Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 53
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpatul, fiul lui și, născut la 23.02.1966, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești împotriva deciziei penale nr. 296 din 08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina împotriva sentinței penale nr. 142 din 15.03.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a desființat în latură penală sentința atacată și s-a descontopit pedeapsa de 1218 zile de închisoare, în pedepsele componente de 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a,b Cod penal, faptă din 28.08.2005; 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 din OUG nr. 195/2002, faptă din 14.02.2006.
S-a înlăturat revocarea pentru restul de pedeapsă de 1366 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 360/1999 pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 142/2007 a Judecătoriei Câmpina.
În baza art. 61 Cod penal teza finală s-a contopit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1366 zile, aplicată prin sentința penală nr. 360/1999 a Tribunalului Mehedinți, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1366 zile închisoare.
De asemenea, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat, în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat Mari din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fila 20.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public și avocat Mari pentru recurentul condamnat, având cuvântul, pe rând, arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
Curtea, ai act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constantă cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține motivele de recurs depuse la dosar, arătând că decizia penală nr. 296 din 08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală, întrucât în mod greșit s-a calculat greșit restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 360/199 pronunțată de Tribunalul Mehedinți și s-a reținut starea de recidivă postexecutorie.
Precizează că instanța de apel a reținut în mod greșit că inculpatul a executat 2286 zile din pedeapsa de 10 ani închisoare, iar restul neexecutat este de 1366, întrucât nu a avut în vedere data liberării din penitenicar, respectiv 25.05.2004.
În realitate condamnatul a executat 2293 zile, iar restul rămas neexecutat este de 1359 zile.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut săvârșirea celor două infracțiuni prev. de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în stare de recidivă postexecutorie.
Apreciază că, atât pentru condamnarea de 6 ani și 10 luni și 8 zile aplicată prin sentința 238 din 07.06.1990 a Judecătoriei Câmpina cât și pentru condamnarea de 4 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 696 din 07.09.1995 s-a împlinit termenul de reabilitare și sunt aplicabile disp. art. 38 Cod penal.
În concluzie, solicită în temeiul art. 38515lit. d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale nr. 296 din 08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și pronunțarea unei hotărâri în sensul motivelor de recurs.
Avocat Mari, având cuvântul pentru recurentul condamnat, apreciază că decizia penală nr. 296 din 08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât recurentul nu a săvârșit niciuna din infracțiunile reținute în sarcina sa, iar din probele administrate și din declarațiile celor patru persoane aflate în mașină rezultă că o altă persoană a condus autoturismul, respectiv numitul, solicitând să fie avută în vedere declarația acestuia.
În mod greșit instanța a reținut declarația unei singure persoane, înlăturând celelalte 4 declarații, declarație în care se arată că nu inculpatul a condus autoturismul.
Mai arată că la instanța de fond s-a solicitat audierea martorului și în mod greșit a fost respinsă această cerere.
De asemenea, pentru a doua faptă, arată că deși în instață și-au retras declarațiile, cei doi gardieni, inițial au arătat că nu inculpatul a condus autoturismul.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr 296 din 08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond în baza art. 11 pct. 2 li.a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală achitarea inculpatului, întrucât fapta nu există.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, arată că nu poate pune concluzii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la recursul declarat de inculpat, pe considerentele de nevinovăție, solicită respingerea, ca nefondat.
Apreciază că vinovăția acestuia pentru cele două infracțiuni deduse judecății s-a făcut prin administrarea tuturor probelor efectuate în cauză.
Declarațiile martorilor la care inculpatul a făcut referire, în mod corect au fost înlăturate, întrucât constituiau un mijloc de probă în măsura în care se coroborau și cu alte mijloace de probă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu recunoaște săvârșirea vreunei infracțiuni, că nu a condus autoturismul și că în mod obișnuit i se verifică actele de stare civilă, întrucât este recidivist.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.142 din 15.03.2007 pronunșată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr.2273/2006, în temeiul disp. art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 (art.78 alin.1 din nr.OUG195/2002), a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 23.02.1966 în com., jud.P, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în com. nr.399, jud.P, CNP -, cu antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, cu aplicarea art.37 lit.a și b pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere ( fp.28.08.2005).
În temeiul disp. art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 (art.78 alin.1 din nr.OUG195/2002) cu aplic. art.37 lit. a și a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără poseda pemis de conducere (fp.14.02.2006).
