Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI -
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 208/R/2009
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în O nr.421, județul S M, împotriva deciziei penale nr.10/A din 22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie prin care s-a menținut sentința penală nr.99 din 23.05.2008 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent și apărătorul în substituire av., al apărătorului ales al acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale din data de 05.03.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat și apărătorul părții vătămate intimată, lipsă, av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 74/2009 emisă de Baroul Satu Mare, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus învederându-se instanței că apărătorul inculpatului recurent a depus la dosar cerere de lăsare la urmă a cauzei, fiind obligat să se prezinte la Parchet pentru a asigura asistență unei persoane reținute, un certificat medico legal al inculpatului și o delegație de substituire în cauzei a av., după care:
Apărătorul în substituire al inculpatului, solicită suspendarea cauzei până la venirea apărătorului ales al inculpatului, arătând că nu cunoaște cauza, s-au acordarea unui termen pentru împăcarea părților.
Instanța respinge cererea apărătorului în substituire al inculpatului în ceea ce privește acordarea unui termen pentru împăcarea părților și lasă cauza la a doua strigare, pe când se va prezenta apărătorul ales al inculpatului.
Cauza a fost lăsată la a doua strigare, după care se reia ședința de judecată, acordându-se părților cuvântul asupra recursului, ne fiind alte cereri de formulat și excepții de invocat.
Apărătorul ales al inculpatului recurent susține recursul inculpatului, invocând prevederile art. 385 Cod procedură penală pct. 15, 17, existând motivul înlăturării cauzei penale, arătând că urmărirea penală a fost începută și desfășurată sub aspectul săvârșirii de către inculpat a două infracțiuni, respectiv cea de portul fără drept al cuțitului, prevăzută și pedepsită de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de portul fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prevăzută și pedepsită de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive și mai arată că prin certificatul medico legal se poate constata că inculpatul la data de 13.08.2007 a suferit leziuni cranio faciale, contuzii la mana și altele, în urma lovirilor cauzate la data incidentului.
Apărătorul inculpatului solicită instanței a se reține nevinovăția inculpatului de fapta pentru care este trimis în judecată, întrucât practic fapta săvârșită de acesta nu există, pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece între învinuit și persoana vătămată există o relație mai veche de prietenie, învinuitul vizitând-o anterior în repetate rânduri la domiciliul acesteia, iar partea vătămată nu s-a opus ca inculpatul să intre în curtea ei cum obișnuia să o facă, deci inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de violare de domiciliu ci eventual se poate reține în sarcina sa, dor o provocare a unui scandal și să se rețină circumstanțe atenuante inculpatului, a se constata că atât din declarația inculpatului, a părții vătămate cât și a martorilor, nu rezultă că partea vătămată s-ar fi opus fățiș la pătrunderea inculpatului în curtea ei sau că acesta l-ar fi informat în prealabil că-i interzice să intre în curte. Numai că în absența unei opuneri fățișe sau a unei avertizări prealabile lipsa consimțământului se prezumă până la dovada contrarie, iar din probatoriul administrat nu rezultă dovada contrarie, respectiv nici un element de probă dintre cele aflate la dosarul cauzei nu poate conduce la concluzia că partea vătămată a consimțit sau nu a consimțit la intrarea inculpatului în curtea ei. Mai arată că din declarația inculpatului se poate observa că nu este îndeplinită condiția laturii subiective specifice infracțiunii de violare de domiciliu câtă vreme el nu a știut că pătrunderea sa în curtea locuinței părții vătămate fără consimțământul acesteia și că pătrunzând în acest fel, încalcă libertatea acesteia, cu atât mai mult cu cât partea vătămată nu faptul că anterior datei la care s-a săvârșit fapta cercetată, inculpatul a fost de mai multe ori la locuința ei ajutând-o cu unele lucrări în gospodărie și că i-a făcut propunerea de căsătoriei cu el, căsătorie pe care partea vătămată a arătat că a refuzat-o pe motiv că aceasta nu dorea un alt tip de relație cu acesta, decât o relație amicală.
Apărătorul inculpatului mai arată că sa reținut greșit încadrarea faptei în sarcina inculpatului, aceea de violare de domiciliu, eventual se putea reține o eventuală faptă, aceea de amenințare, inculpatul fiind nevoit să ia un cuțit din casa părții vătămate pentru legitimai apărare fiind agresat de fiica și ginerele părții vătămate și nicidecum că ar fi avut asupra sa aceea la momentul intrării în curtea acesteia, iar față de retragerea plângerii părții vătămate la data de 15.09.2007, acțiunea penală trebuia încetată de drept, punerea în mișcare a acțiunii penale cât și trimiterea în judecată a inculpatului, fiind nelegală.
