Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 54
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 14.08.1983, domiciliat în P, str. -, -, nr. 10, județul P împotriva deciziei penale nr. 287 din 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 1436 din 26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplic.art. 37 lit. b Cod penal, faptă din 07.06.2006 la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare
Cu aplic. art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului P, potrivit împuterniciri avocațiale depusă la dosar, fila 14, lipsind intimata parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând că inculpatul nu a fost audiat la instanța de apel, acesta a arătat că nu dorește să fie audiat, solicitând să se ia act că înțelege să-și mențină declarația dată în fața instanței de fond.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică hotărârile pronunțate ca fiind nelegale și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond admiterea cererii fomulată de instanța de fond și aplicarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 61/1991, având în vedere întregul materialul probator administrat în cauză și față de lipsa probelor împotriva inculpatului
Cu privire la pedeapsa aplicată, consideră că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare este o pedeapsă nelegală pentru faptele de care este învinuit și trimis în judecată.
Arată că la instanța de fond s-a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal în contravenția prev. de art. 2 lit. a din Legea nr. 61/1991 și aplicarea față de acest inculpat a sancțiunii prevăzute de această lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind hotărârile pronunțate ca fiind temeinice și legale, atât sub aspectul reținerii situației de fapt cât și a vinovăției inculpatului în infracțiunea dedusă judecății.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și din declarația inculpatului, prin care a recunoscut săvârșirea faptei, apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea acestuia, iar pedeapsa este corect individualizată în raport de antecedentele penale și circumstanțele personale ale inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței hotărârea ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin decizia penală nr. 287 din 16.01.2007 a Tribunalului Prahovas -au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 27.09.1987, în P, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești și, fiul lui și, născut la 14.08.1983, în P, domiciliat în P,-, județul P împotriva sentinței penale nr. 1436 din 26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Conform art. 383 alin. 11Cod procedură penală combinat cu art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 08.01.2007, la zi.
Au fost obligați apelanții inculpați la câte 140 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia respetivă instanța de apel a reținut următoarea situație.
Prin sentința penală nr. 1436 din 26.06.2007 Judecătoria Ploiești în baza art. 334 Cod procedură penală a respins cererea de schimbare a încadrării judice formulată de inculpați prin apărător, din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal în infracțiunea prev. de art. 209 alin. 1 Cod penal cu referire la inculpatul și din infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal în contravenția prev. de art. 2 lit. a din Legea nr. 61/1991, cu referire la ambii inculpați, ca neîntemeiată.
A fost condamnat inculpatul, cum urmează:
- pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, faptă din 27.06.2006, parte vătămată fiind C, la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, faptă din data de 28.06.2006, parte vătămată fiind la pedeapsa de 500 RON amendă penală.
- pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped de art. 321 alin. 1 Cod penal, faptă din data de 07.06.2006, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit.d Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
S-a aplicat art. 71, 64 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada reținerii și arestării preventive de la 08.01.2007, la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal, faptă din data de 07.06.2006 la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. și b Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod penal au fost obligați inculpații la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, câte 500 lei fiecare inculpat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 07.06.2006 cei doi inculpați au pătruns în curtea Muzeului din P, deschis publicului la acel moment, s-au urcat pe două piese de muzeu și au tulburat ordinea și liniștea publică prin strigăte și amenințări cu automutilarea și prin proferarea de cuvinte și expresii jignitoare la adresa autorității de stat, rudele acestora sosite la fața locului, blocând circulația autovehiculelor și accesul pietonilor pe str. -. -.
Instanța a reținut din declarațiilor inculpaților că aceștia au procedat în acest fel, întrucât un văr al lor aflat în cercetări la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru comiterea unei tâlhării, era arestat preventiv, fiind nevinovat în opinia inculpaților, și pentru a obține punerea acestuia în libertate, cu atât mai mult cu cât la fața locului au sosit și operatori ai unor posturi de televiziune locală, care i-au filmat când se automutilau cu obiecte tăietoare, încercând să determine și alte persoane să procedeze în acest fel, proferând expresii jugnitoare la adresa poliției și parchetului, ducând la indignarea și dezaprobarea cetățenilor prezenți.