În temeiul disp. art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b au fost contopite pedepsele aplicându-se inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul disp.art.61 alin.1 s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1.218 zile neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.360/6.10.1999 pronunțată de Tribunalul Mehedinți rest care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1218 zile.
În temeiul disp. art.71 alin.2 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c,
În temeiul disp.art.191 alin.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la 200 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Câmpina reținut următoarele:
In noaptea de 28.08.2005, în jurul orei 2,55, fără a poseda permis de conducere, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare - pe str. 23 August din or. în direcția -Câmpina - pe locul din dreapta față aflându-se martorul - iar pe bancheta din spate martorele și -.
Observând prezența în zonă a organelor de poliție, conducătorul auto a stins luminile mașinii și a efectuat manevra de mers înapoi pe o distanță redusă, ulterior oprind autovehiculul.
n urma verificărilor efectuate de lucrătorii de poliție, prin adresa nr. -/15.02.2006 Serviciul Public Comunitar -Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Autovehiculelor nr. 21404/104 din 01.09.2005 a comunicat că inculpatul nu figura în evidențele acestora cu permis de conducere ( 9).
La data de 14.02.2006 în jurul orei 0,45 același inculpat, a condus din nou pe drumurile publice din. autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare - 207 fiind surprins de organele de poliție în timp ce se deplasa pe DJ 720 în direcția din de, singur în autoturism. Cu adresa nr.-/15.09.2006 aceeași instituție a comunicat lucrătorilor de poliție că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
S-a mai reținut că situația de fapt rezultă cu certitudine din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale, respectiv: procese verbale de constatare a faptelor ( 6,88), adresele Serviciul Public Comunitar -Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Autovehiculelor nr. 21404/104 din 01.09.2005 și -/15.02.2006 ( 8,89), declarațiile martorilor - ( 41 - 42, 43, 44), ( 50,51), - ( 70 - 71), - ( 72, 73), - ( 76), OG- ( 77), C-tin- (91), - (92), declarațiile învinuitului ( 32-33), cu probatoriile administrate în faza cercetării judecătorești.
Fiind audiat cu respectarea garanțiilor procesuale în prezenta apărătorului ales, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost cercetat susținând că la data de 28.08.2005 până în punctul în care a fost depistat de lucrătorii de poliție, mașina a fost condusă de OG- care a părăsit volanul lăsând mașina în, inculpatul fiind nevoit să se urce la volan pentru a trage frâna de mână moment în care a fost surprins de lucrătorii de poliție ( 119). Inculpatul nu a recunoscut nici săvârșirea infracțiunii din 14.02.2006 precizând că atunci când au sosit lucrătorii de poliție autoturismul era staționat, acesta ocupa locul din dreapta față așteptându-1 pe șofer care părăsise pentru un moment volanul.
Au fost reaudiați martorii din acte, - ( 130), - ( 13), - (l38), - (l39), -, - care au confirmat situația de fapt reținută.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a apreciat ca fiind pe deplin dovedite situația de fapt și vinovăția inculpatului, în săvârșirea celor două infracțiuni. Deși inculpatul nu a recunoscut cele două fapte, din declarațiile martorilor direcți -, C-tin, - și a rezultat că acesta a condus cele două autovehicule în zilele menționate, declarațiile martorilor coroborându-se de altfel cu constatările lucrătorilor de poliție judiciară consemnate în procesele verbale de depistare. Au fost înlăturate ca nesincere declarațiile martorilor - și OG-.
Judecătoria Câmpinaa stabilit că faptele inculpatului de a conduce la datele de 28.08.2005 și 14.02.2006 două autoturisme pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere întrunesc elementele constitutive ale câte unei infracțiuni prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002(art. 78 alin. 1 din OUG nr 195/2002).
ntrucât cele două infracțiuni au fost comise de inculpat înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanța a reținut în cauză și incidența disp. art. 33 lit. a Cod penal privitoare la concursul real de infracțiuni.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului conf. art. 72 Cod penal, s-au avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială -OUG nr. 195/2002 -, gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite evidențiat prin împrejurările în care acestea au fost comise, prin circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine nesinceră, are 40 de ani, nu are ocupație, nu este căsătorit, este recidivist, fiind condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea de infracțiuni.
