Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 436/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 436
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpata,împotriva deciziei penale nr. 200 din 06 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata recurentă, asistată de avocatul desemnat din oficiu, lipsă fiind intimatele, și.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța aduce la cunoștința inculpatei că poate da o nouă declarație în această fază procesuală, iar în caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa.
În acest context, întrebată fiind, inculpata arată că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, pentru inculpată, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri judecătorești, respectiv sentința penală 69/2009 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei și decizia penală 200/2009 a Tribunalului Suceava. Pe fond, solicită achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Apreciază că în cauză nu s-au administrat niciun fel de probe care să confirme faptul că inculpata ar fi sustras de la cele trei părți vătămate bani și bunuri. În cauză au fost audiați un număr de 5 martori asistenți care au fost de față la recunoașterile din grup și la fotografiile făcute în mașina poliției. Nu există niciun martor ocular care să confirme susținerile părților vătămate, și anume că inculpata ar fi sustras sumele de bani și bunurile arătate în rechizitoriu și în hotărârile sus menționate la data de 11 iulie 2007 de la partea vătămată, la data de 15 noiembrie 2007 de la partea vătămată și la data de 1 noiembrie 2007 de la partea vătămată. Dacă ar fi fost într-adevăr martori oculari care să confirme că inculpata a săvârșit aceste fapte, organele de cercetare penală i-ar fi putut identifica și aceștia puteau fi audiați atât la instanța de fond, cât și în fața instanței de apel. Martorele propuse de către inculpată în fața instanței de fond, în declarațiile aflate la filele 73 și 74 din dosarul de fond au arătat că inculpata stă în fiecare zi acasă, având în întreținere copiii săi, lucru confirmat și de concluziile anchetei sociale efectuate de către Primăria G H, aflate la fila 82 din dosarul de fond, unde se precizează că inculpata se îngrijește de copii, are bune relații cu vecinii și niciodată nu au fost făcute reclamații la adresa ei. Apreciază că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, că în cauză nu s-au administrat probe care să arate că faptele au fost săvârșite de către inculpată, că nu există martori oculari și s-au luat în considerare numai declarațiile părților vătămate. Partea vătămată, în momentul recunoașterii din grup, chiar a indicat o altă autoare a faptei și nicidecum pe inculpată, aspecte care fondează concluziile de achitare a inculpatei în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, apreciind că faptele au fost săvârșite de către altă persoană. Dacă din administrarea probatoriului precar instanța va aprecia că se fondează o altă hotărâre judecătorească, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale a Tribunalului Suceava pronunțată în apel, menținerea sentinței penale a Judecătoriei Vatra Dornei prin care inculpata a fost achitată în baza art. 10 lit.1Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și de menținere a deciziei penale recurate, motivat de faptul că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatei. Susținerile părților vătămate se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cursul urmăririi penale. Privitor la susținerile apărătorului inculpatei de a se menține soluția instanței de fond prin care prin care aceasta a fost achitată în temeiul art. 11 alin. pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, apreciază că modalitatea prin care inculpata a săvârșit infracțiunile reținute în prezenta cauză și persoana acesteia denotă faptul că activitatea sa infracțională nu este vădit lipsită de importanță așa cum cer dispozițiile la care s-a făcut trimitere. Prin urmare, apreciază că nu se impune achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală.
Inculpata, având ultimul cuvânt, precizează că nu este vinovată, tot timpul a fost acasă și nu la locul săvârșirii infracțiunii și nu este adevărat ce au afirmat martorii că ea ar fi săvârșit faptele.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 69 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. ind. 1 Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin.1 lit. e și alin. 2 lit. Cod Penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 cod penal și 37 lit. cod penal.
În baza art. 18 ind. 1 cod penal s-a aplicat inculpatei sancțiunea cu caracter administrativ prev. de art. 91 alin. 3 cod penal, respectiv amenda de 800 lei.
În baza art. 346 alin. 1 și 2 Cod procedură penală s-au respins pretențiile civile formulate de părțile civile și, ca nedovedite, și s-a luat act de faptul că partea civilă a renunțat la pretențiile civile solicitate inițial.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de partea civilă, reprezentând contravaloarea transportului.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. Cod procedură penală, inculpata a fost obligată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei va fi avansată de Ministerul Justiției în contul Baroului de Avocați S, pentru apărător din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație:
La data de 11.07.2007, partea vătămată a reclamat faptul că în ziua de 09.07.2007 a fost deposedată pe stradă de către o femeie, de suma de 2.000 lei.