Apărătorul părții vătămate, solicită respingerea recursului inculpatului ca fiind nefondat, neexistând motive de nulitate a cauzei, considerând că atât instanța de fond cât și cea de apel în mod corect au pronunțat hotărârile, solicitând totodată cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat. Mai arată că și declarațiile martorilor duc la confirmarea faptei săvârșite de inculpat, considerând încadrarea juridică a faptei ca fiind legală,considerând justă și corectă pedeapsa aplicată inculpatului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, arătând că elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu sunt întrunite în acele împrejurări, apreciind că instanțele de fond și apel în mod corect au pronunțat hotărârile.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la cele relatate de apărătorul său și consideră că cele relatate de apărătorul părții vătămate sunt doar niște minciuni și că acesta ar fi învățat-o pe partea vătămată cum să procedeze, deși între el și partea vătămată au existat relații de armonie de cu multă vreme în urmă, ba chiar partea vătămată acceptându-l ca un bun partener de viață, însoțindu-l chiar și în unele excursii și stațiuni balneo climaterice în care au fost împreună în nenumărate rânduri, ba chiar au și conviețuit uneori împreună, iar sentimentele lui de afectivitate față de aceasta sunt și la ora actuală de actualitate, sentimente pe care și partea vătămată le-a manifestat față de acesta chiar și până în prezent, doar că între ei intervin fiica și ginerele acesteia, care au alte scopuri și interese în a destrăma relația de prietenie stabilită între cei doi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 99/23.05.2008 pronunțată de Judecătoria Negrești -O, în baza art. 192 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născ. la 08.07.1940 în O jud. SMC NP:-, cetățenia română, studii 8 cls. stg. militar satisfăcut, pensionar, necăsătorit, fără antecedente penale,. în com. O nr. 421 jud. SMp entru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la pedeapsa de:
- 1 an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii începând cu vârsta majoratului, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpatului.
În baza art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare a inculpatului 3 ani.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 700 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate domiciliată în O nr.505 jud. SM2 000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, din declarația inculpatului rezultă că acesta recunoaște că în data de 13.08.2007 a săvârșit acțiunea de pătrundere în curtea locuinței părții vătămate.
Acest fapt rezultă nu numai din declarația inculpatului ci și din declarațiile aparținând părții vătămate și martorilor, și. Atât partea vătămată cât și martorii au declarat că l-au văzut pe inculpat intrând în curtea locuinței părții vătămate cu excepția martorului care a declarat că l-a văzut pe inculpat stând în curtea locuinței părții vătămate după ce acțiunea de pătrundere se încheiaseră.
În continuare instanța a examinat dacă acțiunea de pătrundere ce constituie elementul material specific laturii obiective a infracțiunii de violare de domiciliu îndeplinește cerințele legii pentru ca latura obiectivă specifică infracțiunii de violare de domiciliu să fie întregită adică dacă pătrunderea s-a făcut fără drept respectiv în lipsa consimțământului părții vătămate.
Inculpatul nu s-a prelevat de existența vreunui drept care ar fi putut justifica pătrunderea lui în curtea locuinței părții vătămate chiar fără consimțământul acesteia și din materialul probator administrat nu rezultă existența unui astfel de drept.
În absența unui drept care ar fi putut justifica pătrunderea inculpatului în curtea locuinței părții vătămate instanța va examina dacă pătrunderea a avut loc cu sau fără consimțământul părții vătămate.
Inculpatul s-a prelevat de faptul că n-a existat o opunere fățișă din partea părții vătămate la pătrunderea lui și nici o prealabilă avertizare din partea acesteia.
Într-adevăr nici din declarația inculpatului și nici din declarația părții vătămate și cele aparținând martorilor nu rezultă că partea vătămată s-ar fi opus fățiș la pătrunderea inculpatului în curtea ei sau că aceasta l-ar fi informat în prealabil că-i interzice să intre în curte.
Numai că în absența unei opuneri fățișe sau a unei avertizări prealabile lipsa consimțământului se prezumă până la dovada contrarie.