Astfel, potrivit fișei de cazier judiciar cele două fapte reținute în sarcina sa au fost săvârșite atât în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal, primul termen al acesteia fiind constituit din condamnarea la pedeapsa rezultată de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 696/07.09.1995 pronunțată de Judecătoria Câmpina cât și în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit.a Cod penal primul termen al acesteia fiind constituit din condamnarea la pedeapsa rezultantă a închisorii de 10 ani aplicată prin Sentința penală nr. 360/06.10.1999 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, pedeapsă din care a fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 1218 zile.
In raport de cele reținute instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum de natură a asigura reeducarea acestuia.
Conf. art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-a procedat la contopirea pedepselor, aplicându-se acestuia spre executare pedeapsa cea mai grea.
În conf. cu disp. art. 61 lin. 1 Cod penal fost revocată liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 1218 zile, rest ce a fost contopit cu pedeapsa rezultantă, dispunându-se ca inculpatul- să execute pedeapsa cea mai grea.
In conf. cu disp. art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 71, art. 64 lit. a,b,c Cod penal (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita profesie ori de a desfășura o activitate de natura a celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.296/8.10.2007 Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, a desființat în parte, în latură penală, sentința atacată, a descontopit pedeapsa de 1218 zile închisoare, în pedepsele componente de 1 an și 2 luni închisoare pentru infr. prev. de art. 86 din nr.OUG195/2002, cu aplic. art.37 lit.a, b, fapta din 28.08.2005; - 1 an și 4 luni închisoare pentru infr. prev. de art.86 din nr.OUG195/2002, fapta din 14.02.2006.
A înlăturat revocarea pentru restul de pedeapsă de 1366 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.360/1999 a Tribunalului Mehedinți.
În baza art.33, 34 lit.b, a contopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr.142/2007 a Judecătoriei Câmpina.
În baza art.61 teza finală a contopit pedeapsa de 1 n și 4 luni închisoare cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1366 zile, aplicată prin sentința penală nr.360/1999 a Tribunalului Mehedinți, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1366 zile închisoare.
A fost respins apelul declarat de inculpatul, ca nefondat, fiind obligat acesta la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art.371 alin.2 C.P.P. Tribunalul a constatat că apelul inculpatului este nefondat, pentru următoarele motive:
S-a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate, în sensul că, în noaptea de 28.08.2005, în jurul orei 2,22, fără a poseda permis de conducere, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare - pe str.23 August din or., în direcția Câmpina-, pe locul din dreapta față aflându-se martorul - iar pe bancheta din spate martorele și, iar la data de 14.02.2006, în jurul oreo 0,45 același inculpat a condus din nou pe drumurile publice din comuna autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare -207, fiind surprins de organele de poliție în timp ce se deplasa pe DJ 720 în direcția din de, singur în autoturism.
Situația de fapt rezultat cu certitudine din coroborarea probatoriilor în faza urmăririi penale, respectiv procese verbale de constatare a faptelor ( 6,88), adresele Serviciul Public Comunitar -Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Autovehiculelor nr. 21404/104 din 01.09.2005 și -/15.02.2006 (8, 89), declarațiile martorilor - ( 41- 42, 43, 44), (50, 51), - (70-71), - (72, 73), - ( 76), OG- (77), C-tin- (91), - (92), declarațiile învinuitului (32-33), cu probatoriile administrate în faza cercetării judecătorești.
A mai reținut tribunalul că susținerile inculpatului, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea nici uneia dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată nu pot fi reținute, necoroborându-se cu nici una din probele dosarului.
În fața instanței de apel, inculpatul a menționat că, cel care l-a condus cu autoturismul în data de 14.02.2006, fost numitul. Chiar dacă în fața instanței de fond, inculpatul și-a făcut aceeași apărare, în sensul că o altă persoană a condus autoturismul, nu a menționat numele acesteia, nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței, cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
În ceea ce privește reaudierea martorei, conform mandatelor de aducere existente la dosar, a rezultat că aceasta nu se afla în țară, motiv pentru care au fost avute în vedere, ca de altfel și cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, declarațiile acesteia date în faza de urmărire penală.