La data de 01.11.2007, partea vătămată a reclamat faptul că a fost acostată de o femeie, pe str. - din V D, aceasta sustrăgându-i suma de 700 lei și actele de identitate din sacoșă.
La data de 15.11.2007, în timpul operațiunii de patrulare, în dreptul stației din V D, a fost observată inculpata, care tocmai a acostat-o pe partea vătămată. Partea vătămată a fost deposedată de cerceii din. Ulterior, organele de poliție au reținut-o pe inculpată, pentru cercetări, fiind dusă la sediul poliției.
La percheziția corporală, nu s-a găsit asupra inculpatei nimic din obiectele sustrase, motiv pentru care s-a procedat la examinarea autoturismului cu care a fost adusă la poliție. În interiorul autoturismului marca Audi, cu număr de înmatriculare -, s-a găsit într-o de plastic mov o pereche de cercei, care, prezentată părții vătămate, a fost recunoscută și recuperată de aceasta, conform declarației de parte civilă.
Conform răspunsului dat de SC SRL, la solicitarea organelor de poliție, cerceii sustrași de la partea vătămată au un gramaj de 6,80 gr, nu sunt din aur, iar valoarea lor de piață este de 31,50 lei.
Neexistând nici un martor ocular, sau altă probă concludentă care să confirme susținerile părților vătămate din plângerile lor, organele de poliție au prezentat-o pe inculpată spre recunoaștere, dintr-un grup de 4 persoane, inculpata având nr. 2.
Cu ocazia recunoașterii din grup, dintre părțile vătămate - respectiv și, doar partea vătămată a recunoscut-o din grup pe inculpată, indicând-o ca autoare a faptelor comise asupra ei, în prezența martorilor asistenți.
Acest aspect a fost consemnat și în procesul verbal pentru recunoașterea din grup, fiind confirmată și de martorii asistenți audiați în fața instanței, respectiv Bacer și.
Față de acest aspect, instanța de fond a înlăturat din conținutul infracțiunii de furt calificat în formă continuată, actul material constând în fapta de furt comisă asupra părții vătămate, autorul acestei fapte nefiind inculpata, așa cum rezultă din probele administrate.
Așa fiind, prima instanță a avut în vedere doar cele două fapte, având ca părți vătămate pe și, faptele fiind comise în formă continuată, întrucât au fost săvârșite la un interval de timp apropiat, mod de operare identic, condițiile de timp, loc fiind aceleași, în baza aceleiași rezoluții infracționale.
În atare situație, instanța de fond a conchis că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 alin. 1- 209 alin.1 lit. e și alin. 2 lit. cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 cod penal și 37 lit. cod penal.
Față de prejudiciul produs relativ mic (în cuantum de 2000 lei - dar nedovedit în cazul părții civile, și de 31,50 lei - valoarea cerceilor în cazul numitei ), față de criteriile prev. de art. 18 ind. 1 al. 2. penal, prevăzute pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social, prima instanță a apreciat că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, prin conținutul concret al faptei, astfel că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prima instanță în mod greșit a achitat-o pe inculpată în baza disp. art. 10 lit. b/1 și art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și alin. 2 lit. b Cod penal, întrucât, contrar celor reținute de instanța de fond, fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni, deoarece inculpata este recidivistă, fiind condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare tot pentru o infracțiune de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. c, i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal prin sentința penală nr. 12 din 04.01.2006 a Judecătoriei Suceava în care i s-au aplicat disp. art. 81 Cod penal și, totodată, fiind trimisă în judecată pentru infracțiuni similare prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e Cod penal prin rechizitoriul nr. 117/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, iar la data de 23 martie 2009 i s-a emis mandat de arestare preventivă pentru 29 zile de către Judecătoria Gura Humorului pentru infracțiuni care prezintă pericol social deosebit, respectiv art. 282 și art. 215 Cod penal.
De asemenea, prejudiciile de 2000 lei și 700 lei cauzate părților vătămate și nu au fost recuperate, iar inculpata nu a recunoscut săvârșirea acestei faptei, compusă din 3 acțiuni de furt calificat comise în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.
