Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 332/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 332
Ședința publică din data de 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva deciziei penale nr. 123/A din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru intimatul inculpat - solicită respingerea recursului declarat de partea civilă și menținerea hotărârii atacate întrucât prejudiciul solicitat nu este dovedit și niciuna dintre expertizele efectuate în cauză nu relevă că s-a produs prejudiciul solicitat de partea civilă. De asemeni, solicită plata onorariul de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate întrucât din probe rezultă că prejudiciul a fost corect stabilit și obligarea recurentei la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.558 din 15.12.2008, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul penal nr-, s-a dispus:
În baza art 334 cod proc. pen. schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea prev. de art 11 lit. c din Lg. 87/1994 cu aplic. art 13 cod pen. în infracțiunea prev. de art art 11 lit. c din Lg. 87/1994 cu aplic. art 13 cod pen, art 41 alin 2 cod pen.
În baza 11 pct. 2 lit. a, art 10 lit d cod proc. pen. a fost achitat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 15.10.1979 in Campina, jud. P, cu același domiciliu,-, -. A,.12, cetățean R, CNP - sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art 9 din Lg. 87/1994, cu aplic. art 13 cod pen.
În baza art 11 lit. c din Lg. 87/1994 cu aplic. art 13 cod pen. art 41 alin 2, art 74 lit. a, 76 lit. d cod pen. a fost condamnat inculpatul, cu datele de stare civila sus menționate la pedeapsa închisorii de 3 luni.
În baza art. 81 cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durata de 2 ani si trei luni, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 cod pen.
În baza art. 359 cod proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art 83 cod pen. care statuează ca in cazul in care inculpatul săvârșește o noua infracțiune in cursul termenului de încercare, instanța urmând a revoca suspendarea condiționata, dispunând executarea pedepsei in întregime.
În baza art. 14, 346 alin 1 cod proc. pen. raportat la art 998 cod civ. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile in suma de 3468,2885lei, reprezentând impozit pe profit, TVA, diferența venit neraportata si neînregistrata, către partea civila statul R prin ANAF B, reprezentat prin DGFP
S-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești, in termen de 15 zile de la data rămânerii definitive si in forma legalizata, in vederea efectuării mențiunilor necesare in registrul comerțului.
În baza art. 192 alin 3 cod proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat (pentru infracțiunea prev. de art 9 din Lg. 87/1994) au rămas în sarcina statului.
În baza art. 191 alin 1 cod proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în suma de 400 lei, din care 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
În baza art 189 cod proc. pen. s-a dispus avansarea onorariului apărătorului din oficiu, av. din fondurile MJ către BA
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
În data de 17.05.2005 partea civila, statul R prin ANAF B, reprezentata de Direcția Generala de Administrare Fiscala Bae fectuat un control fiscal la sediul societății SC SRL Comanesti pentru analiza modului de calculare, evidențiere si virare a impozitelor, taxelor si contribuțiilor datorate bugetului de stat ( fl.222-224 dosar parchet).
Cu ocazia inspecției fiscale, partea civila a constatat un prejudiciu de 29.272.142.097 lei rol reprezentând debite stabilite suplimentar, determinate prin estimare.
Partea vătămata, statul R prin ANAF B reprezentata prin DGFP Baf ormulat plângere penala in data de 30.05.2008 ( fl. 219 dosar parchet) solicitând tragerea la răspundere penala a inculpatului, administrator al societății SC SRL sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 9 coroborat cu art. 11 lit. c, art. 12 lit. b din Lg. 87/1994.
Plângerea penala formulata de partea vătămata a format obiectul dosarului penal 161/D/P/2005, fiind efectuate de cercetări penale de către DIICOT
In urma expertizei contabile dispuse de către organul de cercetare penala s-a constatat existenta unui prejudiciu infracțional de 19.223.600 lei rol.
Biroul Teritorial DIICOT si-a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Moinești prin ordonanța nr. 161/D/P/ din 21.09.2006 (fl. 12 dosar parchet) întrucât prejudiciul infracțional este mai mic de 500.000 euro.
Inculpatul a fost trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9, art. 11 lit b din Lg. 87/1994 republicata in data de 29 iulie 2003, cu aplicarea art. 13 cod pen. art 33 lit. a cod pen. constând in faptul ca inculpatul, in calitatea de administrator al SC SRL, ar fi refuzat sa prezinte organelor de control fiscal documentele contabile ale societății iar in perioada 30.03.-31.12.2004 ar fi înregistrat in evidentele contabile ale societății operațiuni fictive si nu a înregistrat toate veniturile realizate creând bugetului de stat un prejudiciu de 19.223.600 lei rol.
