Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 209/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI -
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 209/R/2009
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare privind pe inculpatul intimat, cu domiciliul în, nr. 867, jud. S împotriva deciziei penale nr. 24/A din 12 februaire 2009 dată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, deciziei prin care sa admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 193/21.11.2008 a Judecătoriei Negrești O a ș, sentință care a fost desființată în întregime în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, având ca obiect infracțiuni la legea societăților comerciale - Legea nr. 31/1990.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat, lipsă, apărătorul din oficiu avocat, în baza delegației din oficiu nr.2085/27.04.2009 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind inculpatul intimat.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului, susține recursul parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare așa cum a fost formulat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică, aflându-se în prezența cazului de recurs prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, pronunțarea unei noi hotărâri, rejudecând cauza, având în vedere considerentele arătate în motivele de recurs ale parchetului și reformarea celor solicitate, în sensul casării hotărârii atacate și rejudecând cauza, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prevăzută și pedepsită de art. 215/1 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în fapta prevăzută și pedepsită de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv folosirea cu rea credință a creditului sau bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folos propriu, inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege și în temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, să se dispună anularea suspendării condiționate a executării unei pedepse de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 13/2007 a Judecătoriei Negrești O a ș, iar pedeapsa rezultată în urma contopirii să se suspende condiționat, în privința modului de executare a ei.
Reprezentantul parchetului arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești O a ș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de foloase cu rea credință a creditului sau bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acestora, sau în folosul propriu, reținându-se în esență că, inculpatul în calitate de asociat unic și administrator al SC SRL a ridicat avansuri de trezorerie din contul societății, în legătură cu care nu a putut dovedi modul de folosire al acestora, folosind sumele în scopuri personale și străine societății pe care o administra. Judecătoria Negrești O a ș, în urma cercetării judecătorești, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută prin rechizitoriu în aceea de delapidare, condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, dispunând totodată suspendarea condiționată a executării unei pedepse de 1 an închisoare și contopind aceste pedepse, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 2 luni închisoare,dispunându-se tot odată suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu termen de încercare de 3 ani și 2 luni. Consideră că Tribunalul Satu Mare, fără a administra noi probe, în mod greșit a admis apelul formulat, schimbând încadrarea juridică din delapidare în infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, achitându-l pe inculpat de sub consecințele săvârșirii acestei infracțiuni și apreciază hotărârea Tribunalului ca fiind netemeinică.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent avocat, solicită respingerea recursului declarat de parchet, în sensul menținerii hotărârii pronunțate de Tribunalul Satu Mare, considerând-o ca fiind legală și temeinică, arătând că nu există indicii sau probe din care să rezulte vinovăția inculpatului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 193/21.11.2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar număr unic de mai sus, în baza art. 334 Cod procedură penală prin schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea de delapidare prevăzută și pedepsită de art. 215/1 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la 18.04.1958 în, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, nr. 867, județul S M, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 13/19.01.2007 a Judecătoriei Negrești Oaș și în baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal inculpatului i s-au interzis pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii aplicată inculpatului, stabilindu-se în baza art. 82 Cod penal termen de încercare a inculpatului 3 ani și 2 luni, iar în baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 7 alin. 1 și 2 raportat la art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 s-a dispus ca prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, să fie comunicată cu Oficiul Registrului Comerțului.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din actul constitutiv al societății comerciale SRL (filele 55-59 din dosarul de urmărire penală) inculpatul este asociatul unic și administratorul acestei societăți.
Cu adresa nr. 50697/2006/07.07 SMa sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș arătând că SC SRL a fost supusă unei inspecții fiscale, iar din raportul de inspecție fiscală cu nr. 3/30.06.2006 ar rezulta că inculpatul a ridicat de la societate în perioada supusă verificării, mai exact până la data de 31.03.2006 suma de 1.012.248,97 lei și nu poate justifica că a cheltuit această sumă în scopul desfășurării activității societății.
La data de 07.01.2006, procurorul a confirmat propunerea de începere a urmăririi penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Ascultat fiind la data de 19.10.2006, inculpatul a declarat (filele 16-17 din dosarul de urmărire penală) că recunoaște că în luna aprilie 2006 societatea comercială administrată de el - SRL - a fost supusă unei inspecții fiscale și ca urmare a acestei inspecții s-a constatat că în perioada 01.01.2002-31.06.2006 el ar fi ridicat de la societate suma de 1.012.248,97 lei pe care nu poate dovedi cu documente justificative că a cheltuit-o în interesul societății.
