Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 75/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208, 209 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 75
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 240 din 10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care avocat, pentru inculpat, precizează că acesta a informat-o că a avut o discuție cu partea vătămată și aceasta dorește să vină în instanță pentru a da o declarație, în sensul că în faza de urmărire penală, depoziția sa și recunoașterea de pe planșele fotografice au fost făcute la cererea organelor de poliție, de fapt ea nerecunoscându-l pe inculpat ca autor la faptei pentru care a fost trimis în judecată. Partea vătămată este studentă la B și se află în sesiune, motiv pentru care nu s-a putut prezenta în instanță la acest termen, sens în care înțelege să solicite un nou termen de judecată în vedere prezentării părții vătămate în instanță.
Reprezentanta pachetului, având cuvântul cu privire la cererea formulată de către apărătoarea inculpatului, arată că nu consideră oportună audierea părții vătămate, având în vedere și probatoriul administrat în cauză.
Instanța, având în vedere că partea vătămată a fost citată și nu a depus înscrisuri prin care să justifice că nu se poate prezenta la acest termen pentru a susține o altă variantă decât cea care rezultă din probe sau pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, apreciază neîntemeiată cererea formulată de către apărătoarea inculpatului, motiv pentru care o respinge.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate da o nouă declarație în această fază procesuală, iar în caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva lui.
În acest context, întrebat fiind, inculpatul arată că dorește să dea o nouă declarație în recurs.
Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată separat și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la cererile de probe, precum și pe fondul cauzei.
Avocat, pentru inculpatul recurent, arată că acesta insistă în audierea celor două persoane care ar fi asistat la incident, respectiv martorul și, precum și în reaudierea părții vătămate.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, în sensul casării hotărârilor instanței de fond, respectiv apel, apreciind că prin probatoriul administrat în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului. Trimiterea în judecată a acestuia se bazează pe declarația părții vătămate, coroborată cu declarația unei prietene, respectiv cu cele două recunoașteri după fotografia inculpatului. Apreciază că aceste declarații nu înlătură dubiul care planează asupra inculpatului cu privire la săvârșirea faptei. Pe parcursul procesului penal, în faza urmăririi penale, organele de urmărire penală nu și-au exercitat rolul activ potrivit disp. art. 202 Cod procedură penală, întrucât erau obligate să strângă toate probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. La dosarul cauzei nu există dovezi precum că inculpatul s-ar fi aflat la fața locului la momentul săvârșirii infracțiunii, nu au fost prelevate niciun fel de amprente digitale, nu s-au efectuat niciun fel de percheziție la domiciliul acestuia sau altfel de percheziții din care să rezulte că acele obiecte de vestimentație pe care le-a descris partea vătămată că ar fi fost purtate de făptuitor la data săvârșirii faptei i-ar aparține acestuia. Față de aceste considerente, apreciază că probatoriul administrat în cauză nu poate sta la baza soluției de condamnare a inculpatului, și totodată apreciază că nu s-a făcut dovada că această faptă ar fi fost săvârșită de către inculpat. Pentru aceste motive solicită achitarea inculpatului în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.
În subsidiar, în cazul în care instanța va aprecia că aceste probe sunt utile și pertinente pentru a se menține condamnarea inculpatului pentru fapta săvârșită, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse sub minimul prevăzut de lege și ținând cont de circumstanțelor atenuante care pledează în favoarea inculpatului.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, cu privire la probele solicitate de către inculpat, precizează că referitor la audierea martorilor indicați de către inculpat, în această fază procesuală nu poate fi administrată această probă, având în vedere disp. art. 38514Cod procedură penală, și anume că instanța de recurs verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanța de recurs.