Referitor la prima infracțiune dedusa judecații, prevăzuta de art. 9 din Lg. 87/1994 republicata in data de 29 iulie 2003, cu aplic. art. 13 cod pen. instanța a apreciat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În cauza penala de față sunt aplicabile dispozițiile art.13 cod pen. privind legea penală mai favorabilă, între momentul constatării infracțiunii de către organele de urmărire penală și momentul judecații existând o succesiune de legi, respectiv Lg. 87/1994, republicată în data de 29.07.2003, respectiv Lg.241/2005, intrată în vigoare la data de 15.07.2005.
Examinând condițiile de incriminare, sancționare prevăzute în art. 9 din Lg. 87/1994 republicată comparativ cu cele instituite de art 4 din Lg. 241/2005, instanța a constatat ca acest din urma text este mai favorabil inculpatului. Astfel, prevederile art. 4 din Lg. 241/2005 instituie noi condiții de incriminare pentru realizarea elementului material al infracțiunii, ca refuzul de a prezenta documente contabile să fie nejustificat, subiectul activ al infracțiunii să fi fost somat de trei ori pentru a prezenta organelor competente documentele legale si bunurile din patrimoniu, in scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale, vamale.
În cauza penală de fata nu exista dovada ca partea vătămata ar fi somat de trei ori inculpatul sa prezinte documentele contabile.
Partea civilă a întocmit singură invitație în data de 28.04.2005 (fl. 186 dosar parchet) și nu trei așa cum prevede textul de lege.
În cadrul raportului de inspecție fiscală întocmit în data de 28.11.2005 de la fl. 118 dosar parchet se menționează faptul ca administratorului societății SC SRL i-au fost adresate invitații conform art. 49 din OG 92/2005 însă acestea au fost returnate de către Posta Activității de Control Fiscal, cu mențiunea " destinatar mutat".
Având în vedere ca aceste invitații au returnate expeditorului întrucât inculpatul era plecat din tara încă din luna august 2005 nu se poate retine ca inculpatul ar fi refuzat in mod nejustificat sa prezinte documentele solicitate atâta timp cat nu a avut cunoștința de existenta acestor invitații, aflându-se practic in imposibilitate obiectiva.
De altfel, chiar prin ordonanța nr. 161D/P/2005 Parchetul de pe lângă ICCJ se menționează ca inculpatul s-a aflat în imposibilitate obiectivă de predare a documentelor contabile. Organele de urmărire penală au consemnat faptul ca pe parcursul cercetărilor penale au fost refăcute documentele contabile iar în ipostaza identificării corespondente a unor clienți ai firmei, nu determină suspicionarea calității persoanei care pune la dispoziție documente justificative ce au valoare probatorie, în condițiile în care reprezentantul legal al societății se afla în imposibilitate obiectivă de predare.
În aceeași ordonanță organul de urmărire penală a constatat că în condițiile în care inculpatul este plecat în străinătate, numitul, fratele acestuia a pus la dispoziția organelor de cercetare penală înscrisuri ce reprezintă evidenta contabilă a societății reîntocmită parțial.
Mai mult textul de lege impune dpdv al laturii subiective, săvârșirea infracțiunii prev. de art 4 din LG. 241/2005 cu intenție directă, dat fiind existenta unui scop special, anume împiedicarea verificărilor financiare, fiscale și vamale.
Așa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală, pe parcursul cercetării penale au fost identificate noi documente contabile, inclusiv, carnete facturiere, așa cum reiese din procesul verbal de la fl. 56 dosar parchet, adresa 1746/D/2005 ( fl. 104 dosar parchet). Pe cale de consecință, instanța a apreciat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art 4 din Legea 241/2005( art 9 din Lg. 87/1994), nici sub aspectul laturii subiective, prin raporturile de expertiză contabilă efectuate atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății concluzionându-se că prejudiciul adus bugetului de stat derivă doar din faptul că factura fiscală de livrare nr. -/2004 nu este însoțită de documente de proveniență pentru cantitatea de 25,7 mc cherestea rășinoase, iar oad oua factură -/31.12.2004 a fost înregistrată în contabilitate în ianuarie 2005, înregistrându-se un prejudiciu de 1545,9285 lei provenit din neînregistrarea în contabilitate în luna decembrie a acestei facturi.
