Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 209 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 381
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 153 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă avocat oficiu pentru inculpatul, avocat oficiu care substituie pe avocat pentru inculpatul, lipsă fiind inculpații și partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond achitarea inculpatului în baza art. 11 alin. 2 rap. la art. 10 lit c Cod procedură penală. Apreciază că simpla declarație dată de inculpat în fața organelor de urmărire penală prin care și-a recunoscut fapta, declarație care a fost modificată ulterior în fața procurorului, nu a putut fi coroborată cu un alt mijloc de probă.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond achitarea inculpatului în baza art. 11 alin. 2 rap. la art. 10 lit c Cod procedură penală întrucât din probatoriul administrat nu reiese că vinovatul se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Din declarațiile existente nu rezultă că acesta ar fi săvârșit furtul ce s-a reținut în sarcina sa.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, întrucât ambele instanțe au apreciat că declarațiile date în fața organelor de urmărire penală se coroborează cu declarațiile martorilor și, astfel încât vinovăția este dovedită în cauză. Organele de poliție au plecat spre partea vătămată de la declarația dată de cei doi inculpați în faza de urmărire, nu a fost o sesizare a părții vătămate, ulterior ajungându-se la aceasta.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 306/22.12.2008 a Judecătoriei Fălticeni au fost condamnați inculpații: - și, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, b și c Cod penal rap. la art. 76 lit. c Cod penal la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile și cu consecințele art. 82 și următoarele Cod penal, raportat la art. 71 alin. 5 Cod penal.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
A fost obligat inculpatul - să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare avansate în ambele faze procesuale.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 450 lei cheltuieli judiciare avansate, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu, la cercetarea judecătorească.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, nr. 912/P/2006 din 31.10.2007 comunicat împreună cu dosarul de cercetare penală și înregistrat la Judecătoria Fălticeni sub nr-, au fost trimiși în judecată inculpații -, fiului lui și, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. "a", "e", "g" și "i" Cod penal.
În urma administrării probatoriului la cercetarea penală s-a reținut că la data de 25.07.2006, inculpații au plecat cu mașina proprietatea numitului, din municipiul S, pe care l-au rugat să-i transporte la T
În autoturism se afla și prietena lui, martora -.
Ajunși în municipiul F, inculpații au cerut conducătorului auto să oprească deoarece au o întâlnire cu un prieten.
Inculpații au plecat în oraș și au revenit la autoturism după 20-25 minute, fără a preciza ce au făcut în acest timp.
La ieșirea din municipiul F, autoturismul a fost oprit de un echipaj de poliție aflat în misiune.
La verificarea autoturismului, polițiștii au găsit sub scaunul din dreapta față ocupat de martora - un radiocasetofon auto de care, conducătorul auto și prietena sa au declarat că nu au cunoștință.
Audiați în aceeași noapte, inculpații au recunoscut că au sustras radiocasetofonul dintr-un autoturism marca Wolkwagen de culoare argintie, după ce inculpatul a deschis portiera față cu o cheie.
Ulterior inculpații au revenit și au declarat că numitul ar fi sustras radiocasetofonul, dar că acesta i-a amenințat și le-a spus să recunoască ei acest furt.
În declarațiile date, inculpații au recunoscut doar că au distrus geamul autoturismului părții vătămate, când încercau să se apere de câinii comunitari care îi atacaseră.
Pentru trimiterea în judecată a inculpaților, organele de cercetare penală au valorificat următoarele mijloace de probă:
- plângerile și declarațiile părților vătămate;
- procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice;
- dovada de restituire a radiocasetofonului;
- declarațiile martorilor și -;
- declarațiile inculpaților;
Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpați pentru infracțiunea de "distrugere" prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, în cauză fiind aplicabile disp. art. 10 lit. "d" Cod pr. penală.
În instanță, partea vătămată, prezentă, prin declarația dată (fila 98) arată că a recuperat radiocasetofonul și nu se constituie parte civilă.
După mai multe termene acordate și citarea cu mandate de aducere, inculpatul, s-a prezentat în instanță, asistat de avocatul ales, care prin declarația dată (fila 141) nu recunoaște săvârșirea faptei, arătând că prima declarație dată la urmărirea penală a fost dată sub presiunea organelor de anchetă și amenințările din partea martorului, acesta fiind autorul faptei, acesta aducând radiocasetofonul și l-a dat inculpatului, care apoi l-a băgat sub banchetă.