Referitor la soluția criticată, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 240 din 10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava prin care s-a menținut soluția instanței de fond de condamnare a sa la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni în concurs, și anume: lovire, faptă prevăzută și sancționată de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, precum și furt calificat, în condițiile art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal. S-a solicitat de către inculpat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, susținând că nu el a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și ulterior condamnat. Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului și chiar dacă acesta susține că nu a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, susținerile sale nu sunt confirmate de probe. Astfel, a fost recunoscut după planșele fotografice atât de către partea vătămată, cât și de către martora care îl însoțea la data incidentului. Deosebit de aceasta, actul medico-legal descrie mecanismul în care s-au produs leziunile suferite de partea vătămată și care se coroborează cu declarația dată de către aceasta. Cât privește susținerea inculpatului că nu ar fi fost citată în vederea prezentării materialului de urmărire penală, există la dosar dovezile de comunicare a citațiilor, el fiind citat în acest sens atât pentru data de 10 septembrie 2007, cât și pentru 26 noiembrie 2009. Deosebit de aceasta, există și procesul-verbal încheiat la data de 15 aprilie 2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Apreciază că susținerile inculpatului nu s-au dovedit, motiv pentru care apreciază că soluția Tribunalului Suceava este legală și temeinică și pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul în replică, precizează că raportat la situația de fapt care se reține din probatoriul administrat până la acest moment, se impune audierea celor doi martori pe care inculpatul i-a precizat în declarație că au fost la fața locului în momentul incidentului, motiv pentru care pune concluzii de admitere a recursului și de trimitere a cauzei la tribunal, pentru rejudecare, în vederea administrării probatoriului solicitat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită trimiterea cauzei spre rejudecare. Precizează că este cunoscut de tot orașul F, așa că a fost ușor să fie recunoscut după planșele fotografice, iar poliția de acolo are ură pe el. Putea să ceară expertiză, mai ales că a fost internat la I, la Spitalul Socola, de două ori, precum și la H, la Spitalul, însă nu mai are actele medicale, întrucât mama sa le-a depus în original la Judecătoria Fălticeni și au dispărut. De asemenea, nu mai există expertiza făcută la Minovici. Întrebat de către instanță, arată că la Judecătoria Fălticeni nu a fost citat niciodată.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 114 din 30.03.2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal.
Același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit."g" Cod penal cu aplicarea art. 37 lit."b" Cod penal
În baza art. 33 lit."a" și 34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 Cod penal în ceea ce privește exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit."a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a confiscat de la inculpat contravaloarea telefonului mobil "Nokia 3510" respectiv, suma de 150 lei pentru care partea vătămată declară că nu se constituie parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni din data de 18 aprilie 2008 fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de "lovire și alte violențe" și "furt calificat" prev. și ped. de art. 180 alin.2 Cod penal și art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit."g" Cod penal fiecare cu aplicarea art.37 lit."a" Cod penal și ambele cu aplicarea art. 33 lit."a" Cod penal constând în aceea că la data de 17 decembrie 2006 acostat-o pe partea vătămată care se afla în scara blocului în care locuiește, a lovit-o, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, luându-i telefonul mobil pe care îl avea în mână și pe care l-a scăpat în momentul agresiunii.
S-au reținut în fapt următoarele:
La data de 18.01.2007 Poliția Municipiului Faf ost sesizată de partea vătămată din F care a reclamat faptul că în noaptea de 17.12.2006, pe când se întorcea de la disco-bar "" împreună cu prietena sa a rezultat că autorul faptelor reclamate care este inculpatul.
Din probatoriul administrat a rezultat faptul că în noaptea de 16/17 decembrie 2006, partea vătămată, venind de la B, în jurul orelor 02,00 mers la barul "" unde s-a întâlnit cu prietena sa. În jurul orelor 05,00 acestea au plecat spre domiciliul părții vătămate, iar când au ajuns la o distanță de aproximativ 50. de scara blocului au sesizat că sunt urmărite de un tânăr, ce ulterior s-a dovedit a fi inculpatul. În momentul în care tinerele au ajuns la ușa de intrare în scara blocului, inculpatul a prins-o de față pe numita, care, cu ajutorul părții vătămate a reușit să scape. În aceste condiții, inculpatul a prins-o pe partea vătămată și a început să o pipăie în zona sânilor și a organelor genitale, moment în care aceasta a început să țipe și a încercat să scape de agresor. În acest timp, numita a urcat la apartamentul părții vătămate pentru a chema pe tatăl acesteia. În acest moment în care partea vătămată încerca să scape, inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feței, urmare a cărui fapt partea vătămată a căzut și și-a pierdut cunoștința. Aceasta s-a trezit în momentul în care tatăl acesteia ajunsese la ea, iar inculpatul fugise de la locul comiterii infracțiunii.
După ce partea vătămată a fost dusă în casă, după scurt timp și-a dat seama că lipsește telefonul mobil marca "Nokia nr. 3510" bun pe care îl avea asupra în momentul în care fusese agresată de inculpat.
Telefonul mobil "Nokia 3510" a fost evaluat la suma de 150 lei, prejudiciul nerecuperat.
Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut fapta și a motivat că la data și ora comiterii agresiunii se afla în altă parte, însă pe parcursul cercetărilor nu a indicat probe care să susțină afirmațiile sale.
