Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 334
Ședința publică din data de 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 37/D din data de 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul petent - solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru completarea cercetărilor pentru că faptele sunt reale, nu era vorba de o tulburare de posesie, ci de un furt de recoltă, iar polițiștii au venit, au constatat, dar nu au încheiat un proces verbal de constatare și sunt probe că fapta a fost comisă de agentul de poliție.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate întrucât nu rezultă că agentul de poliție a săvârșit vreo faptă de natură penală.
Recurentul petent - având cuvântul - solicită trimiterea cauzei la parchet spre refacerea urmăririi penale.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.37/D din data de 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 10.07.2008, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în dosarul nr.147/P/2008.
Prima instanță a dispus menținerea rezoluției atacate și, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Petentul a formulat în termen legal plângerea înregistrată la numărul 6780/D/2008, în baza art.278 indice 1 Cod procedură penală, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.147/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în motivarea căreia a arătat că soluția dată este netemeinică și nelegală întrucât la reținerea situației de fapt nu au fost avute în vedere toate probele administrate în faza preliminară. Petentul a susținut că în realitate existența faptei și comiterea acesteia cu vinovăție de intimat ar rezulta din declarațiile martorilor (fila 4) și (fila5), coroborate cu declarațiile sale, probe din care rezultă că intimatul a primit de la petent două bidoane cu vin. Pentru a da rezoluția procurorul a reținut ca din actele depuse la dosar coroborate cu declarațiile martorilor nu rezultă indicii că faptele imputate au existat în realitate.
Împotriva rezoluției petentul a făcut plângere și la primul procuror, iar urmare controlului exercitat de acesta plângerea a fost respinsă.
Tribunalul verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 278 indice 1 punctul 7 Cod procedură penală, rezoluția atacată pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, constată că plângerea adresată instanței de judecată este nefondată, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că petentul a formulat în cursul anului 2007 o plângere împotriva lui pe care l-a acuzat de comiterea infracțiunii de tulburare în posesie.
Pentru efectuarea de cercetări în aceea cauză a fost însărcinat petentul în calitate de agent de poliție. Petentul a fost nemulțumit de rezultatul cercetărilor și de soluția adoptată în aceea cauză și considerând că intimatul a întocmit în mod necorespunzător, prin antedatare, un proces verbal de cercetare la fața locului, a formulat plângere penală împotriva acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal.
De asemenea, petentul a mai susținut în plângerile formulate la procuror că pentru a i se da o soluție favorabilă în cauza având ca obiect tulburarea în posesie agentul de poliție a pretins în două rânduri sume de bani și că în cursul cercetărilor i-a dat polițistului două bidoane cu vin în același scop.
Din probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului din 25.10.2007, rezultă că la cercetarea la fața locului a participat și agentul de poliție, care a asistat la măsurătorile efectuate de specialistul în domeniu respectiv inginerul agronom al primăriei, după ce anterior la data de 26.09.2007, așa cum arată și în declarația de la fila 34 dosar pap articipat în același loc la o altă măsurătoare făcută de comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991. Din actele depuse la dosar rezultă că cercetările în teren nu au fost efectuate numai de, ci la toate măsurătorile efectuate au participat reprezentanții comisiei de aplicare a Legii nr.18/1991, toate măsurătorile fiind efectuate de inginerul agronom al comisiei care a semnat și procesul verbal. În aceste condiții nu există nici un înscris intitulat proces - verbal antedatat de polițist. Măsurile adoptate cu ocazia instrumentării acelei cauze au fost dispuse în conformitate cu dispozițiile legale, context în care nu există nici un abuz care să fi fost comis în exercitarea atribuțiilor de serviciu nici de intimat și nici de către ceilalți funcționari ai statului care au participat la măsurarea terenului și întocmirea înscrisurilor.
În cea ce privește susținerea petentului că polițistul i-ar fi cerut sume de bani pentru soluționarea dosarului de tulburare în posesie, se constată că o asemenea susținere nu este dovedită. Astfel, în speță nu există nici un indiciu în acest sens. Este de observat că petentul a formulat aceste acuzații în luna mai 2008, adică după ce cercetările efectuate pentru tulburarea în posesie fuseseră terminate, iar soluția dată fusese controlată și confirmată de organele judiciare ierarhice. Ori, rezultatul cercetării locale a fost cunoscut de acesta la data efectuării de măsurători, iar dacă susținerea sa ar fi reală, atunci este evident că ar fi sesizat imediat faptul că un agent de poliție i-a pretins sume de bani. Petentul a invocat acest aspect numai după ce a văzut că interesele sale civile nu au fost rezolvate favorabil de autorități, cea ce formează convingerea că susținerile sale nu sunt reale.
