Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 333
Ședința publică din data de 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva deciziei penale nr. 324/AP din data de 13 noiembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat - asistat de apărător desemnat din oficiu av., av. - apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat și av. - apărător ales pentru intimatul inculpat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Consideră că cele două hotărâri sunt nelegale și netemeinice în ceea ce privește achitarea inculpaților și, instanțele comițând o eroare de apreciere a probelor administrate în cauză, atât la instanță, cât și la urmărirea penală întrucât soluția de trimitere în judecată s-a bazat pe un probatoriu complex administrat în faza de urmărire penală, coroborat cu recunoașterea inculpaților.
De asemeni, un alt motiv de nelegalitate vizează împrejurarea că s-a pus în discuția părților, la termenul de judecată din 01.04.2008, schimbarea încadrării juridice a faptelor în ce-l privește pe inculpatul, din infracțiunea prevăzută de art.208 al.1, 2098 al.1 lit.a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal. Deci pentru o altă încadrare juridică, fără ca această nouă modificare de încadrare să fie pusă în discuția părților.
Av. - având cuvântul pentru intimatul inculpat - solicită respingerea recursului întrucât cele două instanțe au apreciat în mod corect situația de fapt și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice, precum și plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Av. - având cuvântul pentru intimatul inculpat - cu privire la motivul invocat de parchet, respectiv faptul că a fost pusă în discuție încadrarea juridică și nu s-a dat cuvântul, arată că la fila 33 - dosar instanță fond, parchetul a pus concluzii pe schimbarea încadrării juridice. Pentru acest motiv, solicită respingerea recursului formulat de parchet și plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Av. - având cuvântul pentru intimatul inculpat - apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, că nu se poate reține că a fost vorba de neconcordanțe între declarațiile inculpaților, nici cu privire la motivul deplasării întrucât inculpatul voia să-și întâlnească prietena, iar a fost de acord să meargă cu mașina la P N, iar acolo a rămas în mașină, au coborât ceilalți doi și inculpatul s-a întors cu un lucru în mână.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Intimatul inculpat - având cuvântul - arată că se raliază concluziilor apărătorului său și că nu a știut ce intenții are inculpatul.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 324/AP/13.11.2008 a Tribunalului Neamț s-a dispus în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat, a apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA PIATRA NEAMȚ, împotriva sentinței nr. 279 din 08.04.2008, pronunțată de JUDECĂTORIA PIATRA NEAMȚ
S-a menținut ca legală și temeinică sentința atacată.
S-a constatat că inculpatul a fost reprezentat de apărător ales.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, pentru inculpații intimați și, în sumă de câte 300 lei, s-au avansat către N, din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut:
Prin sentința penală nr. 279 din 08.04.2008, pronunțată de JUDECĂTORIA PIATRA NEAMȚ, în dosarul penal nr-, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la disp. art. 10 lit. d pr. pen. a fost achitat inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art. 26 raportat la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,g,i pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. c pr. pen. a fost achitat inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,g,i pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.
În temeiul art. 334.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit.a,e,g, i, Cod penal, cu aplicarea art.37 litera b pen. în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit. e, g, i, penal, cu aplicarea art.37 litera a pen. iar în baza acestei din urmă încadrări, fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 83 al.1 Cod Penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.3240/11.12.2006 a Judecătoriei Bacău, pedeapsă ce s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 2 ani și 6 luni închisoare. S-a computat din această pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, efectuată de inculpat de la data de 22.05.2005 și până la data de 30.11.2005.
În temeiul art. 71.Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a teza ll și lit. b
Cod PenalÎn temeiul art.14 și art. 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a fost obligat inculpatul să- plătească acestuia suma de 500 lei, cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 189 și 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul, să plătească statului suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 189.pr.pen. s-a dispus avansarea către Baroul Neamț, din fondul Ministerului d e Justiție, a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul.
S-a luat act că inculpatul a avut apărător ales.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că: inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul (care era împreună cu concubina sa, martora ), la data de 19.07.2007, în jurul orei 21.00, la o terasă din mun.. Întrucât dorea să meargă în orașul PNp entru a se întâlni cu o prietenă, l-a întrebat pe, dacă nu cunoaște pe cineva care are autoturism și îi poate transporta la PNc ontra cost. Inculpatul îl cunoștea pe inculpatul, care a acceptat să îi transporte contra sumei de 80 lei. În P N au mers la o terasă, inculpatul încercând să ia legătura telefonic cu prietena sa. La indicațiile acesteia s-au deplasat însă la o adresă care era greșită. Au oprit la o benzinărie unde inculpatul a mers la toaletă, iar a fumat lângă mașină.