În al doilea rând, deși în motivarea hotărârii s-a a arătat că instanța va înlătura din conținutul infracțiunii de furt calificat în formă continuată actul material constând în fapta de furt comisă în dauna părții vătămate, pe considerentul că autorul acestei faptei nu ar fi, nu a făcut acest lucru, în sensul că nu a schimbat încadrarea juridică și nu a achitat-o pe inculpată pentru un alt temei decât cel prevăzut de art. 10 lit. b/1 și art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală.
În al treilea rând, deși instanța a reținut că fapta de furt calificat comisă în dauna părții vătămate este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, nu a confirmat restituirea cerceilor sustrași acesteia, cum era legal, ci doar a luat act că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile.
În al patrulea rând, deși instanța a sancționat-o pe inculpată cu o amendă de 800 lei și pentru furtul comis în dauna părții vătămate, nu a obligat-o pe inculpată la recuperarea prejudiciului de 2000 lei către aceasta ci, în mod greșit, i-a respins pretențiile.
De asemenea, nu a obligat-o pe inculpată nici la recuperarea prejudiciului de 700 lei către, deși i-a aplicat inculpatei aceeași sancțiune cu caracter administrativ prevăzută de legea penală, pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e și alin. 2 lit. b Cod penal, cu toate că în cuprinsul hotărârii motivase că inculpata nu este autoarea acestei infracțiuni și o va achita pentru alt temei, dar nu a făcut acest lucru.
Tribunalul Suceava, prin decizia penală nr. 200/06.10.2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, împotriva sentinței penale nr. 69 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, pe care a desființat- în totalitate și, în rejudecare, în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 83 Cod penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit.c, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la care a fost condamnată inculpata prin sentința penală nr. 2 din 04.01.2006 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin neapelare la data de 25 ianuarie 2006 și a dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa stabilită prin prezenta decizie.
În temeiul art. 71 alin. 1. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
S-a constată recuperat în integralitate, prejudiciul cauzat părții civile.
A fost obligată inculpata să plătească părții civile, suma de 2000 lei și părții civile suma de 700 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciilor cauzate prin fapta sa.
Pentru a hotărâ astfel, Tribunalul a raportat elementele faptice și aspectele care circumscriu persoana inculpatei la criteriile avute în vedere de legiuitor în contextul art. 18 ind. 1 Cod penal, respectiv modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă, persoana și conduita făptuitorului și a constatat că prima instanță a apreciat eronat aceste aspecte, procedând la achitarea inculpatei, în condițiile în care s-au reținut și prevederile art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv forma continuată, întrucât în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a săvârșit, la diferite intervale de timp, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Din această perspectivă, împrejurările care se desprind din interpretarea materialului probator administrat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 63 și următoarele Cod procedură penală, relevă cu prisosință, că în cauză, în mod corect, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal.
Așa fiind, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că în cauză este vorba despre o infracțiune continuată, după cum nu a luat în seamă nici starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, contrar prevederilor textului de lege menționat mai sus, raportând soluția de achitare strict la prejudiciile "mici" create.
În atare situație, tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
Cât privește situația juridică a inculpatei, tribunalul a constatat că inculpata a mai fost condamnată la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu aplicarea art. 81 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. c și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, așa cum rezultă din sentința penală nr. 2 din 4 ianuarie 2006 Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosar nr. 7818/2005, definitivă prin neapelare la data de 25 ianuarie 2006. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatei, în contextul art. 37 lit. a Cod penal.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia ei, arătând că se impune achitarea ei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, cât timp în cauză nu s-au administrat niciun fel de probe care să confirme faptul că ar fi sustras de la cele trei părți vătămate bani și bunuri. Nu există niciun martor ocular care să confirme susținerile părților vătămate iar martorele propuse de către inculpată și audiate în fața instanței de fond, au arătat că inculpata stă în fiecare zi acasă, având în întreținere copiii săi, lucru confirmat și de concluziile anchetei sociale efectuate de către Primăria G În subsidiar, a solicitat menținerea sentinței penale a Judecătoriei Vatra Dornei prin care a fost achitată în baza art. 10 lit.1Cod procedură penală și i-a fost aplicată o amendă administrativă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod Procedură Penală, Curtea constată că acesta nu este fondat pentru cele ce urmează:
Probele administrate în cauză relevă cu certitudine vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, coroborarea acestora răsturnând prezumția de nevinovăție, conturând situația faptică reținută în mod corect de către instanța de apel, astfel:
Partea vătămată, la data de 9 iulie 2007, venit cu un autobuz în V D, pentru a achiziționa materiale de construcții, motiv pentru care avea asupra sa suma de 2.000 de lei. După ce a vizitat un depozit de materiale, în momentul în care a trecut pe celălalt trotuar, partea vătămată a fost agresată de o femeie, care i-a smuls plasa de rafie din mână, în care se aflau banii, precum și actul de identitate al fiului său, numitul. Din descrierea făcută de către partea vătămată, rezultă că persoana care a smuls plasa din mâna sa era o femeie tânără, de aproximativ 20 - 30 de ani, cu o înălțime 1,65 - 1,70 metri, față lunguiață, păr negru, despletit, îmbrăcată cu pantaloni și geacă scurtă neagră, din petece de piele.
Procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșa fotografică, depus la fila 15 dosar urmărire penală, relevă că partea vătămată a recunoscut-o pe numita, ca fiind cea care i-a luat sacoșa în care se aflau banii iar planșele fotografice depuse la filele 18 - 23 dosar urmărire penală, fiind de natură să susțină declarațiile acestei părți vătămate.
Partea vătămată, la data de 1 noiembrie 2007, aflându-se într-o cofetărie din comuna Neagra, a fost acostată de o femeie, care a intrat în vorbă cu partea vătămată, inducându-i convingerea că o cunoștea demult. În momentul în care numita a intenționat să pregătească banii necesari de drum pentru a se întoarce la domiciliul său, a constatat că îi lipseau, din portofel, aproximativ 700 lei. portretul femeii care a acostat-o, rezultă că acesta era identic cu cel al persoanei descrisă de numita. De asemenea, planșele fotografice de la filele 31 - 36, și 46 - 50, dosar urmărire penală, coroborate cu procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșa fotografică, sunt în măsură să susțină afirmațiile părții vătămate din declarațiile date atât la poliție, cât și în fața primei instanțe.
Este de observat că martora a relatat faptul că persoana descrisă de cele două părți vătămate este cunoscută de organele de poliție ca fiind o persoană cu un comportament antisocial, persistând în activități infracționale de sustragere de bunuri și că locuiește în G
Partea vătămată, la data de 15 noiembrie 2007, se îndrepta către piața din V D și, la un moment dat, a fost prinsă de brațul stâng de o femeie brunetă, cu, încercând să intre în vorbă cu partea vătămată. Aceasta a relatat că merge spre piață, astfel că împreună s-au deplasat în acea direcție.
Pe drum, femeia care a acostat partea vătămată, a oprit-o de două ori pe aceasta, a descheiat-o la haină, verificând-o și scuturând hainele de pe aceasta, motivând că este prost îmbrăcată, pentru ca, în cele din urmă, femeia brunetă să desfacă cerceii pe care i-a observat la partea vătămată, i-a pus într-o de plastic, apoi a deschis geanta părții vătămate, motivând că va pune cerceii acolo. Partea vătămată declară că, din cauza vârstei, nu a fost atentă și nici nu și-a putut da seama dacă, într-adevăr, acea femeie a pus cerceii în poșetă sau nu, după care a luat-o la fugă.
Ajunsă la sediul poliției, partea vătămată a văzut într-un birou pe femeia care o acostase și care-i luase cerceii, inculpata din prezenta cauză, și, asistând la controlul efectuat de poliție, a constatat că asupra acesteia s-au găsit cerceii săi.
Martorii asistenți audiați în cauză, respectiv, Bacer, relatează despre modul în care s-au efectuat recunoașterile după planșele fotografice, de către părțile vătămate.
Relevante sunt și concluziile raportului de constatare tehnico - științifică din 29 ianuarie 2008, care demonstrează că fragmentul de material plastic albastru mov în care au fost găsiți cerceii părții vătămate provine din punga de plastic găsită la inculpata.