În condițiile în care atât experții contabili cât și organele judiciare au avut la dispoziție documentele contabile pe baza cărora s-a stabilit prejudiciul infracțional adus bugetului de stat, fiind depuse la dosarul cauzei, iar inculpatul a refăcut actele contabile pierdute, instanța a apreciat că inculpatul nu a urmărit împiedicarea verificărilor fiscale așa cum prevede textul de lege pentru realizarea elementului material al infracțiunii deduse judecații.
Pe cale de consecință, instanța în baza art 11 pct. 2 lit. a, art 10 lit d cod proc.pen a achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "refuz prezentare documente contabile" prev. de art 9 din Lg. 87/1994, cu aplic. art 13 cod pen. (în vigoare la data reținută de către organele judiciare ca fiind cea a comiterii infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului).
Cu privire la cea de a doua infracțiune dedusă judecații prevăzută de art. 11 lit. c din Lg. 87/1994, instanța a apreciat ca sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Așa cum s-a reținut și în raportul de expertiză contabilă efectuat în prezenta cauză, prejudiciul infracțional adus bugetului de stat de către inculpat este în suma totală de 3468,2885 lei. Astfel, inculpatul nu a înregistrat în evidența contabilă și nu a raportat veniturile și TVA aferent facturii nr. -/31.12.2004. Diferența între veniturile rezultate din factura fiscală de livrare sus menționată înregistrată în evidența contabilă și veniturile raportate organelor fiscale este de 1545,9285 lei.
De asemeni, prejudiciul creat bugetului de stat în sumă de 1922,36 lei provine din nejustificare cu documente de proveniență a bunurilor din factura fiscală de livrare nr. -/26.05.2004 și reprezintă impozit pe profit și TVA.
În drept fapta inculpatului, în calitate de administrator, de a înregistra în evidențele contabile operațiuni fictive și de a nu fi înregistrat toate veniturile realizate, creând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 3468,2885 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art 11 lit. c din Lg. 87/1994.
Instanța a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 13 cod pen. privind legea penală mai favorabilă și apreciază ca față de condițiile de incriminare din legea nouă (care prevede în art. 9 alin 1 teza finală, un scop special cu caracter mai general și anume săvârșirea faptelor infracționale pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, spre deosebire de textul vechi al art. 11 lit. c din legea veche care enumera în mod limitativ scopul săvârșirii faptei și anume de a nu plăti ori diminua impozitul, taxa sau contribuția.
Totodată instanța a constatat ca textul incriminator al art. 11 lit. c din Legea 87/1994 republicată în iulie 2003 se regăsește sub forma a două infracțiuni distincte în art. 9 lit. b, c din noua lege, Lg. 241/2005.
Față de această situație instanța a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche, acțiunile infracționale ale inculpatului realizând elementul material al unei singure infracțiuni pentru care este aplicabila o singura pedeapsa.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit mai multe acte materiale la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, iar fiecare act material reprezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice în baza art 334 cod proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art 11 lit. c din Lg. 87/1994, cu aplic. art 13 cod pen. în infracțiunea prev. de art 11 lit. c din Lg. 87/1994, cu aplic. art 13 cod pen. art 41 alin 2 cod pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art 72 cod pen. respectiv: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele speciale de pedeapsă, persoana inculpatului, gradul de pericol social al faptei, valoarea prejudiciului infracțional, urmând a aplica pedeapsa închisorii orientată spre minimul special.
Față de persoana inculpatului, infractor primar, valoarea redusă a prejudiciului adus bugetului de stat, instanța a apreciat că în cauză se impune reținerea circumstanței atenuante prev. de art 74 lit. a cod pen. coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege în condițiile art. 76 cod pen.
Totodată instanța a constatat că potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul nu are antecedente penale, așa încât scopul educativ al pedepsei prev. de art 54 cod penal poate fi atins și fără executare în regim de detenție, fiind întrunite condițiile art. 81 cod pen pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare ce se compune din durata fixă de doi ani plus pedeapsa aplicată prin prezenta potrivit art 82 cod pen.
În baza art. 359 cod proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 cod pen. care statuează că în cazul în care inculpatul săvârșește o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea pedepsei în întregime.
Sub aspectul laturii civile.
Din punct de vedere procedural trebuie menționat faptul că în cursul judecații instanța a constatat ca SC SRL nu are calitate procesuală în prezenta cauză.