După începerea urmăririi penale, inculpatului i s-au adus la cunoștință învinuirile și drepturile procesuale și procedurale, însă acesta nu a dorit să mai dea declarație scrisă pe motiv că își menține declarația dată în faza actelor premergătoare, în acest sens fiind întocmit procesul verbal de la fila 46 dosar.
Audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei (fila 72 dosar).
Partea vătămată declară că nu are pretenții civile de la inculpat sub aspectul ambelor fapte săvârșite de inculpat, de furt și de lovire, deși nu a recuperat telefonul mobil evaluat la circa 100 lei (fila 130 dosar).
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, certificatul medico-legal, procesul verbal încheiat în faza de urmărire penală, martorul G, declarațiile date în faza de urmărire penală și la cercetarea penală, dată în faza de urmărire penală, planșe fotografice, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșe fotografice, declarațiile inculpaților, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei aceasta a fost pusă în discuție la data de 23 martie 2009 iar prin încheierea de ședință de la acea dată instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 Cod penal și art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit."g" Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 37 lit."b" în loc de art.37 lit."a" Cod penal și ambele cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal motivat de faptul că potrivit cazierului judiciar de la fila 33 dosar și a referatului depus de Biroul Executări Penale de la fila 132 dosar, inculpatul a săvârșit cele două fapte pentru care este cercetat în prezenta cauză aflat fiind în situația recidivei postexecutorii.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, probele administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate și procesul verbal de recunoaștere a inculpatului după planșele fotografice de către partea vătămată și de către martora, în prezența martorilor asistenți, relevă faptul că inculpatul a fost cel care în noaptea de 16/17 decembrie 2006 prins-o pe partea vătămată, a lovit-o cu pumnul în zona feței cauzându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal și tot inculpatul este cel care a luat telefonul mobil al părții vătămate care căzuse în momentul agresiunii și care nu a mai fost găsit la locul comiterii faptei.
Față de considerentele de mai sus, prima instanță a apreciat că inculpatul urmează să răspundă penal pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit."g" Cod penal și fiecare cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal și ambele cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, împrejurările comiterii lor, persoana inculpatului care este recidivist și care nu a avut o poziție procesuală corectă, nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
Funcție de aceste criterii de individualizare ce sunt enumerate în art.72 Cod penal, prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea ce urmează să fie executată în regim de detenție.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin.2 Cod penal în ceea ce privește exercitarea drepturilor civile prev. de art.64 lit."a" teza a II-a și lit."b" Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Soluționând latura civilă a cauzei instanța de fond a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Întrucât această partea vătămată nu a recuperat contravaloarea telefonului mobil marca "Nokia 3510" evaluat conform procesului verbal de evaluare de la fila 13 dosar la suma de 150 lei, instanța de fond, în conformitate cu prevederile art.118 lit."e" Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat a telefonului mobil sau a contravalorii acestuia, de 150 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul susținându-și în continuare nevinovăția arătând că acuzațiile aduse nu sunt fondate și spune acest lucru motivat de faptul că a solicitat o confruntare cu partea vătămată atât la poliție cât și la instanța de fond întrucât există posibilitatea ca aceasta să fi fost pusă de alte persoane să spună ceea ce a spus, solicitare care i-a fost respinsă. Consideră că instanța de fond a pronunțat hotărârea în lipsa probelor care să indice săvârșirea de către el a acestei infracțiuni și pe baza unor identificări după planșe foto în contextul în care în celelalte cazuri când a săvârșit fapte penale a recunoscut, chiar a executat pedepsele, însă, în prezenta cauză, nu el este autorul infracțiunii reținute în sarcina sa. Mai mult decât atât, așa cum rezultă din declarația existentă la dosar, la data respectivă a avut un accident de mașină, neputând fi prezent la locul faptei ce face obiectul prezentei cauze.
Prin decizia penală nr.240 din 10.11.2009 a Tribunalului Suceavas -a respins apelul declarat de inculpatul, ca nefondat.
