Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 657/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr- ( 616/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 657
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- - -
JUDECĂTOR 1: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
GREFIER- - -
____
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror .
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale de față, având ca obiect recursul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 448 din 01 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosar nr- și a deciziei penale nr. 156/A/ din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile, în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2009, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie, când a pronunțat următoare decizie:
CURTEA
Asupra recursului penal de față în baza lucrărilor și a materialului din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr.448/ 01.10.2008, pronunțată de Judecătoria Buftea în temeiul art. 208 alin. 1 Cod penal - art. 209 alin. 1 lit. a si i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c teza I Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art.75alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penai s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Ii-a si lit. b Cod penal.
În temeiul art. 208 alin. 1 Cod penal - art. 209 alin. 1 lit. a si i Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c teza I Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa închisorii de 1 an si 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Ii-a si lit. b Cod penal.
În temeiul art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 (patru) ani si 6 (sase) luni, stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 86/33 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:
a), sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;
b). sa anunțe, la Serviciul de protecție a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă Tribunalul București, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c). sa comunice st sa justifice Serviciului de protecție a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă Tribunalul București schimbarea locului de munca;
d). sa comunice Serviciului de protecție a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă Tribunalul București informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
În temeiul art. 86/3 alin. 3 Cod penal a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:
b). sa nu intre in legătura cu inculpatul.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat, pe durata suspendării executării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 359 Cod procedura penala s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/ 4 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala s-a respins ca neîntemeiata acțiunea civila formulata de partea civila INTERNATIONAL împotriva inculpaților și.
În temeiul art. 191 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 325 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În toamna anului 2006, inculpatul a lucrat in construcții, ca muncitor zilier, pe un șantier situat lângă pasarela de la aeroportul Otopeni si in acea perioada a observat ca in zona, respectiv pe Calea, se afla un depozit ce nu avea paza asigurata, iar pe data de 21.01.2007, in jurul orelor 13,00, inculpatul a mers la unchiul sau, inculpatul, i-a propus acestuia sa meargă împreuna in Otopeni pentru a sustrage cabluri electrice din cupru si aluminiu dintr-un depozit despre care știa că nu are paza asigurată si, in realizarea rezoluției infracționale, cei doi inculpați au plecat din Mun. B spre Otopeni, cu mijloace de transport in comun, având asupra lor o geanta de voiaj tip "" si mai multe sacose din plastic si, in jurul orelor 13,45, au coborât din autobuzul la pasajul Aeroport Otopeni, de unde s-au deplasat pe jos, pe un teren viran situat lateral fata de depozitul de unde intenționau sa sustragă bunuri, au intrat printr-o spărtura in gardul de plasa, au găsit o fereastra din termopan deschisă, au escaladat-o si au pătruns in depozit, astfel cum rezultă din declarațiile date de inculpați pe parcursul urmăririi penale, coroborate cu procesul verbal de depistare si de cercetare la fata locului, cu procesul verbal de conducere in teren si planșele foto aferente, cu declarațiile date, pe parcursul urmăririi penale si in fata instanței, de martorii,.
Din coroborarea acelorași mijloace de proba a rezultat că, in realizarea rezoluției infracționale, inculpatul s-a suit pe ușile de la doua încăperi din interior, a rupt cu mâna tavanul fals de la cele două camere, a tăiat - cu ajutorul unui clește ce-1 avea asupra sa - cablurile de la instalația electrică si, împreuna cu inculpatul, au introdus o parte din cabluri in geanta de voiaj si in pungile de plastic, iar alta parte au depozitat-o intr-una din camere întrucât nu mai aveau loc in bagaje, după care au smuls si cablurile electrice de la panourile de siguranța si, la ieșirea din depozit - printr-o ușa de tabla pe care au găsit-o deschisa -cei doi învinuiți au găsit si o ușa de termopan, sprijinita de un perete, ușa pe care au luat-o cu intenția de aod uce si ascunde in câmp, in spatele depozitului, urmând sa o ia de aici ulterior, când reveneau in Otopeni.
De asemenea, din coroborarea acelorași mijloace de probă a rezultat că in timp ce duceau ușa spre terenul viran din spatele depozitului, cei doi inculpați au fost surprinși de organele de politie care i-au urmărit, imobilizat si ulterior au revenit cu aceștia la depozit unde, alături de cablurile smulse, au fost descoperite si doua geci de blugi aparținând inculpaților si pe care aceștia le-au abandonat când au fost surprinși de organele de politie.