Instanța de fond a reținut că la data de 27.06.1006 inculpatul împreună cu o persoană rămasă necunoscută a sustras un portofel din piele ce conținea suma de 300 RON de la partea vătămată, însă fiind surprins de acesta, a abandonat portofelul și a fugit, prejudiciul fiind recuperat, iar a doua zi, la data de 28.06.2006, întrucât a fost recunoscut de partea vătămată, a agresat-o prin tăierea antebrațului, provocându- leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 îngrijiri medicale, întrucât partea vătămată intenționa să meargă cu el în fața organelor de poliție, însă inculpatul a reușit să scape.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen ambii inculpați, criticând- ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, apelantul inculpat a criticat sentința arătând că în ceea ce privește infracțiunea de lovire că acesta s-a aflat în legitimă apărare, fiind bruscată de partea vătămată, nu a săvârșit infracțiunea de furt calificat, astfel încât solicită achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate pentru aceste infracțiuni.
Apelantul a criticat sentința apelată arătând că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, respectiv ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, și în subsidiar, arătând că ceea ce s-a întâmplat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, urmând a se dispune achitarea sa potrivit art. 10 lit.1Cod procedură penală rap. la art. 181Cod penal.
În exercitarea rolului activ instanța de fond a administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei și apreciind asupra acestora a reținut o situație de fapt confirmată în ansamblul probator.
Probele administrate în cauză, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor au fost bine analizate și interpretate de instanța de fond, astfel încât încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor penale săvârșite de către inculpați.
Astfel, din declarațiile martorilor cât și din cele ale inculpaților, care pe parcursul procesului penal au recunoscut acestă faptă, reieșind că la data de 07.06.2006 aceștia au pătruns în curtea Muzeului din P, deschis publicului la acel moment, s-au urcat pe două piese de muzeu și au tulburat ordinea și liniștea publică prin strigăte și amenințări cu automutilarea și proferarea de cuvinte și expresii jignitoare la adresa autorității de stat, iar rudele acestora sosite la fața locului au blocat circulația autovehiculelor și accesul pietonilor pe str. -. -.
Recunoscând aceste fapte inculpații au arătat că au procedat în acest fel întrucât un văr al acestora aflat în cercetări la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru comiterea unei tâlhării era arestat preventiv, fiind nevinovat în opinia acestora și pentru a obține punerea în libertate, cu atât mai mult cu cât la fața locului au venit și operatori ai postului TV, care i-au filmat când se automutilau, proferând expresii jignitoare la adresa poliției și parchetului, ducând la indignarea și dezaprobarea cetățenilor prezenți.
În raport de situația de fapt arătată, corect reținută pe baza probelor existente la dosarul cauzei, instanța de apel a apreciat că în mod corect s-a reținut în sarcina lor comiterea infracțiunii prev. de art.321 alin. 1 Cod penal, întrucât faptele săvârșite de inculpați au adus efectiv atingere bunelor moravuri și au tulburat în mod efectiv liniștea publică, iar fapta acestora prin amploarea pe care a avut-o nu poate fi considerată ca fiind o atingere minimă adusă uneia din valorile apărate de lege, și anume ordinea și liniștea publică, astfel încât instanța de fond a procedat în mod corect atunci când nu a apreciat că această faptă ar putea constitui o contravenție și nu infracțiune, cât și atunci când considerat că în cauză fapta comisă prezintă gradul de pericol social prevăzut de lege nu poate fi lipsită în mod vădit de importanță așa cum prevăd disp.art. 181Cod penal.
În privința infracțiunii de furt calificat comisă de inculpatul ar exista probe certe, respectiv declarația părții vătămate și a unui martor ocular care au surprins inculpatul când i-a sustras portofelul, situație de altfel confirmată prin infracțiunea comisă a doua zi de aceleași inculpat împotriva aceleiași părți vătămate, care atunci când a încercat să-l imobilizeze pentru a-l conduce la organele de poliție, întrucât cu o zi înainte a încercat să-i sustragă portofelul, acesta din urmă l-a lovit cu un cuțit în antebrațul drept, tocmai pentru a nu putea fi condus în fața organelor de drept.
