 - 4 din rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii, de 24 ore, din data de 30 iulie 2008, precum și arestul preventiv, din 31 iulie 2008 la zi.
În baza art. 14 Cod procedură penală, și art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul, la despăgubiri civile în favoarea părților civile: - 1000 lei și - 4500 lei.
S-a constatat că, părțile vătămate: și nu au pretenții civile în cauză.
În baza art. 112 lit. f Cod penal și art. 118 Cod penal, s- dispus confiscarea specială a sumei de 1000 lei, în sensul obligării inculpatului la plata acestei sume în favoarea statului.
Onorariul în sumă de 100 lei, pentru avocatul din oficiu de la Baroul Bihor, a fost achitat din fondurile Ministerului Justiției, în baza delegației nr. 4426/1 septembrie 2008.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 600 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
1. În ziua de 29.11.2007, între orele 10,50 - 12,20, inculpatul a intrat în camera de gardă a Serviciului de Medicină Legală B - O, și profitând că nu era nimeni în încăpere, a sustras două telefoane mobile marca, respectiv Nokia, precum și sumele de 130 lei și 10.000 forinți, bunuri care se aflau în geanta părții vătămate, pe un birou.
La ieșirea din încăpere, inculpatul a fost surprins de numita, care l-a recunoscut ulterior.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a estimat prejudiciul cauzat la suma de 1.000 lei. Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
În cursul judecării cauzei, partea vătămată a declarat că nu mai are pretenții civile în cauză.
2. În dimineața zilei de 13.03.2008, în jurul orei 07,45, inculpatul a intrat într-un birou al SC SRL O,-, unde, pe o masă se afla poșeta părții vătămate și telefonul acesteia - Nokia 1600.
Inculpatul a sustras poșeta și telefonul, dar a fost surprins de partea vătămată când ieșea din încăpere.
Inculpatul a fugit și a abandonat geanta, dar a păstrat telefonul.
Întrucât acesta nu a recunoscut comiterea faptei, nu s-a putut stabili ce a făcut cu telefonul sustras de la partea vătămată.
În geanta părții vătămate se aflau cartea de identitate, permisul de conducere categoria B, un talon de asigurare pentru un autoturism Opel Astra, un card de alimentare cu combustibil auto și suma de 30 lei.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 300 lei, contravaloarea telefonului.
Ulterior, partea vătămată a declarat că nu mai are pretenții civile în cauză.
3. În ziua de 31 mai 2008, în jurul orei 11,20, inculpatul a intrat în incinta pensiunii "Casa ", din O,-.
Profitând că nu era nimeni la recepție, inculpatul a sustras de pe un scaun borseta părții vătămate, în care aceasta avea cartea de identitate, permisul de conducere, pașaportul, un portofel cu suma de 80 lei, precum și un telefon mobil marca.
Furtul a fost filmat cu sistemul video al pensiunii.
Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 lei.
4. În ziua de 27.06.2008, în jurul orei 07,00, inculpatul a intrat în clădirea SC SRL O, de pe strada R - și dintr-un vestiar a sustras rucsacul părții vătămate.
În rucsac partea vătămată avea cartea de identitate, certificatul de naștere, carnetul de student, trei carduri bancare (BCR, Banca Transilvania și ) - carduri lângă care se aflau și codurile PIN corespunzătoare, diferite articole de îmbrăcăminte și cosmetice, un aparat foto, un încărcător de telefon Sony, un încărcător de leptop, un mause optic, o factură și un certificat de garanție pentru calculator.
Furtul a fost filmat cu sistemul video al societății.
Ulterior, inculpatul a sustras de pe carduri suma de 1.500 lei.
Nu s-a putut stabili ce a făcut inculpatul cu celelalte bunuri. Inițial acesta a recunoscut comiterea furtului, precizând că a aruncat toate bunurile și a păstrat doar rucsacul, dar ulterior a negat furtul.
Partea vătămată a estimat prejudiciul la suma de 4.500 lei.
Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu această sumă.
Așa cum s-a arătat, contrar probelor administrate în cauză, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În cursul urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unei expertize medico - legale psihiatrice a inculpatului, de către SML B - O, din concluziile căreia rezultă că, inculpatul prezintă un retard mintal ușor (intelect liminal), dar discernământul său este păstrat; nu se impun măsuri de siguranță medicală.