Totodată, din aceleași mijloace de proba a rezultat că, in timp ce fugea, pentru a nu fi depistat, inculpatul a aruncat cleștele pe care 1-a folosit la tăierea cablurilor electrice
Pentru a retine aceasta situație de fapt, instanța a înlăturat ca vădit nesincere declarațiile date de inculpați in fata instanței, având in vedere faptul ca aceste declarații nu se coroborează cu restul probatoriului administrat in cauza, conform exigentelor stabilite de art. 69 Cod procedura penala - ci este infirmat prin aceste mijloace de proba.
Astfel, din procesul verbal încheiat pe parcursul urmăririi penale ( 14), conținutul declarațiilor date de inculpați pe parcursul urmăririi penale si declarația dată de martorul asistent in fata instanței de judecată rezultă că declarațiile date pe parcursul urmăririi penale de inculpați au fost consemnate de polițist in prezenta acestui martor asistent si a inculpaților, au fost citite inculpaților de către acest martor asistent, iar inculpații au semnat declarațiile fără obiecțiuni (declarațiile purtând si amprentele inculpaților).
Mai mult, din declarația martorului asistent a rezultat ca acest martor a fost prezent încă de la momentul prinderii acestora si nu au observat ca inculpații sa fi fost constrânși in vreun fel pentru a da aceste declarații.
In aceste condiții, susținerile inculpaților, care au arătat ca nu aveau cunoștința despre cele consemnate ca fiind declarațiile lor si care au afirmat ca au fost constrânși pentru a recunoaște comiterea faptei au fost apreciate in mod vădit nesincere.
Mai mult, detaliile pe care le-au relevat inculpații cu ocazia depistării, cercetării la fata locului si conducerii in teren au fost de natură să confirme veridicitatea situației de fapt expuse de inculpați cu ocazia depistării.
Totodată, nesinceritatea inculpaților a fost dovedită si prin faptul că aceștia au susținut in fata instanței că la conducerea in teren nu a mai participat nici o persoana in afara de polițiști, in timp ce martorul a arătat că a asistat la efectuarea acestei conduceri in teren.
Declarațiile date de martorul asistent au confirmat situația de fapt reținută, precum si faptul că inculpații nu au fost presați să arate traseul infracțional pe care l-au urmat.
În drept, fapta inculpatului de a sustrage împreună cu inculpatul, prin escaladare, bunuri aparținând părții civile SC Internațional SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, reținându-se in favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c teza I Cod penal, întrucât inculpatul a avut o conduită cooperantă pe parcursul procesului penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-au constatat următoarele:
Fapta inculpaților si de a sustrage bunuri aparținând părții civile International, producându-i acesteia un prejudiciu material întrunește, sub aspect obiectiv si subiectiv, condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 998 si urm. Cod civil, însă partea civilă nu a dovedit valoarea prejudiciului pretins.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, în termenul legal, arătând că nu se consideră vinovat și că se afla la locul unde a fost surprins de organele de poliție din alte motive decât cele reținute de către instanță și că nu a mers în acel loc pentru a fura, ci era în căutarea unui loc în care să stea, întrucât nu are o locuință stabilă.
Inculpatul a arătat că la venirea organelor de poliție a fost surprins atât el, cât și unchiul său, fiind acuzați că ar fi furat conductori electrici și o ușă de termopan, dar gradul de distrugere al depozitelor nu poate susține o astfel de acuzație. Starea sa de avansată degradare și distrugere nu poate fi decât rezultatul acțiunii concertate a altor persoane și a unor furturi comise înainte.
Apelantul arată că i-a fost teamă că va fi bruscat de către organele de poliție, ceea ce s-a și întâmplat în ceea ce-1 privește pe unchiul său, că este analfabet, nu știe să scrie și să citească, reușește doar să se semneze și nu a avut cunoștință de cele cuprinse în așa zisele declarații. De asemenea, precizează că nu a avut nicio posibilitate reală de a se apăra în fața organelor de poliție și de a influența în vreun fel mersul anchetei.