De asemenea inculpatul a recunoscut prin aceiași declarație că el personal a ridicat această sumă de bani în baza unor ordine de plată emise în mod repetat și că nu a restituit această sumă societății și nici nu deține documente justificative care să ateste cheltuirea ei în interesul societății. A susținut însă că a cheltuit sumele de bani ridicate în scopul desfășurării activității societății, dar nu deține probe care să poată dovedi susținerea lui.
Și cu prilejul ascultării sale la instanță inculpatul a declarat (fila 18 din dosarul instanței) că recunoaște că a ridicat de la societate suma de 1.012.248,97 lei pe care nu a mai restituit-o ulterior societății și a susținut că a cheltuit sumele ridicate în scopul plătirii chiriei aferente închirierii unor utilaje de care societatea avea nevoie pentru activitățile pe care le desfășura și societățile cu care a contractat închirierea acestor utilaje nu i-au eliberat documente justificative pentru plățile făcute. Întrebat fiind dacă poate indica denumirea societăților către care a făcut astfel de plăți inculpatul a declarat că nu-și amintește denumirea societăților în cauză și că aceste societăți ar fi în prezent desființate.
Martorul a declarat și el cu prilejul ascultării la instanță (fila 19 din dosarul instanței) că întrucât el conducea evidența contabilă a societății SRL cunoștea faptul că la data când societatea a fost supusă inspecției fiscale, în contabilitatea societății erau înregistrate mai multe sume de bani totalizând aproximativ 8 sau 9 miliarde pe care inculpatul le-a ridicat fără a le mai restitui societății și fără a depune documente care să justifice cheltuirea lor în scopul activităților desfășurate de societate. Martorul susține că i-a atras atenția de mai multe ori inculpatului că trebuie să restituie sumele de bani societății sau trebuie să justifice cheltuiala lor în interesul societății, iar inculpatul a tot amânat momentul justificării modului de cheltuire sau a restituirii sumelor cheltuite până când a intervenit dizolvarea societății.
La cererea inculpatului care a susținut că are suspiciuni în legătură cu faptul că inspectorii fiscali ar fi calculat corect suma de bani totală ridicată de el de la societate, instanța a dispus să se efectueze un raport de expertiză judiciară contabilă.
Expertul contabil a întocmit raportul de expertiză judiciară contabilă (filele 48-58 din dosar fond) în care a arătat în detaliu toate sumele ridicate de inculpat și data la care acestea au fost ridicate, precum și soldul sumelor a căror cheltuire era lipsită de justificare la data de 31.12.2005, indicând un sold de 1.028.798 lei.
Inculpatul nu a contestat concluziile raportului de expertiză.
Așadar, recunoscând că a ridicat banii de la societate, inculpatul pretinde că a angajat societatea în operațiuni economico-financiare (închirierea unor utilaje) din care a decurs obligația societății de a plăti diferite sume de bani terților cu care a contractat și că nu și-a procurat documente care să ateste existența unor astfel de operațiuni și a cheltuielilor presupuse de desfășurarea acestora, respectiv nu a înregistrat în contabilitatea societății aceste operațiuni. Or, potrivit art. 11 din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității - efectuarea de operațiuni economico-financiare fără înregistrarea lor în contabilitate este interzisă, iar potrivit art. 6 din aceeași lege orice operațiune economico-financiară se consemnează la momentul efectuării ei într-un document care stă la bata înregistrării în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
Prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei la filele 7-9 s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță; în subsidiar - se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună achitarea inculpatului de sub consecințele săvârșirii infracțiunii de delapidare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 indice 1 alin. 1 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În legătură cu cererea principală, s-a apreciat că în mod nelegal a procedat prima instanță la schimbarea încadrării juridice a faptei cu ocazia deliberării, soluția fiind de repunere a cauzei pe rol, reluarea dezbaterilor și punerea în discuția părților a noii încadrări juridice dată faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Procedând în acest mod prima instanță a încălcat principiul contradictorialității și mai mult, a încălcat garantarea exercitării dreptului la apărare inculpatului, practica și teoria statuând că, dacă instanța ajunge la concluzia schimbării încadrării juridice cu ocazia deliberării este obligată de a repune cauza pe rol. pentru ca la dezbaterile judiciare părțile și procurorul să poată pune concluzii.
În ședința publică din 26.09.2008 reprezentantul Parchetului a pus în discuție și a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, deși prin notele de ședință avocatul a solicitat respingerea propunerii de schimbare a încadrării juridice, cerere care nici reprezentantul Parchetului nu și-a mai susținut-
În aceste condiții, cu ocazia dezbaterii cauzei în fond, reprezentantul Parchetului a pus concluzii în raport de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată.