Recunoaște doar că încercând să se apere de câinii comunitari a aruncat cu o piatră și din greșeală a distrus geamul autoturismului -. Declarația reală este cea dată în fața procurorului și în prezența apărătorului și unde a arătat că nu este autorul furtului și că cercetarea penală s-a făcut sub presiune și amenințări. Nu are însă martori cu care să dovedească amenințările din partea numitului.
Inculpatul, citat la mai multe termene, inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat pentru audieri în instanță, din procesele verbale întocmite cu ocazia căutării și prezentării la instanță, organele procedurale, arătând că acesta lipsește de la domiciliu de o perioadă mare de timp și nu se cunoaște la ce adresă se află (filele 140, 147, 170), ceea ce s-a considerat ca sustragere de la cercetarea judecătorească.
Pentru acest inculpat, inițial s-a depus delegație de asistare și reprezentare a avocatului ales (fila 97), dar care nu s-a mai prezentat la termenele de judecată alocate și s-a dispus numirea apărătorului din oficiu, avocat (fila 160) și care a reprezentat pe inculpatul la dezbaterile ce au urmat și a depus concluzii scrise (filele 173-175).
Față de declarația dată de inculpatul -, acesta și apărătorul ales, declară că nu au propus probe în susținerea celor arătate sau în circumstanțiere.
S-au audiat martorii din lucrări, (fila 100) și () - (fila 99) care declară că își mențin declarațiile date la cercetarea penală și că inculpații sunt cei care au comis fapta, așa cum au recunoscut și la organele de poliție.
Martorul, arată că după ce au dat declarații, a plecat și inculpații au rămas la poliție.
Pe fond, apărătorii inculpaților au solicitat achitarea acestora deoarece nu ei au săvârșit fapta, adevăratul autor fiind martorul.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, prima instanța a constatat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptei.
Declarațiile date de inculpați imediat după depistare, la organele de poliție (filele 47,48 - - și fila 56 - ), olografe, scrise personal de aceștia, conțin date asemănătoare cu privire la împrejurările comiterii faptelor pe care le-au recunoscut inculpații, nefăcând nici o apreciere că faptele ar fi fost săvârșite de martorul.
Ulterior prin declarațiile date la parchet (filele 57-60 - și filele 61-66 - -) aceștia retractează primele declarații și arată că acestea au fost date urmare amenințării din partea martorului, adevăratul autor al faptei.
Ambii inculpați nu dovedesc cu vreun mijloc de probă amenințările și agresiunile, dar nici săvârșirea faptei de către acest martor.
Având în vedere că primele declarații au fost date imediat după depistare de către lucrătorii de poliție (26.07.2006), iar cele la 12.03.2007 (după aproximativ 3 luni) prima instanță a apreciat că acestea din urmă s-au datorat influenței și înțelegerii reciproce dintre inculpați, dar care nu sunt dovedite cu vreun mijloc de probă.
Pe de altă parte, instanța, văzând și cazierele judiciare (filele 46 și 53) ale inculpaților, a concluzionat că inculpații dau dovadă de un comportament infracțional pe aceleași fapte de furt, motiv pentru care au intuit eventualele pedepse la care se pot aștepta și au schimbat declarațiile.
Mai mult, faptul că inculpatul se sustrage cercetării judecătorești întărește această convingere cu privire la vinovăția sa.
Pentru aceste motive, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat, a condamnat pe inculpați.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete în care s-au săvârșit, urmările și consecințele lor, dar și antecedentele personale ale inculpaților.
Văzând acestea, valoarea prejudiciului cauzat și recuperat, relativ redus (nesemnificativ) prim instanță a apreciat că în cauză se poate face aplicarea prev. art. 74 lit. "a", "b" și "c" Cod penal raportat la art. 76 lit. "c" Cod penal și reținând circumstanțele atenuante a aplicat inculpaților o pedeapsă sub minimum prevăzut de lege.
Pe aceleași considerente, prima instanță a apreciat că reeducarea inculpaților s-ar putea realiza și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 81 Cod penal în condițiile și cu consecințele art. 82 și următoarele Cod penal.
În temeiul art. 189 și 191 Cod pr. penală inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în ambele faze procesuale, în care s-a inclus și onorariul apărătorilor din oficiu.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și.