S-a mai dispus obligarea aceluiași inculpat la plata sumei de 250 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că in probatoriul administrat, anume: plângerea și declarația părții vătămate (6, 7-10 ds. urm. pen. și 130 ds. inst. fond), certificatul medico-legal (11), procesul verbal încheiat în faza de urmărire penală, declarația martorilor: G (f 28-21 ds. urm. pen. și 129 ds. inst. fond), (32 ds. urm. pen. și 65 ds. inst. fond) și - (14-15 ds. urm. pen.), proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșe fotografice (22 - 31 ds. urm. pen.), coroborate cu declarațiile inculpatului a rezultat faptul că în noaptea de 16/17 decembrie 2006, partea vătămată, venind de la B, în jurul orelor 02,00 mers la disco - barul "", unde s-a întâlnit cu prietena sa. În jurul orelor 05,00 acestea au plecat spre domiciliul părții vătămate, iar când au ajuns la o distanță de aproximativ 50. de scara blocului au sesizat că sunt urmărite de un tânăr, ce ulterior s-a dovedit a fi inculpatul. În momentul în care tinerele au ajuns la ușa de intrare în scara blocului, inculpatul a prins-o de față pe numita, care, cu ajutorul părții vătămate a reușit să scape. În aceste condiții, inculpatul a prins-o pe partea vătămată și a început să o pipăie în zona sânilor și a organelor genitale, moment în care aceasta a început să țipe și a încercat să scape de agresor. În acest timp, numita a urcat la apartamentul părții vătămate pentru a chema pe tatăl acesteia. În acest moment în care partea vătămată încerca să scape, inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feței, urmare a cărui fapt partea vătămată a căzut și și-a pierdut cunoștința. Aceasta s-a trezit în momentul în care tatăl acesteia ajunsese la ea, iar inculpatul fugise de la locul comiterii infracțiunii.
Când partea vătămată a intrat în casă, după scurt timp, și-a dat seama că lipsește telefonul mobil marca "Nokia nr. 3510" bun pe care îl avea asupra în momentul în care fusese agresată de inculpat.
Faptul că asupra victimei s-au săvârșit acte de violență reiese în mod clar din certificatul medico - legal, în a cărui concluzii se arată " 1. prezintă echimoze, ce au putut fi produse prin lovire cu pumnul, la data de 17.12.2006. 2. Leziunile pot necesita 6-7 (șase - șapte) zile îngrijiri medicale". Această probă se coroborează și cu declarațiile martorului - care a arătat că în data de 17.12.2006, în jurul orei 5,30 a fost trezit din somn de soneria de la ușa de la intrarea în apartament de către prietena fiicei sale, care se numește. Aceasta fiind agitată i-a spus că fiica sa este agresată de un individ la ușa de la intrare în scară. Când martorul a coborât jos a găsit-o pe fiica sa foarte agitată și prezentând urme de violență (18 ds. urm. pen. și 129 ds. inst. fond). De asemenea, aceste probe se coroborează și cu declarațiile părții vătămate și declarația martorei - (14 ds. urm. pen.) care a arătat că în data de 16 12.2006 a fost la discotecă cu partea vătămată de unde s-au întors în jurul orelor 5,00 a doua zi, fiind aduse cu autoturismul până în apropierea locuinței părții vătămate de un prieten. La un moment dat au observat că în urma lor era un tip care a mers după ele până la intrarea în scara blocului unde locuia partea vătămată. Când au ajuns la scara blocului în care locuia partea vătămată tânărul le-a acostat. din mâna tânărului, martora a ajuns la apartamentul unde locuiește partea vătămată și după ce a sunat a ieșit tatăl acesteia, căruia i-a spus ce se întâmplă. Acesta imediat a coborât jos, unde a găsit-o pe partea vătămată, care se ținea cu o mână de față și era murdară de sânge. Martora a mai declarat că până să sune la acel apartament a auzit un strigăt al părții vătămate și că aceasta i-a spus că acel individ a lovit-o cu palma, astfel că s-a dezechilibrat și a căzut jos, lovindu-se cu capul de perete. Între timp acel individ a fugit.
Din procesul-verbal de recunoaștere după planșă fotografică (25 - 31), recunoaștere ce a fost efectuată în prezența martorilor (32), reiese că inculpatul este cel care a săvârșit fapta de lovire a părții vătămate și de sustragere a telefonului mobil al acesteia, acesta fiind recunoscut fără nici o ezitare atât de partea vătămată, cât și de martora -.
Nu reiese din niciun mijloc de probă că, la data de 17.12.2006, în jurul orelor 5,00, inculpatul s-ar fi aflat în alt loc decât cel unde s-a săvârșit fapta. Ba dimpotrivă, chiar din declarația inculpatului reiese că în noaptea de 16/17.12.2006 s-a perindat prin mai multe locuri din mun. F, evitând să indice și locul unde locuiește partea vătămată, bineînțeles cu intenția de a ascunde adevărul. Dacă inculpatul ar fi fost într-adevăr în data de 17.12.2006, ora 5,00, în alt loc decât la locul comiterii faptei putea să indice persoanele care l-au văzut în acele locuri.