În situația în care, se va aprecia de instanța de apel că motivul de desființare cu trimitere a cauzei nu subzistă, s-a solicitat admiterea cererii subsidiare, achitarea inculpatului, întrucât inculpatul nu poate fi subiect al infracțiunii de delapidare, inculpatul nu a fost salariat aflat într-un raport de muncă, el avea calitatea de asociat unic la societatea sa.
În explicarea rațiunii de funcționar, în sensul folosit de art. 215 indice 1 Cod penal, trebuie să ne raportăm și să ținem seama de dispozițiile art. 147 alin. 2 Cod penal și de literatura juridică în materie.
. un funcționar, care nu este funcționar public, trebuie să se afle în raport de muncă, pe baza unui contract individual de muncă, cu o altă persoană juridică, decât cele prevăzute de art. 145 Cod penal.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului.
Prin decizia penală nr. 24/A din 12 februarie 2009, Tribunalul Satu Mare
În baza art. 379 pct. 2 lit. b raportat la art. 382 alin. 1 Cod procedură penală, a admis apelul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, nr. 867, jud. S M, împotriva sentinței penale 193/21.11.2008 a Judecătoriei Negrești O a ș, pronunțată în dosar nr-, pe care a desființat-o în întregime și în rejudecare:
În baza art. 334 alin. 1. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridică a faptei, din infracțiunea de delapidare prevăzută și pedepsită de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 18.04.1958, domiciliat în, nr. 867, de sub consecințele infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Satu Mare analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, a constatat că apelul declarat de inculpat este fondat și la admis pentru următoarele considerente:
Prin Sentința penală nr. 193/21 nov. 2008 Judecătoriei Negrești O a ș, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 indice 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - folosirea cu rea credință a fondurilor societății comerciale.
Instanța de fond, a motivat schimbarea încadrării juridice statuând că asociatul unic și administratorul societății comerciale are calitatea de funcționar putând fi subiect al infracțiunii de luare de mită, astfel cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 6351/29.11.2004 publicată în RD 3/2006 și 1/2006.
De asemenea, prin Decizia penală 64/2006 a Curții de Apel Ploieștis -a arătat că administratorul societății comerciale are calitatea de funcționar și poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolul 215/1 aliniatul 1 cu aplicarea articolului 41 aliniatul 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolul 272 aliniatul 1 punctul 2 din Legea numărul 31/1990 cu aplicarea articolului 41 aliniatul 2 Cod penal pentru care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată, în condițiile articolului 81 Cod penal.
Procurorul a susținut în esență, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului sau bunurilor societății, contrar intereselor acesteia, prevăzută și pedepsită de articolul 272 aliniatul 1 punctul 2 din Legea numărul 31/1990, fără a arăta în concret motivele pe care se întemeiază această susținere, făcând însă trimitere la jurisprudență.
Examinând decizia recurată prin prisma aspectului invocat cât și din oficiu, conform prevederilor articolului 385/6 aliniatul 2 și articolul 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de parchet apare ca neântemeiat și în consecință, în baza dispozițiilor articolului 385/15 punctul 1 litera b Cod procedură penală va fi respins ca atare.
Critica formulată de parchet este nefondată.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar rezultă că, prin rechizitoriul Parchetului Judecătoriei Negrești Oaș numărul 504/P/2006 emis la data de 23.02.2007 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului pentru învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de articolul 272 aliniatul 1 punctul 2 din Legea numărul 31/1990 constând în aceea că, în intervalul 1.01.2002 - 31.03.2006, inculpatul în calitate de asociat unic și administrator la SC SRL a ridicat din contul, 542, de la trezorerie suma totală de 1.012.248,97 lei cu privire la care nu a putut da relații elocvente de utilizare.
Instanța de fond a dispus în baza articolului 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de articolul 272 aliniatul 1 punctul 2 din Legea numărul 31/1990 cu aplicarea articolului 41 aliniatul 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolul 215/1 aliniatul 1 Cod penal cu aplicarea articolului 41 aliniatul 2 Cod penal condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare în condițiile articolului 81 Cod penal.