Fapta inculpatului, descrisă la punctul 1, constituie infracțiunea de furt, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, texte în baza cărora, instanța l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Faptele inculpatului, descrise la punctele 2 - 4, constituie infracțiunile de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, texte în baza cărora, instanța l-a condamnat la trei pedepse de câte 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal - faptele fiind în concurs real, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 2 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere persoana inculpatului: acesta fiind cunoscut cu multiple antecedente penale, iar în prezenta cauză se află în stare de recidivă postexecutorie, prevăzut de art. 37 lit. b Cod penal, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1682/2005 a Judecătoriei Oradea.
În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la 11 noiembrie 2003, fiind liberat condiționat la 1 martie 2006, cu un rest rămas neexecutat de 340 zile închisoare - rest care s-a împlinit până la data săvârșirii faptelor din prezenta cauză.
Totodată, la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al acestora, valorile prejudiciilor cauzate părților vătămate - prejudicii care au rămas nerecuperate, concluziile expertizei medico - legale psihiatrice a inculpatului, situația medicală a inculpatului, prezentată în actele medicale depuse de acesta la dosar, precum și atitudinea sa, de nerecunoaștere a infracțiunilor săvârșite.
În baza art. 350 Cod procedură penală, instanța a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii, de 24 ore, din data de 30 iulie 2008, precum și arestul preventiv, din 31 iulie 2008 la zi.
În baza art. 14 Cod procedură penală, și art. 998 Cod civil, instanța a obligat inculpatul, la despăgubiri civile în favoarea părților civile: - 1000 lei și - 4500 lei.
S-a constatat că, părțile vătămate și, nu au pretenții civile în cauză.
În baza art. 112 lit. f Cod penal și art. 118 Cod penal, instanța a dispus confiscarea specială a sumei de 1000 lei - obținută de inculpat în urma infracțiunii săvârșită în dauna părții vătămate, care nu a mai solicitat despăgubiri civile - în sensul obligării inculpatului la plata acestei sume în favoarea statului.
Onorariul în sumă de 100 lei, pentru avocatul din oficiu de la Baroul Bihor, a fost achitat din fondurile Ministerului Justiției, în baza delegației nr. 4426/1 septembrie 2008.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la 600 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal a declarat apel inculpatul solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei soluții, în principal, de trimitere a cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului, se arată că, în susținerea acestei critici, inculpatul a arătat că prima instanță nu a motivat și argumentat pe baza probelor soluția dată fondului cauzei. În subsidiar, inculpatul arată că, se impune achitarea sa, nefiind autorul celor patru infracțiuni de furt calificat, iar probele administrate confirmă această concluzie.
O altă solicitare a inculpatului formulată în subsidiar, este aceea a reducerii pedepsei aplicate și a înlăturării sporului aplicat de prima instanță.
Prin decizia penală nr. 75/A din 11 martie 2009, în baza art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul penal declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1492 din 17 decembrie pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o in totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare în apel.
Din fondurile Ministerului Justiției sa virat în favoarea Baroului B suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat, conform delegației nr. 318/2009.
A fost dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și a menținut-o în totalitate.
Instanța de apel a apreciat că prima instanță în mod corect a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești confirmă această situație, astfel încât, soluția de condamnare este pe deplin justificată.
Pedeapsa aplicată a fost corect dozată, cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, ținându-se seamă de multiplele antecedente penale ale inculpatului, dar și de starea sa de recidivă postexecutorie.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia casarea hotărârii atacate și modificarea ei în sensul de a se dispune, în principal, în baza art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. c din Cod de procedură penală achitarea sa de sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt, respectiv furt calificat, prevăzute de art. art.208 alin.1 și art.208 combinat cu art.209 litera Cod penal,ambele cu aplicarea dispozițiilor art.37 litera b și art.33 litera a Cod penal iar, în subsidiar reducerea pedepsei ce i-a fost aplicate și înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 luni.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că probele administrate în cauză nu dovedesc că este autorul celor 4 infracțiuni de furt, motiv pentru care s-ar impune achitarea sa în temeiul prevederilor art. 11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. c din Cod de procedură penală. În subsidiar, inculpatul a relevat că pedeapsa aplicată este prea mare, iar sporul de pedeapsă este nejustificat, întrucât este bolnav,iar prejudiciile cauzate părților vătămate sunt modice.