Pe de altă parte, susținerea inculpatului că este o persoană cunoscută în oraș și că urmare a acestui fapt a fost confundat de partea vătămată și de martora - cu agresorul părții vătămate nu este întemeiată, întrucât o asemenea confuzie era greu de realizat în condițiile în care partea vătămată și martora l-au văzut din apropiere pe inculpat și nu-l cunoșteau pe acesta anterior. În plus era greu ca atât partea vătămată cât și martora să indice exact aceiași persoană ca fiind autorul infracțiunii. Totodată semnalmentele descrise de partea vătămată și martora - anterior recunoașterii după planșă fotografică, în special înălțimea și constituția atletică, ca aparținând persoanei care le-a agresat, corespund întru totul cu cele ale inculpatului.
În ceea ce privește susținerea petentului că nu a fost chemat să i se prezinte materialul de urmărire penală, aceasta nu este întemeiată, întrucât după cum reiese din dovezile de comunicare a citațiilor inculpatul a fost citat în acest sens atât pentru data de 10.09.2007 cât și pentru data de 26.11.2009, însă nu s-a prezentat la nici unul dintre aceste termene, fapt constatat prin procesul - verbal din 15 aprilie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Inculpatul a cunoscut pentru ce este cercetat și trimis în judecată, întrucât la termenul din data de 30 septembrie 2008 s-a prezentat în fața instanței, ocazie cu care s-a dat citire actului de sesizare și i s-a explicat în ce constă învinuirea ce i se aduce, luându-i-se totodată și declarație.
Tribunalul a constat că inculpatului i s-au respectat pe toată durata procesului penal garanțiile procesuale, beneficiind de asistența unui avocat din oficiu, așa cum prevede art. 171 Cod procedură penală, în condițiile în care nu a dorit să-și aleagă un avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul care a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. A arătat că organul de urmărire penală nu a manifestat rol activ și nu a strâns toate probele necesare pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, iar probele administrate nu au fost de natură a înlătura prezumția de nevinovăție.
A solicitat în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, iar în subsidiar, în cazul în care se va reține în continuare vinovăția sa, a solicitat reindividualizarea pedepsei și ca urmare a reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea reține următoarele:
Din probele administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 1780/ din 19.12.2006 eliberat de S, procesul-verbal de evaluare a prejudiciului, procesele-verbale de recunoaștere după planșe fotografice, coroborate cu declarațiile martorilor, și a reieșit cu certitudine că în noaptea de 16/17.12.2006 inculpatul a acostat-o pe partea vătămată în scara blocului în care locuiește, a lovit-o, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, luându-i telefonul mobil pe care aceasta îl avea în mână și pe care l-a scăpat în momentul agresiunii.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a susținut că nu el este autorul infracțiunilor și că în acea noapte s-a aflat într-un alt loc decât acela unde s-au comis infracțiunile, însă aceste apărări au fost înlăturate de probele administrate în cauză.
Mai mult decât atât, se observă că inculpatul nu a probat în fața organului de urmărire penală și a instanțelor de judecată situația de fapt invocată în apărarea sa, aceste susțineri fiind făcute doar în scopul înlăturării răspunderii sale penale.
Față de cele arătate, cât și față de declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală (filele 34-35 dosar) în care a prezentat o altă situație de fapt și declarația dată în fața primei instanțe (fila 72 dosar) în care a arătat că nu reține dacă în seara de 16/17.12.2006 se afla în altă parte, audierea a doi martori cu care acesta susține că s-a aflat împreună este neutilă și neconcludentă cauzei.
Stabilind în mod corect vinovăția inculpatului, instanța de fond i-a aplicat acestuia pedepse ce au fost corect individualizate, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
La stabilirea pedepselor instanța de fond a apreciat în mod judicios atât gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite de către inculpat, cât și persoana acestuia care este recidivist, întrucât a mai fost anterior condamnat pentru același gen de infracțiuni și a adoptat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, aspect față de care nu se impune o reindividualizare a pedepselor prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare facultative.
Față de cele prezentate și văzând că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, nefiind dat niciunul din cazurile de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, Curtea urmează ca în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul,fiul lui G și, născut la data de 04.10.1981 în F, județul S, domiciliat în mun. F, str. - -,. 28,. 1, CNP: -, împotriva deciziei penale nr. 240/10.11.2009 a Tribunalului Suceava.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care de suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru jud. plecat la altă instanță
semnează președintele completului
Red.
Tehnored.
2ex/02.03.2010
Jud. fond: Apopi
Jud. apel:
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