Inculpatul nu a reușit să se întâlnească cu prietena sa, și realizând că nu are cu ce plăti transportul inculpatului, s-a hotărât să spargă un autoturism și să sustragă bunuri pentru a face rost de bani. Fără a le spune celorlalți despre intenția sa, cu o bujie pe care o găsise în autoturismul cu care veniseră, a spart geamul autoturismului cu nr. - ce se afla pe str. -, în fața blocului 19, a intrat în interior de unde a sustras un detector și un încărcător pentru telefonul mobil, timp în care a fost văzut de martora.
După comiterea faptei inculpatul s-a întors la autoturism unde îl așteptau ceilalți. Au fost imediat opriți de către o patrulă de poliție, în autoturism găsindu-se bunurile sustrase.
Situația de fapt a fost reținută în baza declarațiilor inculpaților date în fața instanței, coroborate cu declarațiile martorelor din lucrări și. Astfel, declarațiile tuturor inculpaților date în fața instanței sunt în sensul celor mai sus arătate. În același sens sunt și declarațiile inculpaților și date pe parcursul urmăririi penale, care au arătat că nu au avut nici o înțelegere prealabilă, deplasându-se la PNp entru ca să se întâlnească cu prietena sa.
Inculpatul a arătat că nu își menține declarațiile date pe parcursul urmăririi penale în care arăta că inculpații s-ar fi înțeles să vină la PNp entru a sustrage bunuri, deoarece aceste declarații le-a dat la sugestia organelor de poliție, spunându-i-se că altfel i se va sechestra mașina.
Martora a arătat că nu își menține declarațiile date pe parcursul urmăririi penale în care arăta că inculpații și ar fi plecat împreună de la mașină, iar la întoarcere ar fi observat că avea în mână o cutie neagră, deoarece aceste precizări le-a făcut la insistențele organelor de poliție.
De altfel, chiar din primele declarații luate imediat după săvârșirea faptei, inculpații și au arătat că scopul deplasării în PNa fost acela al întâlnirii inculpatului cu prietena sa, fapt confirmat și de martora.
În plus, declarațiile inculpaților și ale martorei date pe parcursul urmăririi penale nu se coroborează între ele. Astfel, inculpatul a arătat că scopul deplasării la PNe ra sustragerea de bunuri, fapt infirmat de declarațiile inculpaților și precum și ale martorei, care au arătat că scopul deplasării în PNa fost acela al întâlnirii inculpatului cu prietena sa. În schimb, inculpatul a arătat că ultima dată, de la mașină, inculpatul a plecat singur, fapt confirmat de inculpații și, însă infirmat de martora .
Declarațiile date de către inculpați și de către martora în fața instanței se coroborează cu declarația martorei, care a arătat că la autoturismul ce a fost spart a văzut o singură persoană (un ) care pătrunsese în interior, iar atunci când a strigat la el acel a fugit, iar la fața locului nu a văzut alte persoane.
În aceste condiții, instanța a reținut doar vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe, cu privire la săvârșirea infracțiunii, în baza probelor mai sus arătate.
În ce îi privește pe inculpații și, instanța a apreciat că acuzarea nu a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 52și art. 66.C.P.P. art. 23 al. 11 din Constituție și art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Așa fiind, prima instanță, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la disp. art. 10 lit. d pr. pen. a achitat pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 raportat la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,g,i pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (instanța a reținut că inculpatul l-a transportat pe, dar nu cu intenția de a-l ajuta la infracțiunea de furt, ci pentru alte scopuri).
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la disp. art. 10 lit. c pr. pen. a fost achitat și inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,g,i pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În temeiul art. 334.pr.pen. instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit.a,e,g,i, pen cu aplicarea art.37 litera b pen. în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit. e, g, i, pen. cu aplicarea art.37 lit. a pen. reținându-se că inculpatul a săvârșit fapta de furt calificat singur, iar în aceste condiții, nu a mai fost aplicată circumstanța agravantă, prevăzută de art. 209 al.1 lit. a pen.La individualizarea și dozarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72..pen. respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social relativ redus al faptei săvârșite și persoana inculpatului, care a mai săvârșit fapte penale, fiind recidivist. Pe baza acestor considerente, instanța a apreciat că scopul general al pedepsei, prevăzut de art. 52.pen. respectiv acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat doar aplicând inculpatului o pedeapsă privativă de libertate.