Având în vedere și declarațiile date în faza cercetării judecătorești, de, care menționează că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul la datele la care a fost surprins de organele de poliție, coroborate cu întregul material probator al cauzei, tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, aplicând o pedeapsă conformă cirteriilor generale de individualizare prev. de art.72
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, precum și din actele depuse la dosar (8-10) a reieșit că, inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 10 ani închisoare, prin sentința penală nr.360/1999 a Tribunalului Mehedinți, fiind liberat condiționat la data de 20.05.2004, cu un rest rămas neexecutat de 1366 zile închisoare.
Acest rest rezultă din scăderea din totalul de 3652 zile închisoare a fracției de pedeapsa executată, necesară punerii în libertate condiționată la acel moment, de 2286 zile închisoare efectiv prestate.
În acest sens, s-a constatat ca fiind întemeiată critica formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, privind modalitatea de calcul a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.360/1999 a Tribunalului Mehedinți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpatul.
În motivarea recursului Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova critică decizia instanței de apel pentru faptul că aceasta nu a observat, că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin 360/1999 a Tribunalului Mehedinți este de 1359 zile, iar nu de 1366 zile, întrucât trebuie avut în vedere data eliberării efective din penitenciar, respectiv 25.05.2004 iar nu momentul întocmirii procesului verbal de către Comisia de liberare condiționată din cadrul penitenciarului Drobeta Turnu S din data de 18.05.2004. Astfel, din pedeapsa de 10 ani închisoare inculpatul a executat efectiv 2293 zile închisoare iar nu 2286 zile așa cum a reținut Tribunalul Prahova.
Al doilea motiv de recurs constituie faptul că în mod greșit s-a reținut starea de recidivă postexecutorie față de inculpat, deoarece atât pentru condamnarea de 6 ani, 10 luni și 8 zile aplicată prin 238/1990 a Judecătoriei Câmpina, cât și pentru condamnarea de 4 ani și 6 luni aplicată prin 696/1995 s-a împlinit termenul de reabilitare, fiind incidente disp. art.38
Inculpatul critică decizia atacată pentru faptul că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu, deoarece nu se face vinovat, întrucât o altă persoană a condus autoturismul și anume numitul. Instanțele nu au analizat probele administate și declarațiile persoanelor aflate în mașină, ci luat în considerare doar declarațiile unei singure persoane.
Totodată, recurentul inculpat arată că pentru a doua faptă nu pot fi luate în considerare declarațiile celor doi gardieni, deoarece aceștia nu și-au menținut declarațiile date în fața organelor de urmărire penală.
Examinând sentința și decizia atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate în recurs, Curtea va constata următoarele:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt se constată că aceasta a fost în mod corect reținută de instanța de fond și apel, și anume că în noaptea de 28.08.2005, orele 2,55, inculpatul a fost depistat de organele de poliție conducând autoturismul Opel Vectra nr.- pe str.23 August din orașul, fără a poseda permis de conducere auto, astfel cum rezultă din adresa nr.21404 din 1.09.2005 (9 ) a Serviciului Public Comunitar-Regim Permise de Conducere și înmatriculare a vehiculelor, faptă ce rezultă din procesul verbal de constatare întocmit de Poliția orașului, adresa menționată, declarația martorei, precum și ale agenților de pază - și - ( 6, 9, 43-44, 50-51, 70-71, 72-73 ).
În acest sens, martorii și au arătat în faza de urmărire penală că la volantul autoturismului se afla inculpatul, aspect ce se coroborează cu procesul verbal de constatare faptei întocmit de agenții de poliție care l-au depistat pe inculpat la volanul autoturismului chiar dacă mașina era oprită, întrucât acesta văzând echipajul de poliție a efectuat manevra de mers înapoi pe o distanță de cca 4 m după care a oprit autoturismul.
Susținerea inculpatului în sensul că nu a condus autoturismul deși a fost depistat la volan, arătând că o altă persoană a condus mașina, dar când a văzut echipajul de poliție a fugit, nu poate fi reținută în condițiile în care nu a putut preciza cum se numește persoana respectivă, așa cum afirmă martorii - și - prezenți la locul faptei, și totodată afirnația este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză.
Ulterior, inculpatul a declarat că persoana care a condus autoturismul se numește, susținând că acesta a părăsit volanul autoturismului când a văzut echipajul de poliție și pentru faptul că mașina era în a trebuit să treacă pe locul șoferului ca să frâneze, moment în care a fost prins de poliție, numai că argumentul nu este plauzibil în condițiile în care putea să uzeze de frâna de mână și să declare de la început cine este persoana care a condus mașina.