Datorită posibilităților materiale precare nu a reușit să ajungă la instanță în ziua în care a fost audiat unul dintre martorii asistenți, și nu a fost în măsură să-i pună acestuia întrebări personal, solicitând reaudierea acestuia și a martorului asistent, pentru ca instanța să poată aprecia în concret, prin intermediul propriilor simțuri, dacă aceștia pot sau nu să redea modul concret în care a avut loc audierea.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelat, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. 2.C.P.P. Tribunalul a reținut că apelul este nefondat, pentru motivele ce vor fi în continuare expuse:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că la data de 21.01.2007, in jurul orelor 13,00, inculpatul a mers la unchiul său, inculpatul, i-a propus acestuia să meargă împreuna in Otopeni pentru a sustrage cabluri electrice din cupru si aluminiu dintr-un depozit, având în vedere că în toamna anului 2006 inculpatul a lucrat in construcții, pe un șantier situat lângă pasarela de la aeroportul Otopeni si a observat ca pe Calea se afla un depozit ce nu avea paza asigurată.
În jurul orelor 13,45, cei doi inculpați au ajuns la pasajul Aeroport Otopeni și s-au deplasat la un teren viran situat lateral fata de depozitul de unde intenționau sa sustragă bunuri, au intrat printr-o spărtura in gardul de plasa, au găsit o fereastra din termopan deschisă, au escaladat-o si au pătruns in depozit.
Inculpatul a tăiat cu ajutorul unui clește cablurile de la instalația electrică si, împreuna cu inculpatul, au introdus o parte din cabluri in geanta de voiaj si in pungile de plastic, iar alta parte au depozitat-o intr-una din camere, după care au smuls si cablurile electrice de la panourile de siguranța. La ieșirea din depozit cei doi inculpați au găsit o ușa de termopan pe care au luat-o cu intenția de aoa scunde în spatele depozitului.
În timp ce duceau ușa spre terenul viran din spatele depozitului, cei doi inculpați au fost surprinși de organele de politie care i-au urmărit, imobilizat si ulterior au revenit cu aceștia la depozit unde, alături de cablurile smulse, au fost descoperite si doua geci de blugi aparținând inculpaților si pe care aceștia le-au abandonat când au fost surprinși de organele de politie.
Tribunal a reținut situația de fapt coroborând declarațiile date de inculpați pe parcursul urmăririi penale cu procesul - verbal de prindere în flagrant si de cercetare la fata locului, cu procesul - verbal de conducere in teren si planșele foto aferente, cu declarațiile date pe parcursul procesului penal de martorii și.
În ceea ce privește declarațiile date de inculpați in fata instanței de fond, în mod corect prima instanță le-a înlăturat, întrucât nu se coroborează cu probatoriul administrat in cauză.
Astfel, declarațiile date pe parcursul urmăririi penale de inculpați au fost consemnate de organele de urmărire penală in prezența martorului asistent, au fost citite inculpaților de către acesta. în plus, din declarațiile acestui martorul asistent a rezultat că a fost prezent din momentul prinderii acestora iar inculpații nu au fost constrânși pentru a da aceste declarații.
În plus, la audierea martorului asistent în fața instanței de judecată a fost prezent apărătorul din oficiu al inculpatului, care a avut posibilitatea să-i pună întrebări acestuia.
De asemenea, precizările inculpaților cu ocazia depistării, cercetării la fața locului si conducerii in teren sunt de natură să confirme situația de fapt.
Instanța de fond a înlăturat în mod temeinic declarația inculpatului apelant și prin prisma declarației martorului care, contrar celor susținute de inculpat, a precizat că la conducerea in teren nu a mai participat nicio persoana in afara de organele de cercetare penală, aspect infirmat de martor.
De asemenea, din procesul - verbal de prindere în flagrant întocmit de organele de poliție a rezultat că aceștia i-au surprins pe cei doi inculpați în timp ce cărau ușa de termopan.
Instanța de fond a realizat de asemenea o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cp. pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c teza I Cp. fiind de natură să asigur^ scopurile preventiv, educativ, ar și coercitiv al pedepsei, prev. de art. 52.Cod Penal
Prin decizia penală nr. 156/A din 5.03.2009 pronunțată de Tribunalului București - Secția I Penală în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului și s-a dispus obligarea lui la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul condamnării sale întrucât nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, se afla la locul faptei căutând un adăpost și cunoștea că acel depozit era părăsit, nu a fost prezent la instanța de fond pentru a pune întrebări martorilor, este analfabet și nu a știut ce se consemnează și a semnat declarațiile date la Poliție, astfel că se impune trimiterea cauzei la instanța de fond pentru reluarea cercetării, achitarea lui sau o redozare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului aplicat.