Pentru a decide astfel instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin sentința civilă 138/2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar 1825/2006, instanța, în temeiul art. 131 Lg.85/2006 a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea societății SC SRL din registrul comerțului.
Dat fiind faptul că în conformitate cu prevederile Decretului 31/1954, societatea pentru care s-a închis procedura falimentului și mai mult a fost radiată din registrul comerțului, nu are capacitate procesuală de folosință de exercițiu, iar lichidatorul a fost descărcat de orice îndatorire și responsabilitate, instanța a constatat că partea responsabilă civilmente nu are capacitate procesuală.
Definiția dată de practica judiciară pe baza legislației în domeniu, instituția procedurii falimentului constă in acel mod de încetare a persoanei juridice aplicabil în cazurile prevăzute de lege.
Mai mult, există o imposibilitate obiectivă cu privire la reprezentarea acestei societăți în fața instanței, iar ulterior, în faza executării silite a prezentei hotărâri sub aspectul laturii civile. Jurisprudența Cedo statuează că drepturile ocrotite de lege și instituțiile statale, trebuie să devină concrete și efective, iar în lipsa unui reprezentant al societății respective (administratorul nu are calitate de reprezentant, nu a fost numit lichidator) și a capacității de folosință și exercițiu a societății aceasta nu poate avea calitate procesuală în prezenta cauză, iar dreptul părții civile nu ar fi decât iluzoriu și lipsit de concretețe.
Pe cale de consecință, instanța a constatat ca SC SRL nu poate avea calitate procesuală în prezenta cauză.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului infracțional invocat de partea civilă și anume suma de 29.282.142 lei ron, instanța a constatat ca acest prejudiciu nu a fost dovedit, toate expertizele contabile efectuate în prezenta cauză (inclusiv cele din cursul urmăririi penale) stabilind un prejudiciu de 3468,2885 lei.
Diferența de prejudiciu derivă din faptul că partea civilă a refuzat să recunoască calitatea de document contabil justificativ unui număr de 4 carnete facturi fiscale reprezentând 51 de facturi, care potrivit expertizei contabile se regăsesc în evidența contabilă a societății și au caracterul de document justificativ.
Potrivit actelor existente la dosarul de urmărire penală (proces verbal de la fl.56 dosar parchet, adresa 1746D/P/2005, partea civilă a fost înștiințata de către organele judiciare despre faptul ca au fost identificate noi documente contabile si s-a făcut referire la necesitatea efectuării unei noi inspecții fiscale contrar aserțiunilor părții civile conținute in obiecțiunile formulate la raportul de expertiza.
Prin adresa 6055/2005 8 fl. 277 dosar parchet, partea civila a comunicat faptul ca SC SRL a ridicat un bloc de facturi fiscale ( deși a contestat faptul ca SC SRL a emis facturile respective) iar prin adresa nr. 6056/2005 partea civila comunica depunerea bilanțului contabil, decont TVA de către SC SRL.
Partea civila a întocmit un proces verbal ulterior de inspecție fiscala insa a continuat sa nu ia in considerare facturile fiscale ( 5 carnete ) deși exista adresa sus menționata nr. 6055/2005 iar facturile au fost înscrise in evidenta contabila a SC SRL ( menționate analitic in anexele 1 si 3 la raportul de expertiza).
Concluzionând, instanța a apreciat ca atâta timp cat documentele contabile exista, au calitatea de document justificativ, nu este admisibila stabilirea prejudiciului prin estimare in condițiile art. 14 din Lg. 241/2005 coroborat cu art. 67 din OG 92/2003.
Așa cum s-a reținut si in considerentele anterior menționate, instanța a constatat ca prin acțiunile sale inculpatul a produs bugetului de stat consolidat un prejudiciu de 3468,2885 lei reprezentând diferența venit, TVA si impozit pe profit.
Așadar, în cauză fiind întrunite condițiile art. 14, 346 alin 1 Cod proc. pen. coroborat cu art. 998 cod civ. privind răspunderea civila delictuala, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 3468,2885 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civila statul R prin B, reprezentat DGFP
S-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive si in forma legalizata, in vederea efectuării mențiunilor necesare in registrul comerțului.
În baza art. 192 alin 3 cod proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat (pentru infracțiunea prev. de art 9 din Lg. 87/1994) au rămas in sarcina statului.