Curtea constată că, instanța de fond nu a dat eficiență tuturor mijloacelor probatorii administrate în cauză și nu a avut în vedere faptul că declarațiile martorelor, sora inculpatei, și, vecina acesteia, sunt subiective, având în vedere conținutul aspectelor relatate, presărate, cel puțin într-un mod bizar, de date temporale amănunțite dintr-o perioadă anterioară, de peste un an. Pe de altă parte, relatările acestor martore sunt generale și nu contravin probatoriului administrat, cât timp aprecierile prezenței inculpatei la domiciliul său sunt de ordin general și nu exclud deplasarea acesteia în alte localități pentru perioade scurte de timp, suficiente comiterii actelor materiale. De altfel, corect tribunalul a constatat existența unor divergențe între declarațiile martorilor propuși de inculpată și declarația dată de aceasta în fața instanței, în care a afirmat că, într-adevăr, a fost pe raza orașului V D, însă doar o singură dată.
De asemenea, instanța de fond a ignorat procesele verbale de recunoaștere după planșele foto, făcute de părțile vătămate, în care inculpata a fost recunoscută ca autoare a furturilor reținute în sarcina sa. Deși prima instanță a făcut vorbire despre faptul că împrejurările în care au fost comise faptele au fost asemănătoare, în sensul că inculpata și-a ales victimele printre persoane aflate la o vârstă înaintată, pentru ca astfel să poată profita de starea lor de neputință de a se apăra, despre modul brusc în care le aborda, după ce reușea să efectueze un control asupra lucrurilor pe care părțile vătămate le aveau asupra lor, a apreciat, în mod neîntemeiat, că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prima instanță a avut în vedere doar situația familială a inculpatei, subliniind că aceasta are copii minori în întreținere, fără a analiza și toate celelalte elemente care circumscriu această trăsătură a infracțiunii, pericolul social necesar existenței incriminării, respectiv modalitatea de comitere a actelor materiale, prin specularea vârstei înaintate a părților vătămate, pentru ca astfel să poată profita de starea lor de neputință de a se apăra, despre modul brusc în care le aborda, după ce reușea să efectueze un control asupra lucrurilor pe care părțile vătămate le aveau asupra lor, numărul actelor materiale, urmările produse, caracterizate nu numai de valoarea modică a prejudiciului.
Pe de altă parte, în această operațiune de determinare a realității pericolului necesar infracțiunii, ca și element constitutiv, nu a fost luată în seamă de către instanța de fond situația juridică a inculpatei, recidivistă, cu multiple condamnări penale în antecedență, aspect care vădește persistență infracțională și înlătură în cauza de față posibilitatea reținerii incidenței art. 181Cod Penal.
Curtea constată că în cauza de față Tribunalul a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia, de persoana inculpatei, care este recidivistă, fiind condamnată în antecedență tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, aspect care vădește perseverență infracțională și neatingerea scopului tuturor acestor pedepse aplicate în antecedență.
Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatei recurente este optimă atingerii scopurilor și funcțiilor acesteia, fiind de natură a asigura reeducarea și reinserția socială a acesteia, cât timp pedeapsa stabilită reprezintă minimul special prevăzut de lege pentru furtul calificat, deși sunt incidente două cauze de agravare a pedepsei, respectiv infracțiunea continuată și recidiva postcondamnatorie.
Deoarece inculpata a mai fost condamnată la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu aplicarea art. 81 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. c și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin sentința penală nr. 2 din 4 ianuarie 2006 Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosar nr. 7818/2005, definitivă prin neapelare la data de 25 ianuarie 2006, în mod corect a fost reținută starea de recidivă postcondamnatorie, conform art. 37 lit. a Cod penal, cu consecința aplicării tratamentului sancționator special prevăzut de art. 83 Cod penal, dispunându-se executarea în întregime a acestei pedepse din antecedență, alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză.
Latura civilă a fost soluționată legal și temeinic de către Tribunal, acordându-se despăgubirile solicitate de către părțile civile, în condițiile constatării îndeplinite a tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale.
Așa fiind, Curtea, constatând că decizia penală atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod Procedură Penală va respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpată împotriva deciziei penale nr. 200 din 06.10.2009 a Tribunalului Suceava, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 189, art.192 alin.2 Cod Procedură Penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 13 iulie 1970 în oraș B, jud. B, cu domiciliul în mun. G H, str. -. -, nr. 11, jud. S, posesoarea seria - nr. -, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 200 din 6 octombrie 2009 Tribunalului Suceava.
Obligă recurenta să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat oficiu, se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. - -
Tehnoredact.
2 ex./18.12.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Cheptene Micu Diana, Biciușcă