În cea ce privește acuzația că pentru soluționarea favorabilă a dosarului a dat la cererea agentului de poliție două bidoane cu vin se constată de asemenea că nu este reală. Astfel, în cauză martorul a dat două declarații ( una la fila 4 și alta la fila 44). În ambele declarații acest martor care este chiar fratele petentului arată că a fost chemat la poliție pentru a fi audiat ca martor în legătură cu litigiul petentului și că a mers cu mașina cu petentul la poliție și după audiere au părăsit împreună postul de poliție. Înainte de a pleca spre casă, petentul i-a spus că trebuie să ducă două bidoane cu vin într-un bar care era situat în apropierea postului de poliție. În acest sens martorul a declarat că el personal a rămas în mașină, iar petentul intrat în acel bar, având o plasă în mână, după care s-a întors la mașină fără obiect. Referitor la acea sacoșă petentul nu a discutat nimic în mașină, în sensul că nu a spus cui a dat-o în bar și nici în ce scop anume. De asemenea, martorul a mai relatat că petentul nu a făcut nici o referire la polițist cu această ocazie și că el personal nu a auzit nici ca petentul să-i fi spus polițistului ceva despre acea sacoșă cât timp au fost în incinta postului de poliție. În cauză a fost audiată și martora ( fila 32) care la acea dată era gestionară la barul de lângă poliție, aceasta declarând că niciodată nu a lăsat nimeni în bar sacoșă ori bunuri pentru polițiști și că nici ea personal nu a cumpărat băuturi alcoolice de la persoane particulare. În cea ce privește declarația martorei, instanța constată că aceasta a dat două declarații care sunt contradictorii. Astfel, în declarația de la fila 29 arată că a intrat și ea la postul de poliție împreună cu petentul, însă acesta nu avea nici o plasă în mână și nici alte obiecte. În declarația de la fila 5 dosar, aceasta susține că la sfârșitul audierii petentul i-a dat unui polițist o sacoșă cu două bidoane de vin, însă nu a spus nimănui în ce scop a făcut acest lucru. Această din urmă declarație este nesinceră și fiind infirmată de declarațiile martorului, din care rezultă că petentul nu a avut sacoșă în incinta postului de poliție și nici nu a discutat cu polițiștii nimic în legătură cu aceasta se impune a fi înlăturată. Pe de altă parte, instanța apreciază că împrejurarea că petentul a intrat cu o sacoșă în bar nu constituie o dovadă că polițistul a pretins ori a primit mită, cât timp acesta nu se afla în bar și în cauză există dovada că acel obiect a ajuns la acesta. În speță petentul a putut să intre în bar cu o sacoșă și să o dea vreunui client în cu totul alt scop decât cel invocat, de pildă cu scopul de vinde produse cuiva anume.
În raport de aspectele expuse mai sus, nu se constată nici un indiciu de comitere a infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu de către polițist, arătate de petent în plângere și cum aceste fapte nu există în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale și tot astfel în mod corect și procurorul ierarhic superior a respins plângerea petentului.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs petentul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, petentul a criticat hotărârea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prima instanța a făcut o analiză amănunțită a probelor administrate de organele de urmărire penală și a efectuat corespunzătoare motivare a hotărârii recurate.
În ceea ce privește presupusa săvârșire de intimat a infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, din probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului din 25.10.2007, rezultă că la cercetarea la fața locului a participat pe lângă intimat și agentul de poliție din cadrul Postului de Poliție, iar măsurătorile asupra terenului din litigiu au fost efectuate de specialistul în domeniu, inginerul agronom al Primăriei.
Anterior datei efectuării acestor măsurători, la data de 26.09.2007, așa cum arată și în declarația de la fila 34 dosar p, a participat în același loc la o altă măsurătoare făcută de comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991.
Cercetările în teren nu au fost efectuate numai de, ci la toate măsurătorile efectuate au participat reprezentanții comisiei de aplicare a Legii nr.18/1991, toate măsurătorile fiind efectuate de inginerul agronom al comisiei, care a semnat și procesul verbal.
Astfel că, nu există nici un înscris intitulat proces - verbal antedatat de polițist.