În baza art 191 alin 1 cod proc. pen a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariu avocat din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal apelanta parte civilă DGFP - ANAF, care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității acordării în totalitate a daunelor solicitate, iar pe de altă parte sub aspectul faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra obligațiilor accesorii solicitate.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, apreciază că apelul declarat este fondat doar cu privire la nepronunțarea asupra obligațiilor accesorii pentru considerentele ce vor fi expuse:
Partea civilă ANAF - DGFP B, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 29.282.142 lei ron, apreciind că acesta este prejudiciul real cauzat pentru săvârșirea infracțiunii de către inculpat.
Pentru a da naștere unor pretenții reale, partea civilă avea obligația să dovedească existența acelui prejudiciu, astfel cum a fost solicitat, precum și îndeplinirea integrală a condițiilor răspunderii civile delictuale pentru suma solicitată.
Ori, din conținutul expertizelor contabile efectuate în cauză, singurele în măsură să releve cuantumul exact al prejudiciului creat prin fapta inculpatului, rezultă neechivoc că acesta este într-un cuantum mult mai redus, așa cum a fost de altfel corect stabilit de instanța de fond.
Suma solicitată de partea civilă, are caracter estimativ, nefiind dovedită cu acte, prejudiciul cert cauzat bugetului de stat fiind cel constatat cu acte certe și care dovedește o valoare mult diminuată în raport de cea solicitată.
Hotărârea instanței de fond este însă netemeinică în ceea ce privește neobligarea inculpatului și la plata accesoriilor aferente TVA-ului și impozite pe profit solicitate și cu privire la care prima instanță nu s-a pronunțat.
Aceste obligații accesorii decurg direct din lege cu titlu de sancțiuni pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale principale, iar acestea se datorează de la scadență până la achitarea obligațiilor fiscale, în baza principiului de drept, conform căruia accesoriul urmează principalul.
Față de aceste aspecte, tribunalul în baza art.379 pct.1 lit.a pr.pen. a admis apelul formulat de - ANAF - DGFP B cu privire la neobligarea la plata accesoriilor aferente TVA-ului și impozitului pe profit.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal partea civilă prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului, partea civilă a susținut că instanța de apel a apreciat eronat probele administrate în cauză, având în vedere numai raportul de expertiză efectuat în cursul judecății la prima instanță.
S-a mai susținut că prejudiciul real este cel stabilit de organele fiscale prin estimare, deoarece la cele două controale efectuate societatea, al cărui administrator a fost inculpatul, nu a pus la dispoziția organului fiscal documentele de evidență contabilă.
Recursul nu este fondat.
Acțiunea civilă alăturată celei penale rămâne guvernată de legea civilă, iar potrivit art.1169 cod civil sarcina probei revine celui ce face o propunere înaintea judecății.
Potrivit art.90 al.2 sunt C.P.P. mijloace de probă procesele verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.
Pe de altă parte, potrivit art.63 al.2 aprecierea C.P.P. fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate.
Este de reținut că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2.928.214 lei, având în vedere numai constatările din procesele verbale de control efectuate la datele de 17.05.2005 și 15 nov. 2005.
În vederea soluționării laturii civile, în cauză s-au efectuat însă și două expertize contabile, una în cursul urmăririi penale (fl.25 - 35) stabilind că valoarea obligațiilor societății la bugetul de stat este de 1922,36 lei. Cealaltă expertiză s-a efectuat în cursul judecății la prima instanță la propunerea părții civile, care a formulat și obiectivele acesteia (fl.94 dosar fond). De altfel, din cuprinsul acestui din urmă raport rezultă că la stabilirea pagubei s-au avut în vedere documente care nu fuseseră prezentate însă organului fiscal cu ocazia controalelor efectuate, ceea ce a făcut ca acesta să stabilească întinderea prejudiciului prin estimare.
În cadrul răspunderii delictuale, un element esențial îl constituie prejudiciul, care trebuie să îndeplinească mai multe condiții, printre care și aceea de fi cert.
Apreciind probele administrate în cauză sub aspectul laturii civile, Curtea constată că, spre deosebire de organele de control fiscal, expertizele efectuate au avut în vedere documente contabile existente, care au permis stabilirea unui prejudiciu cert.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit.b se C.P.P. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice a județului B, împotriva deciziei penale nr.123/A din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu, în sumă de 200 lei, avocat.
În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
GREFIER,
Red. -
Red. - /.
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
21.05.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Ecaterina Ene