Instanța de apel a apreciat că la dosar există probe certe privind vinovăția celor doi inculpați, astfel încât criticile formulate de aceștia privind achitarea lor în sensul că nu au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, sau acelea de schimbare a încadrărilor juridice așa cum s-a arătat mai sus, nu se justifică.
Și sub aspectul individualizării juridice a pedepselor instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 52 și 72 Cod penal în sensul că a avut în vedere atât gradul de pericol social al faptelor penale, cât și circumstanțele percsonale ale acestora, ambii fiind cunoscuți cu antecedente penale, iar fiind chiar recidivist, perseverența infracțională fiind sancționată în mod corespunzător de prima instanță de judecată prin aplicarea unei pedepse cu executarea în regim privativ de libertate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs numai inculpatul cricitând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că în opinia sa ar fi trebuit schimbată încadrarea juridică a faptei prev. de art. 321 alin. 1 în contravenție prev. de art. 2 lit.a din Legea nr. 61/1991, având drept consecință nelegalitatea pedepsei aplicate pentru acestă infracțiune, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
Drept urmare a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și modificarea acestora sub aspectul învederat.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art. 38514Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală constată că recursul este nefondat.
Astfel, situția de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire infracțiunii reținută în sarcina inculpatului au fost corect apreciate atât de prima instanță de judecată cât și de instanța de apel după cum s-a arătat anterior beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului, culminând cu declarația de recunoaștere a faptei de către acest inculpat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a acestei fapte, încadrare pe care recurentul inculpat o contestă se observă că fapta de tulburarea ordinii și liniștii publice, în contextul determinat de probele administrate în cauză, prin strigăte și amenințări repetate cu automutilarea și prin proferarea de cuvinte și expresii jignitoare la adresa instituțiilor publice și parchetului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 alin. Cod penal și nicidecum ale contravenției prev. de art. 2 lit. a din Legea nr. 61/1991, după cum încearcă să minimalizeze evenimentele întâmplate, recurentul inculpat.
Este de observat că la data de 07.06.2006 recurentul inculpat împreună cu celelalt inculpat, a pătruns în curtea Muzeului din municipiul P, muzeu care era deschis publicului la momentul respectiv s-a urcat pe două piese de muzeu și pe instalațiile de distilare machetă precum și pe un autovehicul de carotaj comportându-se în modul învederat anterior.
Ca urmare a manifestărilor celor doi, s-au adunat la fața locului mai multe zeci de persoane care, staționând și pe carosabil au blocat circulația rutieră atât pe str. - - cât și pe str. B -. Toate aceste manifestări au dus la indignare și dezaprobar din partea cetățenilor prezenți.
Instanța de fond a individualizat corect, iar instanța de apel a menținut just pedeapsa aplicată inculpatului recurent pentru infracțiunea săvârșită făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal privind individualizarea juridică a pedepsei, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de comitere a acesteia și a persoanei inculpatului care a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie. Această persoană prezintă pentru ordinea publică un pericol social deosebit, dovedindu-se un infractor care nu a înțeles încă din minoritate scopul pedepselor aplicate și a perseverat în comiterea de infracțiuni, cu o atitudine de vădit dispreț față de autorități, un caracter extrem de violent, caracterizat de o neobișnuită îndrăzneală, nedându-se în lături de la a agresa funcționari publici, care îndeplinesc funcții ce implică exercițiul autorității de stat, fiind condamnat pentru o faptă de ultraj comisă în formă calificată, respectiv art. 239 alin. 1-3 Cod penal.
Constatându-se că în speța de față nu sunt incidente nici unul dintre cazurile prev. de art. 3859pct. 1-7, 10, 13,14, 19 și 20 Cod penal, cazuri care se iau în considerare din oficiu, Curtea în temeiul art. 38515alin. 1 pc.t 1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 14.08.1983, domiciliat în P,-, împotriva deciziei penale nr. 287/2007 a Tribunalului Prahova și sentinței penale nr. 1436/2007 a Judecătoriei Ploiești.
Obligă recurentul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
4 ex/28.01.2008
Red. / Tehnored.
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
, -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