Din probatoriul administrat nu rezultă dovada contrarie. Nici un element de probă dintre cele aflate la dosarul cauzei nu poate conduce la concluzia că partea vătămată a consimțit ca inculpatul să pătrundă în curtea ei.
Din declarația părții vătămate ca de altfel și din declarația inculpatului și a martorelor rezultă că tot în ziua de 13.08.2007 anterior orei la care s-au săvârșit acțiunea infracțională pentru care este cercetat, inculpatul a mai căutat-o pe partea vătămată la locuința ei.Aflând de acest lucru și prevăzând că inculpatul ar putea reveni partea vătămată i-a informat despre venirea inculpatului pe ginerele ei ( martorul ) și pe fiica ei ( martora ) și apoi a achiesat la decizia ginerelui de a se duce să reclame la poliție fapta inculpatului de unde rezultă că partea vătămată nu dorea ca inculpatul să vină la locuința ei nu putea consimți la pătrunderea ulterioară a inculpatului în curtea ei.
Prin urmare în absența unui drept care ar fi putut-o justifica și în absența consimțământului părții vătămate acțiunea de pătrundere săvârșită de inculpat îndeplinește cerințele impuse de lege pentru ca latura obiectivă specifică infracțiunii de violare de domiciliu să fie întregită.
Din declarația inculpatului rezultă că acesta se prevalează și de faptul că relațiile dintre el și partea vătămată ce au precedat săvârșirii faptei l-au îndreptățit să creadă că are asentimentul acesteia pentru a pătrunde în curtea sau locuința ei.
Așadar ar rezulta din declarația inculpatului că acesta pretinde că nu este îndeplinită condiția laturii subiective specifice infracțiunii de violare de domiciliu câtă vreme el n-a știut că pătrunde în curtea locuinței părții vătămate fără consimțământul acesteia și că pătrunzând în acest fel încalcă libertatea acesteia.
Partea vătămată nu faptul că anterior datei la care s-a săvârșit fapta cercetată inculpatul a fost de mai multe ori la locuința ei și că i-a făcut propunerea să se căsătorească cu el, știind-o văduvă, dar pretinde că a refuzat propunerea inculpatului și a încercat să-l facă să înțeleagă că nu-și dorește altfel de relații cu el decât amicale. Inculpatul însă a insistat să o determine să se răzgândească punând refuzul ei pe seama influenței fiicei și ginerelui ei ( martorii și ).Insistența inculpatului a fost dusă de acesta până la acte de agresiune fizică pe care inculpatul le-a îndreptat împotriva ei în ziua ce a precedat săvârșirii faptei pentru care acesta este cercetat.
Atât partea vătămată cât și martorii, și au arătat în declarația lor că inculpatul a întâlnit-o pe partea vătămată la data de 12.08.2007 în magazinul unde acesta lucra și că i-a reproșat acesteia comportamentul pe care îl are față de el fiica și ginerele ei.Pe fondul acestor discuții inculpatul a împins-o pe partea vătămată și aceasta a căzut suferind leziuni pentru care a fost nevoie să primească îngrijiri medicale.
Inculpatul nu a contestat susținerea părții vătămate însă a arătat că a împins-o din joacă pe aceasta și nu a urmărit sau acceptat să-i producă vreo suferință fizică.
Pentru a stabili poziția subiectivă a inculpatului în raport cu acțiunea lui de pătrundere în curtea locuinței părții vătămate instanța a examinat materialitatea faptei săvârșită de acesta.
În primul rând instanța a reținut că pătrunzând în curtea locuinței părții vătămate inculpatul ținea un cuțit în mână. Acest fapt rezultă atât din declarația părții vătămate cât și din cea a martorilor, și, prezente la locuința părții vătămate.
Deși recunoaște că avea cuțit asupra sa când a pătruns în curtea locuinței părții vătămate inculpatul susține că nu l-a ținut la vedere când a pătruns în curte însă susținerea inculpatului este contrazisă de declarațiile părții vătămate și a martorilor.
Ori dacă inculpatul ar fi crezut că are asentimentul părții vătămate pentru a pătrunde în curtea acesteia - așa cum susține - evident că n-ar fi ținut cuțitul în mână în timpul pătrunderii.
Pe de altă parte inculpatul putea să prevadă cu ușurință că partea vătămată nu va consimți să intre în curtea locuinței ei după ce în ziua precedentă a comis acte de violență fizică împotriva ei.
acest lucru inculpatul a intrat cu cuțitul în mână tocmai pentru a intimida eventuala opunere a părții vătămate la pătrunderea lui.