În motivarea cererii de apel inculpatul a arătat în esență următoarele: solicită achitarea sa în baza art. 10 lit. c C.P.P. fapta nefiind săvârșită de el, nu se poate vorbi de o culpă clară a inculpatului și nici despre existența acelor indicii temeinice că cei trimiși în judecată sunt cei care au săvârșit fapta; cei vinovați de comiterea faptei au dat declarații de martori și cei nevinovați au dat declarații de făptuitori, există inadvertențe între declarațiile martorilor și; martora nu a arătat că atunci când inculpații au urcat în mașină aveau asupra lor vreun casetofon iar martorul a arătat că cei doi aveau asupra lor o sticlă de Fanta când s-au urcat în mașină; a arătat că el și prietenul său au fost amenințați de să arate că ei au sustras casetofonul, în caz contrar având de suferit; fața casetofonului s-a găsit în portiera față dreapta unde stătea martora; autoturismul din care s-a furat era identic cu cel al martorului, cheile putându-se potrivi, acesta nu avea casetofon în mașină, aceste aspecte putând să-l facă principalul suspect; nu s-au luat amprente de pe casetofon ca să se certifice cine l-a furat; în cauză nu este prejudiciu, sunt mari dubii privind vinovăția inculpatului, nu s-a stabilit care ar fi fost mobilul faptei și există un complex de indicii că cel care a săvârșit fapta este martorul, fiind aplicabil principiul in dubio pro reo.
În motivarea cererii de apel inculpatul a arătat în esență următoarele: solicită achitarea sa în baza art. 10 lit. c C.P.P.; instanța de fond a reținut declarațiile date la organele de poliție pe care le-au retractat iar în afara acestor declarații nu există probe certe din care să rezulte că este vinovat, martorii care erau în autoturism nu l-au văzut cu radiocasetofonul părții vătămate, aceștia declarând că după ce au oprit în F au cumpărat o sticlă de suc și nu pot preciza în ce împrejurări a ajuns radiocasetofonul sub scaunul din dreapta față pe care se afla martora; declarațiile date la Parchet corespund adevărului iar instanța nu a verificat aspectele relatate, el arătând că cel care a comis fapta este martorul, acesta a folosit cheia autoturismului său, marca VW, și a descuiat autoturismul părții vătămate care era de aceeași marcă; portiera mașinii părții vătămate nu a fost forțată, fiind folosită o cheie potrivită, în urma perchezițiilor corporale și a verificărilor efectuate nu s-au descoperit asupra lor chei sau unelte care ar fi putu fi folosite la deschiderea autoturismului părții vătămate.
Tribunalul a dispus reaudierea martorilor din lucrări și (fostă ), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Prin decizia penală nr. 153 din data de 09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceavas -au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că vinovăția inculpaților, care au luat împreună rezoluția infracțională și au colaborat pentru a sustrage radiocasetofonul auto aparținând părții vătămate, unul din ei deschizând portiera iar celălalt asigurând paza, este dovedită prin mijloacele de probă enumerate de prima instanță și descrise pe larg.
Fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a,e,g și i pen. pentru care au fost condamnați de prima instanță.
Tribunalul a apreciat că în mod nelegal prima instanță a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzut de art. 74 lit. a, b, și c pen. în condițiile în care ambii inculpați aveau antecedente penale, fără a fi recidiviști, deci nu se poate reține o conduită bună înainte de comiterea faptei, nu au făcut nici un efort pentru repararea pagubei și au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, cu excepția primelor declarații. De asemenea Tribunalul a constatat că, în mod nelegal prima instanță nu a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi conform art. 71 al. 1.pen. însă aceste erori nu pot fi îndreptate prin prezenta decizie întrucât ar însemna o agravare a situației inculpaților în propria cale de atac, fapte nepermis conform art. 372 Cod procedură penală, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără însă a-l motiva.
Inculpații recurenți deși au fost legal citați nu s-au prezentat în fața instanței.
Apărătorii din oficiu a inculpaților, au susținut aceleași motive ca în fața instanței de apel, reținute mai sus, iar în subsidiar au solicitat redozarea pedepselor.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14, 18 Cod procedură penală precum și în conformitate cu art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Astfel, la data de 25.07.2006 inculpații au plecat din mun. S cu mașina proprietatea martorului. Împreună cu aceștia se afla și martora, prietena martorului mai sus menționat.
În mun. F, martorul a oprit ca urmare a rugăminților inculpaților care au plecat și au revenit după circa 20-25 de minute.
La ieșirea din mun. F autoturismul condus de martorul a fost oprit de un echipaj de poliție aflat în misiune. Procedând la verificarea mașinii s-a găsit sub scaunul din dreapta față ocupat de martora un casetofon.
Inculpații au fost audiați în acea noapte, ocazie cu care au recunoscut că au sustras casetofonul marca dintr-un Volkswagen Passat de culoare argintie, după ce inculpatul a folosit o cheie.