În drept, se invocă dispozițiile art. 3859pct. 10, 14 și 18 Cod procedură penală.
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat constând în aceea că, în data de 22.01.2007, a fost surprins, în flagrant, de organele de Poliție, în zona Otopeni, împreună cu unchiul său, transportând o ușă de termopan și cabluri electrice din cupru, sustrase din depozitul aparținând SC Internațional SRL.
Instanțele de fond și apel au analizat riguros materialul probator administrat atât la urmărirea penală cât și în faza cercetării judecătorești și au reținut vinovăția inculpaților, din coroborarea întregului material probator, pătrunderea lor prin escaladare, smulgerea cablurilor din tavanul fals al depozitului, transportul ușii de termopan, gecile de blugi uitate la locul faptei, cleștele aruncat pe câmp de inculpat, toate în acord cu declarațiile martorilor și, nu în ultimul rând, cu a coinculpatului ( 16 dos. ) detaliată pe aspecte de fapt.
Niciunul dintre inculpați nu a mai recunoscut săvârșirea faptelor în fața instanțelor arătând că s-au dus la acel depozit pentru că inculpatul nu avea un adăpost, nu putea locui la unchiul său (coinculpatul, care avea o familie numeroasă și ocupau o singură încăpere, însă în fața judecătorului de fond a arătat că locuiește împreună cu mama și un frate în sect. 1 din
Astfel, împrejurarea că și-ar fi căutat un loc părăsit în care să-și asigure o locuință apare neverosimilă.
Curtea constată că tot materialul probator demonstrează vinovăția inculpatului iar în cauză instanțele s-au pronunțat asupra tuturor probelor, cererilor formulate de apărători, drepturile procesuale ale inculpaților fiind respectate și de natură să le garanteze o apărare efectivă și eficientă.
Prin urmare, dispozițiile art. 3859pct. 10 Cod procedură penală nu au fost încălcate iar o reluare a cercetării judecătorești la prima instanță nu se impune.
Tot la fel, nici achitarea sa solicitată în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, nu va putea fi reținută de instanță.
Hotărârile criticate de recurent în prezenta cale de atac nu reflectă o contrarietate evidentă între ceea ce spune dosarul prin actele sale și ceea ce spun instanțele prin hotărârile lor cu privire la existența faptei, a declarațiilor date în cauză, astfel că nu există o gravă eroare de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare.
Probatoriul aflat la dosar relevă că inculpații s-au deplasat în orașul Otopeni, la un depozit pe care îl cunoștea de pe vremea când lucra în zonă la o altă societate, nu avea de ce să-și caute adăpost în locuri necunoscute și inaccesibile publicului, avea o locuință împreună cu mama sa și un frate pe raza sectorului 1 din B, astfel că apărările ambilor inculpați în faza de judecată apar făcute pro cauza.
De altfel și inculpatul care a pledat în instanță pentru nevinovăție dar după pronunțarea unei pedepse cu închisoare suspendată condiționat nu a mai declarat apel și nici recurs, implicit recunoscând comiterea faptei și fiind "mulțumit" de sancțiunea în modalitatea arătată.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată situată sub minimul special prevăzut de lege prin reținerea de circumstanțe atenuante, în condițiile în care este recidivist postexecutoriu, condamnat anterior pentru fapte de aceeași natură, vine să îndeplinească scopul preventiv-educativ și de coerciție iar sub acest cuantum o reducere mai substanțială nu se impune.
Instanțele anterioare au avut în vedere în suficientă măsură situația lui precară, lipsa prejudiciului în sarcina părții vătămate, atitudinea relativ cooperantă pe parcursul procesului penal, aspecte alături de care în prezentul recurs nu au fost aduse în circumstanțiere alte elemente favorabile pentru o redozare a pedepsei.
Prin urmare, recursul de față se privește nefondat și va fi respins cu această mențiune.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.448/ 01.10.2008, pronunțată de Judecătoria Buftea și a deciziei penale nr. 156/A din 5.03.2009 pronunțată de Tribunalului București - Secția I Penală în dosarul nr- și-l obligă la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER,
Red.
Dact.
3 ex.- 27.05.2009
-Secția I Penală
Jud. apel::
Grefier,
- -
02 Iunie 2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Dumitru Mirancea, Petre Popescu