În plus atât partea vătămată cât și martorele au arătat că inculpatul îndată ce a văzut-o pe partea vătămată a început să înjure și să amenințe fapt ce iarăși demonstrează că inculpatul a prevăzut că partea vătămată se va opune la intrarea lui în locuință.
Bunele relații existente între inculpat și partea vătămată anterior săvârșirii faptei nu sunt suficiente pentru a crea convingerea inculpatului că avea asentimentul părții vătămate pentru pătrunderea lui, în condițiile în care în ziua ce a precedat săvârșirii faptei în locul acestor relații între părți s-a născut o stare conflictuală generată de actele de violență fizică comise de inculpat împotriva părții vătămate ca răspuns la refuzul ei de a accepta relațiile de prietenie intimă pe care i le propunea inculpatului.
Instanța reținând că inculpatul a săvârșit atât acțiunea de pătrundere cât și cea de refuz de părăsire înarmat cu un cuțit instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în varianta sa agravată, ( art.192 al.2 penal ).
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Alături de pedeapsa principală a închisorii instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor pre. de art.64 lit."a", teza I și lit."b" penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Constatând că pedeapsa aplicată inculpatului este mai mică de 3 ani, că inculpatul n-a mai fost anterior condamnat, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia și văzând disp. art.71 al.5 penal, instanța a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpatului.
Stabilind potrivit art.82 pen. un termen de încercare a inculpatului de 3 ani instanța a atras atenția inculpatului că săvârșirea altei infracțiuni în termenul de încercare va conduce la revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate.
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanța a avut în vedere în primul rând pericolul social concret al faptei.
In termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea lui, desființarea hotărârii primei instanțe si soluționând cauza pe fond a dispu achitarea lui de sub consecințele săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, potrivit dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală.
Sa făcut referire in motivele de apel depuse la dosarul cauzei de faptul ca prima instanță l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executarii ei pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, reținând in favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.
Prin decizia penală nr. 10Ap din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat, fiul lui si, născut la data de 8 iulie 1940 în O, jud. S M, CNP -, domiciliat in O nr. 421, impotriva Sentinței Penale numărul 99 din 23 mai 2008 pronunțată de Judecatoria Negrești Oaș în dosar -.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală la obligat pe apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 al.1 Cod procedură penală, la obligat pe apelant la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către partea civila.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanță a analizat in baza materialului probator al cauzei, dacă acțiunea de pătrundere ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de violare de domiciliu întrunește cerințele legii, respectiv dacă pătrunderea s-a făcut fără drept si daca a existat sau nu consimțământul părții vătămate. In legătură cu acest aspect, in motivarea hotărârii se retine ca inculpatul nu s-a prelevat de existenta vreunui drept care ar putea justifica pătrunderea lui in curtea locuinței părții vătămate.
Referitor la acesta aspect inculpatul conchide in sensul ca soluția la care a ajuns instanța nu are la baza nici un material probator, lucru evident atâta vreme cat inculpatului i s-a respins cererea formulata in probațiune, prin care a dorit sa dovedească natura relațiilor existente intre el si partea vătămată, faptul ca el mergea foarte des la locuința părții vătămate ajutând-o la diferite munci si chiar locuind împreună cu aceasta.
Sub acest aspect instanța de fond a încălcat principiul aflării adevărului consacrat de art. 3 Cod procedură penală si art. 6 al. 2 Cod procedură penală care garantează dreptul la apărare.
Datorita refuzului de administrare de probe in apărare, instanța analizând existenta sau nu a consimțământului părții vătămate, a ajuns la concluzia ca deși nu a existat vreo opunere si lipsa consimțământului fiind prezumata, nu exista dovada contrarie. Inculpatul arată ca motivarea este cinică din moment ce tocmai respingerea probelor propuse de inculpat duce
la această concluzie. Inculpatul mai arată că este evident ca nu există dovada contrarie din moment ce instanța a respins probele.
Instanța de fond a mai analizat si a doua modalitate a laturii obiective si anume refuzul de a părăsi locuința, considerând ca acest refuz a existat, instanța prezumând ca o atare cerere trebuia sa fie categorica deși din declarația părții vătămate reieșea contrariul: < Când a venit inculpatul erau prezente la locuința mea si martorele si, am ieșit in ușa casei din antreu si l-am îndemnat pe inculpat sa plece acasă>.
de a pleca acasă nu poate echivala cu cererea expresa de a părăsi imediat curtea.