Inculpatul a declarat că el împreună cu au hotărât să sustragă un radiocasetofon auto pentru că autoturismul cu care se deplasau nu avea, fără a spune celorlalți doi intențiile lor, au mers pe o stradă lăturalnică unde au fost atacați de niște câini vagabonzi iar pentru a scăpa amândoi au aruncat cu pietre după acei câini, din greșeală lovind au autoturism marca BMW de culoare neagră distrugând geamul portierei stânga față. În acest timp s-a declanșat sistemul de alarmă al autoturismului, au fugit spre ieșirea din orașul F, s-au oprit lângă un autoturism de culoare argintie, cu număr de Italia, unde cu o cheie potrivită el a deschis portiera față, au luat radiocasetofon auto și au fugit, punându-l sub bancheta auto, fără ca cei doi ocupanți din față a autovehiculului să vadă acest lucru. La ieșirea din F au fost opriți de o patrulă de poliție, iar ca urmare a verificării mașinii a fost găsit radiocasetofonul auto sustras. Inculpatul a data o declarație identică, descriind autoturismul din care a fost sustras radiocasetofonul, pe cel al cărui geam a fost distrus, precizând că a fost cel care a deschis autovehiculul cu o cheie potrivită.
Din procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral întocmit la data de 26.07.2006 coroborat cu declarația părții vătămate din aceeași dată rezultă că la aceeași dată, în jurul orei 130, la locuința părții vătămate s-au prezentat agenții de poliție care i-au solicitat să meargă la autoturism pentru a verifica dacă nu i s-a furat un radiocasetofon auto, fapt constatat în urma verificării, întocmindu-se un proces-verbal de cercetare la fața locului în aceeași dată (filele 12-13 ) și executându-se fotografii judiciare. De menționat este faptul că autoturismul părții vătămate era marca VW Passat, fiind parcat pe strada 2 - din municipiul F, constatându-se că fusese deschisă portiera față cu o cheie potrivită.
În data de 27.07.2006 numitul formulează o plângere penală arătând că la data de 26.07.2006, în jurul orei 600, constatat că persoane necunoscute i-au spart geamul din stânga față, fără a sustrage bunuri sau valori, autovehiculul său fiind marca BMW, fiind parcat pe strada 2 -. S-a întocmit proces-verbal de cercetare la fața locului chiar din data de 26.07.2006, s-au executat fotografii judiciare (filele 26-30 ) din care se poate observa că autovehiculul este de culoare neagră.
Ulterior ambii inculpați au negat constant comiterea faptei, susținând că martorul ar fi comis furtul și i-ar fi amenințat pentru a lua asupra lor fapta. Au recunoscut în continuare doar distrugerea din greșeală a geamului mașinii menționate.
Declarația dată la organele de urmărire penală are aceeași forță probantă cu cea dată în fața instanței judecătorești, motiv pentru care instanța va lua în considerare ca adevărată acea declarație care este confirmată de ansamblul probelor existente în cauză.
Inculpații au revenit asupra declarațiilor de recunoaștere, cu motivarea că ar fi fost amenințați de martorul. Or, această afirmație nu este susținută de probe și nu poate fi luată în considerare, în condițiile în care ei au oferit detalii cu privire la modul de comitere a faptelor, indicând cu precizie prin descriere cu elemente concrete mașina din care au sustras radiocasetofonul, astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut ca adevărate declarațiile date inițial
Față de cele mai sus reținute, alături de cele precizate în considerentele hotărârilor instanțelor de fond și apel, Curtea constată că faptele reținute în sarcina inculpaților există și au fost săvârșite cu vinovăție.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați s-au avut în vedere criteriile generale ale art. 72 Cod penal, apreciindu-se că reeducarea acestora s-ar putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii în favoarea lor a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, b, c Cod penal.
Date fiind împrejurările comiterii faptelor, poziția procesuală a inculpaților, Curtea apreciază că o redozare a pedepselor aplicate acestora nu se impune, un cuantum mai redus nefiind de natură a asigura scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.
Așa fiind, Curtea, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, domiciliat în S,-, - 56 bis,. E,. 11, jud. S și domiciliat în S,-, - 10,. 15, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 153 din data de 09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă inculpații să plătească statului câte 450 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceavaa sumei de 600 lei reprezentând onorarii avocați oficiu inculpați (câte 300 lei pentru fiecare avocat), sumă ce a fost inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare la care aceștia au fost obligați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
TEHNORED BC
2ex/02.11.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