În considerentele hotărârii s-a arătat că fapta inculpatului este cea de însușire pe nedrept a unor sume de bani aparținând societății și nu cea de folosire; termenul de, bunuri, nu include și suma de bani, ci doar bunuri neconsumtibile; elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare se regăsesc în speța dedusă judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, instanța de control judiciar reformând sentința apelată în sensul că a dispus conform articolului 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de articolul 215/1 aliniatul 1 Cod penal cu aplicarea articolului 41 aliniatul 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de articolul 272 aliniatul 1 punctul 2 din Legea numărul 31/1990, text de lege în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatului, potrivit articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera b Cod procedură penală, învederându-se lipsa laturii subiective a acestei infracțiuni.
În articolul 272 aliniatul 1 punctul 2 din Legea numărul 31/1990 se incriminează folosirea cu rea credință, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate, în care are interes direct sau indirect.
Inculpatul este administratorul unei societăți cu răspundere limitată - SC SRL ( fila 9 ) în speță, fiind aplicabil regimul juridic prevăzut de Legea numărul 31/1990.
La data de 31.07.2006 Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa formulat plângere la Parchetul Judecătoriei Negrești Oaș împotriva administratorului acestei societăți comerciale solicitând efectuarea cercetărilor penale față de, în vederea stabilirii conținutului infracțional sau contravențional al faptelor prezentate în raportul de inspecție fiscală numărul 3/30.06.2006 ( filele 6-8 ).
Potrivit procesului verbal încheiat la 28.04.2006 de către organul de control ( filele 10-14 ), administratorul SC SRL a ridicat în perioada 1.01.2002 -31.03.2006 suma de 1.012.248,97 lei de la trezorerie fără a aduce documente justificative privind modul de utilizare a acestei sume de bani.
Inculpatul a susținut, în mod contrar, că a ridicat bani din conturile societății a cărei administrator este folosindu-i pentru derularea activității comerciale, respectiv închirierea unor utilaje necesare pentru prestarea activității. Totodată, inculpatul a relevat că societatea de la care a închiriat utilajele au refuzat să-i dea documente justificative motiv pentru care el nu a putut prezenta organului de control aceste acte.
De asemenea, inculpatul a relevat că și-a îndeplinit toate obligațiile către buget, aspect necontestat de către organul de control fiscal ( fila 16 și următoarele; fila 18 ). Susținerile inculpatului se coroborează cu depozițiile martorului ( filele 20-21; 19 ), contabilul firmei, care a arătat că în ceea ce privește banii ridicați din contul, 542, fiind contabilizată în contul avas de trezorerie și nu într-un cont de cheltuieli nu s-a pus problema să influențeze profitul societății sau să fie considerată o cheltuială deductibilă.
În faza de cercetare judecătorească, la instanța de fond, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care statuează că din soldul de 1.012.248 lei inculpatul a justificat cu chitanțe suma de 53.517lei, rămânând un sold de 958.731 lei, care nu s-a putut evidenția în contabilitatea firmei ( filele 48-58 ).
Textul articolului 272 aliniatul 1 punctul 2 din Legea numărul 31/1990 condiționează antrenarea răspunderii penale de existența relei credințe în utilizarea bunurilor societății.
Potrivit acestei dispoziții legale, chiar și în situația în care asociatul unic este și administratorul societății, deturnarea bunurilor afectează finalitatea constitutivă a societății ca entitate juridică de natură comercială, acela al obțineri de profit.
Din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că inculpatul nu a folosit cu rea credință banii societății, într-un scop contrar intereselor acesteia și în folosul propriu.
Nici o probă administrată pe parcursul procesului penal nu stabilește că inculpatul a utilizat bani din contul,542, în interes propriu sau al altei societăți, parchetul neputând dovedi acest fapt, deși sarcina administrării probelor în acuzare îi revenea, conform articolului 65 aliniatul 1 Cod procedură penală.
De altfel, nici cu ocazia exercitării căii de atac ordinar a recursului, parchetul nu a arătat care sunt motivele pe care se întemeiază susținerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută prin rechizitoriu.
Prin urmare, având în vedere principiul prezumției de nevinovăție, prevăzută de articolul 66 aliniatul 1 Cod procedură penală, instanța de apel, în mod corect, văzând ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de articolul 272 aliniatul 1 punctul 2 din Legea numărul 31/1990 cu aplicarea articolului 41 aliniatul 2 Cod penal.
Pentru considerentele ce preced, în baza prevederilor articolului 385/15 punctul 1 litera b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet.
În conformitate cu dispozițiile articolului 192 aliniatul 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, împotriva deciziei penale nr. 24/A din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariu pentru avocat din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
red. dec. jud. în concept 12.05.2009
jud.fond
jud.apel /
dact. /3 exemplare/18.05.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Rus Claudia, Munteanu Traian