S-au aplicat în favoarea inculpatului, dispozițiile art.74 lit.c Cod penal, întrucât a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele judiciare, reducându-se pedeapsa sub minimul special prevăzută de textul sancționator.
n temeiul art. 83 al.1 Cod Penal, s-a revocat suspendarea condiționată executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.3240/11.12.2006 a Judecătoriei Bacău, pedeapsă care s-a cumulat cu pedeapsa curentă.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art.14 și art. 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de către parte civilă și fost obligat inculpatul să-i plătească acestuia suma de 500 lei, cu titlu de despăgubiri civile, (contravaloarea geamului spart la autoturism).
Împotriva sentinței a declarat apel, Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA PIATRA NEAMȚ, care a invocat netemeinicia hotărârii, prin care s-a dispus achitarea inculpaților și, întrucât probele administrate în cursul urmăririi penale, conduc fără dubii la existența vinovăției tuturor inculpaților.
Cu toate că în cursul cercetării judecătorești inculpații au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, în sensul că inculpații și nu au mai recunoscut comiterea faptei, iar inculpatul a declarat că el singur a comis furtul, fără știrea celorlalți doi inculpați, motivând această schimbare de situație prin faptul că la urmărirea penală s-au făcut presiuni asupra lor, nu au produs nicio probă care să dovedească acest lucru.
Procurorul a susținut că instanța de judecată a pronunțat hotărârea doar pe baza declarațiilor modificate ale inculpaților, neglijând întreg probatoriul administrat în timpul urmăririi penale, deși era evident că inculpații s-au înțeles în vederea aruncării întregii răspunderi asupra inculpatului, care posedă antecedente penale.
De asemenea, nu au fost observate gravele neconcordanțe dintre declarațiile inculpaților din instanță și cele date de aceștia la urmărirea penală, privind circumstanțele comiterii faptei.
Astfel, la instanța de judecată toți inculpații, inclusiv martora, au declarat că la B prima dată s-au întâlnit, care era cu martora, cu inculpatul, după care aceștia l-au sunat pe inculpatul, în condițiile în care la urmărirea penală toți au declarat că inculpații și au venit împreună la terasa din B, cu autoturismul -.
Declarația dată în instanță de inculpatul este lipsită de logică, atunci când susține că dându-și seama că nu are bani să-i plătească transportul lui, și a văzut un detector de într-o mașină, s-a hotărât să-l sustragă. Ceilalți inculpați și martora au susținut la instanță că doar a coborât ultima dată din mașină, dispărând câteva minute, după care s-a întors cu bunurile sustrase. Aceștia nu au văzut când inculpatul a sustras bunurile, astfel că susținerea acestuia că a văzut detectorul într-o mașină și a hotărât singur să îl sustragă nu este reală.
În cursul urmăririi penale, inculpații au declarat că scopul venirii la P N, a fost acela de a sustrage bunuri din autoturism, pentru ca în instanță să susțină că au venit la P N, la solicitarea lui care dorea să se întâlnească cu o fată.
Aceste din urmă afirmații sunt nereale, deoarece atunci când au fost depistați în P N, nu au putut justifica prezența lor în oraș, motiv pentru care au și fost conduși la sediul
Instanța de fond, judecând cauza doar pe baza declarațiilor date de inculpați, în faza cercetării judecătorești, declarații care nu se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale, a pronunțat o hotărâre netemeinică.
De asemenea, instanța de fond nu a motivat cauzele pentru care a înlăturat probele administrate la urmărirea penală.
Motivarea primei instanțe conform căreia acuzarea nu a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpaților și este netemeinică, în condițiile în care aceștia au recunoscut implicarea lor în activitatea infracțională, recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe din dosar.
Pentru aceste motive, procurorul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, legale și temeinice.
Tribunalul, verificând, în temeiul art.378 alin.1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, constată că aceasta este temeinică și legală.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, în baza căreia a fost condamnat doar inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Din declarația singurului martor ocular, (40 și 42 ), rezultă clar că în noaptea de 19/20.07.2007, un singur tânăr a spart geamul mașinii, parcată în dreptul geamului locuinței sale.
Martora a declarat că l-a văzut pe tânărul respectiv intrat pe geamul spart al mașinii, iar atunci când a strigat la el, tânărul a fugit luând din interiorul mașinii, un obiect cu fire lungi care atârnau.
De altfel, martora a și anunțat poliția despre furtul comis de inculpatul.
Această declarație este susținută și de declarațiile inculpaților și, date în cursul urmăririi penale, din care rezultă că nu a existat între inculpați o înțelegere prealabilă în sensul că aceștia s-au hotărât să se deplaseze împreună în P N, pentru a sustrage bunuri (52-54,.59-61 ).