Măsurile efectuate cu ocazia instrumentării acelei cauze au fost dispuse în conformitate cu dispozițiile legale, context în care nu există nici un abuz care să fi fost comis în exercitarea atribuțiilor de serviciu nici de intimat și nici de către ceilalți funcționari ai statului care au participat la măsurarea terenului și întocmirea înscrisurilor.
Referitor la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, din probele administrate nu rezultă că intimatul-inculpat ar fi săvârșit această infracțiune.
În primul rând, se impune a arăta că petentul a susținut că intimatul i-ar fi pretins sume de bani pentru soluționarea dosarului, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu există nici o dovadă în acest sens.
Se impune a arăta și faptul că petentul a formulat plângerea în luna mai 2008, după ce cercetările efectuate pentru tulburarea în posesie fuseseră terminate, iar soluția dată fusese controlată și confirmată de organele judiciare ierarhice.
Ori, rezultatul cercetării locale a fost cunoscut de acesta la data efectuării de măsurători, iar dacă susținerea sa ar fi fost reală, atunci este evident că ar fi sesizat imediat faptul că un agent de poliție i-a pretins sume de bani.
Petentul a formulat plângere numai după ce a văzut că plângerea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie a fost soluționată nefavorabil, din acest mod de a proceda deducându-se că susținerile sale nu sunt reale.
În cea ce privește acuzația că pentru soluționarea favorabilă a dosarului a dat la cererea agentului de poliție două bidoane cu vin se constată de asemenea că nu este reală.
În primul rând, petentul susține că cele două bidoane de vin ar fi fost date după că în acea zi a fost la Postul de Poliție al comunei, la intimat, fiind la un bufet.
Din nici o probă nu rezultă că intimatul i-ar fi pretins petentului astfel de bunuri și nici că cele două bidoane de vin ar fi fost la acel bar și că ar fi ajuns în posesia intimatului.
Martorul, care este fratele petentului a declarat că
a fost chemat la poliție pentru a fi audiat ca martor în legătură cu litigiul petentului și că a mers cu mașina cu petentul la poliție și după audiere au părăsit împreună postul de poliție, că înainte de a pleca spre casă, petentul i-a spus că trebuie să ducă două bidoane cu vin într-un bar care era situat în apropierea postului de poliție. Martorul a mai arătat că el a rămas în mașină, iar petentul a intrat în acel bar, având o plasă în mână, după care s-a întors la mașină fără obiect. Referitor la acea sacoșă, a declarat acest martor, petentul nu a discutat nimic în mașină, în sensul că nu a spus cui a dat-o în bar și nici în ce scop anume. De asemenea, martorul a mai relatat că petentul nu a făcut nici o referire la polițist cu această ocazie și că el personal nu a auzit nici ca petentul să-i fi spus polițistului ceva despre acea sacoșă cât timp au fost în incinta postului de poliție.
Martora, care la acea dată era gestionară la barul de lângă poliție, a declarat că petentul nu i-a lăsat cele două bidoane de vin, că, de altfel, niciodată nu a lăsat nimeni în bar sacoșă ori bunuri pentru polițiști și că nici ea personal nu a cumpărat băuturi alcoolice de la persoane particulare.
Martora a dat în cauză două declarații care sunt contradictorii.
Astfel, în declarația de la fila 29 arată că a intrat și ea la postul de poliție împreună cu petentul, însă acesta nu avea nici o plasă în mână și nici alte obiecte.
Pentru ca în declarația de la fila 5 dosar, aceasta să susțină că la sfârșitul audierii petentul i-a dat unui polițist o sacoșă cu două bidoane de vin, însă nu a spus nimănui în ce scop a făcut acest lucru.
Această din urmă declarație este nesinceră și este evidentă contradicție cu declarația martorului, din care rezultă că petentul nu a avut sacoșă în incinta postului de poliție și nici nu a discutat cu polițiștii nimic în legătură cu aceasta, precum și cu susținerile petentului.
Apoi, chiar și în condițiile în care petentul ar fi dus cele două bidoane cu vin la acel bar, nu se poate susține săvârșirea vreunei infracțiuni de intimat, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că cele aceste bunuri ar fi fost pretinse de intimat pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent împotriva sentinței penale nr.37/D din data de 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-petent să plătească statului suma de 80 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
GREFIER,
Red.hot.
Red.dec.
El. - 2 ex.
12.05.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