Instanța de fond nu a analizat daca sub aspectul laturii obiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, cum de asemenea nu a analizat daca sub aspectul laturii subiective sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia. Se susține ca pătrunderea a avut loc in curtea imobilului. Textul îl denumește loc împrejmuit și il definește ca fiind orice loc care este separat printr-o îngrădire de jur împrejur. Dacă însă locul nu este împrejmuit de jur împrejur, potrivit doctrinei si practicii judiciare nu suntem in prezenta infracțiunii de violare de domiciliu.
Sub aspectul laturii subiective, se mai arată in motivele de apel, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă. Se apreciază că atâta timp cat inculpatul a intrat in curte de nenumărate ori, pătrunderea si de aceasta dată s-a făcut in reprezentarea unei intrări obișnuite si in vederea purtării unor discuții cu partea vătămată referitor la viitorul relațiilor dintre ei si nicidecum in scopul violării domiciliului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, date fiind relațiile de prietenie care existaseră înainte între părți. De asemenea, arată că nu se poate reține existența laturii subiective, atâta vreme cât nu a știut că nu are consimțământul părții vătămate de a intra în imobil.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este nefondat.
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare cu art.81 pen, pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art.192 alin.2 pen cu aplic. art.74 lit. a și 76 lit. c pen, pe motiv că, în data de 13.08.2007, având asupra sa un cuțit, a intrat fără drept în locuința părții vătămate, proferând amenințări la adresa acesteia și a fiicei sale, a aruncat cu un lemn urmărind să o lovească pe fiica părții vătămate și a refuzat să părăsească curtea locuinței urmare a cererii ce i-a fost adresată de partea vătămată.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, arătând că în realitate, între cei doi existau relații de concubinaj de mai bine de 4 ani și că el mergea frecvent la domiciliul acesteia, dar când nu erau de față copiii, care nu erau de acord cu această relație. Apărările acestuia nu pot fi reținute și în evidență comportamentul simulat al inculpatului. Faptul că el a așteptat ca partea vătămată să facă de mâncare, nimic nu justifică faptul că a luat cuțitul și a plecat să o caute prin casă și prin curte, iar în final să ajungă la poliție, dimpotrivă, acest fapt denotă că relațiile dintre părți la data reținută în rechizitoriu nu erau prea bune. Declarația inculpatului nu poate fi coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, mai ales cu declarația părții vătămate (25 primă instanță) care afirmă că înainte cu o zi, inculpatul a proferat înjurături la adresa ginerelui acesteia și a împins-o pe partea vătămată pe scările magazinului din O, lovindu-se cu umărul de perete și suferind o fractură a acestuia. Ziua următoare, pe la ora 11,00, partea vătămată declară că inculpatul a venit la ea acasă, iar aceasta s-a ascuns să n-o găsească. Ulterior, partea vătămată susține că inculpatul a revenit, având asupra sa un cuțit, și continua să profereze înjurături, iar fiica acesteia, i-a cerut să plece din curtea locuinței, însă inculpatul a refuzat s-o facă, rămânând în curtea acesteia până la venirea organelor de poliție. Declarațiile părții vătămate se coroborează cu cele ale ginerelui acesteia, numitul (27 dosar), fiicei acesteia (29) și ale martorei (28). Ca atare, nu se poate reține că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliul atâta vreme cât, în ciuda relațiilor tensionate din ultimele zile dintre părți, a intrat în domiciliul acesteia înarmat cu un cuțit, iar la cererea expresă de a părăsi domiciliul, acesta nu s-a conformat.
Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art.385/15 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul penal declarat de inc. rec. împotriva deciziei penale nr.10/A/22.01.2008 a Tribunalului Satu -M pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Va obliga pe recurent să plătească suma de 2500 RON c/v onorariului. ales (21), în favoarea părții vătămate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
În baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 10/Ap din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă pe recurent să plătească suma de 2500 RON contravaloarea onorariului apărătorului ales ( fila 21 ) în favoarea părții vătămate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
red. dec. jud. în concept 15.05.2009
jud.fond
jud.apel /.
dact. /2 exemplare/18.05.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Rus Claudia, Munteanu Traian