Examinând hotărârile recurate, prin prisma recursului declarat de inculpat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin.2 și art.385/14 din Cod de procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, se constată că acestea sunt legale și temeinice, iar recursul apare ca nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală.
Considerăm că instanțele de fond și de apel au pronunțat condamnarea inculpatului, cu privire la infracțiunile de furt, respectiv furt calificat, prevăzute de art.208 alin.1 și art.208 combinat cu art.209 litera b Cod penal, ambele cu aplicarea dispozițiilor art.37 litera b și art.33 litera a Cod penal, printr-o interpretare corectă și completă a materialului probator administrat în cauză.
În fapt s-a reținut că, în perioada noiembrie 2007-iulie 2008, inculpatul recurent, prin același mod de operare, respectiv prin pătrunderea în birouri aparținând unor societăți sau instituții din municipiul O, profitând de lipsa personalului din acele încăperi a sustras genți de damă și bagaje care conțineau acte de identitate, bani sau alte bunuri.
Din ansamblu probator administrat în cauză, respectiv din procesele verbale de cercetare la fața locului ( 15,25,47 din dosarul de urmărire penală), imaginile înregistrate de camerele video de la Pensiunea Casa și SC din municipiul O(38-40;61-63), declarațiile părților vătămate ( filele 14,16-17;24,26,28;36,37;45-46,49-50 din dosarul de urmărire penală), declarații de martorilor, ( filele 18-19;30-32;52-53,56-57 din dosarul de urmărire penală), procesele verbale de vizionare a CD-ului cu imagini filmate ( filele 20 - 26 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor, ( filele 32,47,59 din dosarul instanței de fond), rezultă neîndoielnic că inculpatul este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.
Aceste probe certe și concludente amintite mai sus conturează cu certitudine faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile ce i se impută, criticile din recursul său cu privire la greșita sa condamnare neputând fi primite, fiind lipsite de consistență.
Inculpatul, inițial a recunoscut comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate (punctul 4 din rechizitoriu-76-84,89-90), pentru ca ulterior să nege săvârșirea tuturor faptelor ( 103 din dosarul de urmărire penală; 27și 37 din dosarul instanței de fond și apel).
Totodată, reținând corect activitatea infracțională și vinovăția inculpatului, în deplină concordanță cu probele administrate, instanța de fond a individualizat în mod just pedeapsa aplicată inculpatului, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, reținând și valorificând în mod corespunzător atât aspectele care atribuie o periculozitate socială accentuată faptei, cât și aspectele și împrejurările care-l privesc pe inculpat.
Față de împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile, respectiv locul și modul de săvârșire a acesteia, prejudiciile create - nerecuperate, de felul în care inculpatul a acționat și numărul de infracțiuni comise, care dovedesc că acesta își făcuse un mod de viață din activitatea infracțională, de atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului constând în antecedența sa penală și de nerecunoaștere a faptei în pofida probelor administrate în cauză, se impune ca pedeapsa aplicată de instanța de fond în cuantumul și modalitatea de executare stabilită să fi menținută. Din examinarea fișei de cazier judiciar, rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior de 7 ori pentru infracțiuni de același gen cu cele din prezenta cauză(99), instanța de fond reținând în mod corect dispozițiile art. 37 litera b Cod penal (primul termen al recidivei mari postexecutorii constituindu-l pedeapsa de 3ani și 3luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1682/12.10.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, în executarea căreia inculpatul a fost arestat la 11.11.2003 și liberat condiționat la 1.03.2006).
Numai o pedeapsă în cuantumul și modalitatea de executare stabilită poate să-și atingă scopului stabilit de art. 52 din Cod penal.
În consecință, Curtea constată că hotărârile atacate sunt legale și temeinice și va respinge în baza art.385/ 15 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Având în vedere că inculpatul a fost arestat în cauză la 31.07.2008 ( a se vedea încheierea de arestare preventivă nr.26/M/2008-71), conform prevederilor art.385/17 alin. 2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsă durata executată până la 30.04.2009.
În baza art.192 alin. 2 din Cod de procedură penală va fi bligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 2500 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 20.04.1972, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 75/A din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 30 aprilie 2009.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
red. dec. jud. în concept 06.05.2009
jud.fondPopa
jud. apel. /
dact. /3 exemplare/15.05.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Rus Claudia, Munteanu Traian