Toate aceste declarații se coroborează și cu declarațiile martorei din lucrări, cât și cu declarațiile date de toți inculpații în cursul cercetării judecătorești.
Singurele declarații ale inculpatului din cursul unei penale, că ar fi venit în P N la sugestia lui pentru a sparge mașini (45-48 ), nesusținute de alte probe, nu dovedesc nici vinovăția acestuia și nici pe cea a inculpatului, mai ales că inculpatul și-a schimbat declarațiile în instanță și de aceea prima instanță a înlăturat susținerile acestuia cu privire la scopul venirii în P
Din declarațiile inculpaților și, și ale martorei, date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, și ale inculpatului în instanță, rezultă că în seara zilei de 19.07.2007, inculpații s-au întâlnit pe terasa unui bar din municipiul B și au hotărât să meargă în municipiul P N, pentru ca inculpatul să-și întâlnească prietena.
Prin urmare, în mod just instanța de fond a constatat că nu există contradicții între declarațiile inculpaților din instanță cu cele din cursul urmăririi penale, privind circumstanțele comiterii faptei, singura afirmație din cursul urmăririi penale a inculpatului, nefiind de natură să răstoarne toate celelalte probe.
Motivul invocat de procuror că inculpații și s-au înțeles pentru a plasa întreaga vină pe seama inculpatului, de asemenea nu este susținută de probe.
Chiar dacă din mașina condusă de inculpatul, au coborât la opririle din P N, doar inculpații și, în timp ce și martora au rămas tot timpul în mașină, nici unul dintre aceștia din urmă nu au putut preciza ce au făcut ceilalți doi inculpați după ce au coborât din mașină.
Inculpatul, nu era nici prieten și nici rudă cu inculpații și, astfel că nu avea nici un interes să-și asume întreaga răspundere în comiterea faptei.
În consecință, prezumția de nevinovăție a inculpaților și, nu a fost răsturnată de acuzare prin nici un mijloc de probă, astfel că în mod legal instanța de fond l-a achitat pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, reținând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume intenția de a-l transporta pe inculpatul pentru a-l ajuta la săvârșirea infracțiunii de furt, iar pe inculpatul l-a achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, pentru că fapta nu a fost comisă de acesta.
Raportat la aceste considerente, s-a apreciat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și nu se impune desființarea ei.
Față de cele ce preced, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de parchet.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs în termen legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ pentru netemeinicie, invocând greșita achitare a inculpaților și, în pofida unor probe certe de vinovăție, și încadrarea juridică greșită dată faptei comisă de inculpatul.
Analizând decizia penală recurată atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, conform art. 385/9 alin. 3 combinat cu art. 385/6 alin.1 pr. pen. Curtea constată că recursul declarat este fondat întrucât, probele administrate pe parcursul cercetărilor penale confirmă vinovăția inculpaților în comiterea faptei.
În vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată, potrivit art. 62 pr. pen. să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se conform art. 63 din același cod, în urma examinării tuturor probelor administrate.
Cum din conținutul întregului material probator administrat în cauză, rezultă probe certe de vinovăție, probe din conținutul cărora rezultă participarea tuturor inculpaților la săvârșirea infracțiunii, neîndoielnic instanțele de judecată prin achitarea intimaților inculpați, și nu au răspuns exigențelor art. 62 pr. pen. și nu au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 63 pr. pen.
Atât prima instanță, dar și cea de apel nu au făcut o analiză amănunțită a tuturor probelor administrate pe parcursul cercetărilor, nu au motivat cauzele pentru care au înlăturat practic probele administrate în faza de urmărire penală și astfel au concluzionat neîntemeiat că îndoiala este,echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție.
Instanțele de judecată au ignorat în analiza situației de fapt, împrejurările concrete care au stat la baza rezoluției infracționale, inclusiv acordul comun al celor trei inculpați asupra comiterii infracțiunii de furt din autoturisme, acord intervenit în data de 19.07.2007 la orele 21.00, pe terasa unuia dintre restaurantele aflate în municipiului
În declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 20.07.2007, inculpatul detaliază acest aspect și arată că în timpul întâlniri pe care a avut-o cu ceilalți doi inculpați și martora, la data mai sus menționată, inculpatul a venit cu propunerea de a se deplasa în mun. N, pentru a sustrage bunuri din autoturisme cu scopul de a le valorifica și de a obține bani, că toți cei trei inculpați au fost de acord cu această propunere și împreună s-au deplasat în aceiași seară în mun. N, localitate unde și-au pus în aplicare planul infracțional.