De asemenea, la data de 14.02.2006, orele 0,45, fără a poseda permis de conducere auto același inculpat a fost depistat de organele de poliție conducând autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare -207 pe drumul DJ 720, din comuna. La această dată inculpatul se afla singur în autoturism și a susținut că de fapt nu se deplasa cu autoturismul ci staționa așteptându-l pe șofer, dar s-a constatat că nu făcea acest lucru pentru că de fapt nu aștepta pe nimeni (33 ). După discuțiile purtate cu agentul de poliție inculpatul chiar a plecat de la locul în care oprise conducând autoturismul.
Această faptă rezultă din procesul verbal din 14.02.2006 întocmit de organele de poliție ale postului, coroborat cu declarațiile martorilor prezenți la locul faptei, numiții și.
În ceea ce privește încadrarea juridică precum și individualizarea pedeselor în mod corect instanța de fond și apel au reținut că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 rep. iar la individualizarea pedepsei s-a ținut cont de disp. art.72 și anume de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului în vârstă de 40 ani, fără ocupație, necăsătorit, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni și având o atitudine nesinceră pe parcursul procesului.
În legătură cu prima critică a Parchetului, Curtea va constata că într-adevăr atât instanța de fond cât și cea de apel au luat în considerare ca dată a liberării condiționate data întocmirii procesului verbal întocmit de către Comisia de liberare condiționată din cadrul penitenciarului Drobeta U. S respectiv 18.05.2004 și nu momentul liberării condiționate efective, adică data de 25.05.2004, astfel că restul rămas neexecutat este mai redus decât cel calculat și anume de 1359 zile. Acest aspect rezultă din fișa de cazier juridiciar aflată la fila 35
De asemenea, este întemeiată cea de a doua critică a Parchetului, și anume că pentru cele două condamnări de 6 ani, 10 luni și 8 zile aplicată prin 238/1990 a Judecătoriei Câmpina respectiv 4 ani și 6 luni aplicată prin 696/1995 a aceleiași instanțe, s-a împlinit termenul de reabilitare, motiv pentru care va înlătura de la încadrarea juridică a faptelor disp. art.37 lit. privind recidiva postexecutorie.
Față de aceste considerente, va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, casate în parte ambele hotărâri, urmând a fi descontopită pedeapsa rezultantă de 1366 zile închisoare în pedepsele componente.
Totodată, va înlătura revocarea restului de 1366 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin 360/1999 a Tribunalului Mehedinți, întrucât a fost calculat greșit, acesta fiind de fapt de 1359 zile.
Vor fi contopite pedepsele aplicate de către Judecătoria Câmpina, iar în baza art.61 va fi contopit restul rămas neexecutat de 1359 zile cu pedeapsa rezultantă de 1an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1359 zile închisoare.
În ceea ce privește recursul inculpatului, pentru motivele expuse mai sus, acesta va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA.
Casează în parte în latură penală decizia penală nr. 296 din 08.10.2007 a Tribunalului Prahova privind pe inculpatul fiul lui și, născut la 23.02.1966, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești precum și sentința penală nr. 142 din 15.03.2007 a Judecătoriei Câmpina și în consecință:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1366 zile închisoare aplicată inculpatului, prin decizia penală nr. 296 din 08.10.2007 a Tribunalului Prahova în pedepsele componente de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic.art. 37 lit. a, Cod penal faptă din 28.08.2005; 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a, b, faptă din 14.02.2006 și restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 360/1999 a Tribunalului Mehedinți.
Înlătură de la încadrarea juridică a faptelor dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal privind săvârșirea acestora în stare de recidivă post executorie.
Înlătură revocarea pentru restul de pedeapsă 1366 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 360/1999 a Tribunalului Mehedinți.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 142 din 15.03.2007 a Judecătoriei Câmpina.
În baza art. 61 Cod penal contopește pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare astfel rezultată cu restul de pedeapsa de 1359 zile închisoare rămas neexecutat din sentința penală nr. 360/1999 a Tribunalului Mehedinți, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsa rezultantă de 1359 de zile închisoare.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor recurate.
Respinge recursul declarat de inculpatul ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - - -
GREFIER,
Red. /.red.
4 ex/18.02.2008
fond-- Jud. Câmpina
fond
apel -
jud. apel ,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