Activitatea infracțională desfășurată de inculpați este confirmată de depoziția dată de martora calificată, care arată amănunțit discuțiile care s-au purtat între inculpați în momentul în care au hotărât să sustragă bunuri din autoturisme, deplasarea în N și sustragerea bunurilor de inculpatul, dar și de martora oculară care arată că;, persoana care a sustras bunurile din autoturism ( ) a fugit de la locul faptei și a fluierat ca și când ar fi făcut semn unei alte persoane", întărind astfel convingerea asupra existenței unei cooperări indubitabile între inculpați în comiterea faptelor de sustragere.
Este adevărat că pe parcursul cercetărilor judecătorești inculpații achitați au revenit asupra declarațiilor inițiale de recunoaștere a faptei de furt, dar acest lucru s-a petrecut doar cu intenția vădită de a plasa întreaga culpă infracțională asupra inculpatului și de a-i absolvi de vină pe ceilalți inculpați.
Această atitudine nesinceră este confirmată de poziția adoptată în fața organelor de cercetare în momentul surprinderii când nu au putut justifica prezența în acea zi și la acea oră înaintată în mun. N, fiind conduși la sediul
În aceste condiții este de reținut și de concluzionat că declarațiile de recunoaștere a faptelor de natură penală prin declarațiile date în faza urmăririi penale, chiar și retractate parțial în fața instanței de judecată, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv, procesul verbal de depistare aflat la fila 25 ds. pen. confirmă vinovăția inculpaților în comiterea faptei pentru care au fost trimiși în judecată și impun condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, sancțiune care va fi individualizată corespunzător în funcție de criteriile prevăzute de art. 72 pen. și obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile invocate și dovedite.
Întrucât activitatea desfășurată de inculpatul s-a concretizat în acte materiale de înlesnire și ajutor în comiterea intenționată a faptei săvârșită nemijlocit de inculpatul, instanța va reține în sarcina acestuia dispozițiile art. 26 din pen. prin raportare la infracțiunea de furt calificat cu agravantele prevăzute în actul de inculpare.
Cu privire la cel de al doilea motiv de nelegalitate invocat de către reprezentantul parchetului, și care privește încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpatul este de reținut că acesta nu poate fi invocat pentru prima dată în recurs întrucât nu a fost invocat și nu a constituit motiv de casare a hotărârii în calea de atac a apelului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. d pr. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva susmenționatei decizii penale, va casa în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 279/08.04.2008 a Judecătoriei N, va reține cauza spre rejudecare și în fond va dispune în sensul celor mai sus înfățișate.
Văzând și dispozițiile art. 191 alin.1 pr. pen. și art. 192 alin.3 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva deciziei penale nr.324/AP din data de 13.11.2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ.
Casează în totalitate decizia penală apelată și desființează în parte și sentința penală nr.279 din data de 08.04.2008, pronunțată de JUDECĂTORIA PIATRA NEAMȚ, numai cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei referitoare la inculpații și și la soluționarea laturii civile, reține cauza spre rejudecare și în fond;
În baza art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e, g și i Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.l lit.a Cod penal și art.76 alin.l lit.c Cod penal, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, faptă din data de 19.07.2007, condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.12.1987, în B, CNP -, studii 8 clase și școala profesională, necăsătorit, nu are copii minori, cu domiciliul în B, strada - -,. 12,.B,.6, județul B, necunoscut cu antecedente penale,la pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei principale aplicate.
Fixează, potrivit art.82 Cod penal, un termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni.
În baza art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.l teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, suspendă condiționat, pe durata termenului de încercare și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e, g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art.74 alin.2 și art.76 lit.c Cod penal, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, faptă din data de 19.07.2007, prin schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e, g și i Cod penal, cu art.37 lit.b Cod penal, condamnă inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 18.03.1972, în B, CNP -, 10 clase, necăsătorit, are 2 copii minori, fără ocupație, cu domiciliul în B, strada 22,.28,.A,.8, județul B și fără forme legale în satul, comuna, județul B, recidivist, la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.l teza a II-a și b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, cu art.998 și art.1003 Cod civil, obligă cei trei inculpați, în solidar, să plătească părții civile suma de 500 lei, cu titlul de despăgubiri civile.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu, la instanța de fond, la instanța de apel și la instanța de recurs, în sumă de 1200 lei.
În baza art.191 alin.l Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 400 lei, iar inculpatul suma de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat la instanța de apel și la instanța de recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
GREFIER,
Red. - tin
Red. - /
Red. -
Tenored. - - 4 ex.
22.05.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
