Infractiuni silvice Spete. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 31, 32 din OUG nr. 96/2008 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA NR.78
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana- -
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul-,împotriva deciziei penale nr. 262 din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat ales pentru inculpatul recurent -, lipsă fiind acesta, reprezentantul părții civile intimate Direcția Silvică S și reprezentantul părții responsabile civilmente intimate SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar din partea inculpatului motive de recurs, precum și o cerere de acordare a onorariului parțial din partea avocatei desemnate din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, arată că inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 262 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, prin care s-a respins apelul formulat de către acesta. Motivul principal invocat a fost greșita stabilire a valorii prejudiciului. Hotărârea recurată este foarte alambicat motivată, fără a avea în același timp și o susținere juridică. De aceea, în motivele de recurs s-a referit la aspectele esențiale, fără a analiza și a critica punctual această hotărâre care se referă inclusiv la solicitări pe care inculpatul nici nu le-a formulat prin motivele de apel. Se referă astfel la suspendarea condiționată a executării pedepsei despre care nici nu a făcut vorbire, întrucât instanța de fond se pronunțase deja cu privire la acest aspect. Tribunalul a apreciat că nu se impune totuși această suspendare.
Cu privire la prejudiciu, greșita stabilire a acestuia a constituit și motiv de apel și constituie și în prezent motiv de recurs. În funcție de acest prejudiciu urmează fi stabilită și vinovăția inculpatului, și, cu toate că ambele hotărâri pronunțate anterior au fost criticate sub aspectul laturii penale a infracțiunii, inculpatul nu s-a declarat nemulțumit de pedeapsa aplicată de către instanța de fond. Considerându-se nevinovat, a invocat faptul că s-ar fi impus o achitare a acestuia pentru că nu a săvârșit fapta cu vinovăție, tăind arborii care nu au fost marcați urmare a unei înțelegeri. Realitatea este că pădurarul, după mai multe controale, a constat că de două luni se tăia din pădurea în care se cumpărase masă lemnoasă pe picior și față de împrejurarea că nu și-a primit cota de lemn pe care o solicitase, s-a gândit să procedeze la sistarea lucrărilor. Acestea sunt circumstanțele în care s-a întocmit procesul-verbal de control din 2 octombrie 2006 și pentru care a fost sesizat parchetul cu privire la inculpat. În acel moment, același organ silvic, prin organele de conducere, a întocmit și un calcul al daunelor produse prin fapta constatată. Inculpatul a contestat acest calcul, apreciind că este exagerată suma reținută prin rechizitoriu cu titlu de prejudiciu în sarcina acestuia. La acea dată, dispozițiile legale în baza cărora se întocmise acest calcul nu mai erau în vigoare, abrogarea operând la două săptămâni, pe 15 noiembrie, după data de 30 octombrie 2006, când s-a făcut calculul. Fără a se erija în specialist în vederea stabilirii unei valori a prejudiciului, apreciază că se impunea ca instanța de apel să dea curs solicitării pe care a formulat-o, aceea de întocmire a unei expertize prin care urma a se stabili în mod corect valoarea acestuia, la care să se aibă în vedere și valoarea arborilor marcați rămași pe picior, precum și impactul asupra mediului. Un calcul matematic simplu se poate face în raport de Ordonanța 85/2006, care era în vigoare la data sesizării instanței. Cu privire la aceste din urmă aspecte menționate, care trebuie avute în vedere la stabilirea prejudiciului, apreciază că instanța nu are cum să facă aprecieri care să fie pertinente în soluționarea cauzei și prin care să aprecieze cu corectitudine prejudiciul cauzat și la care urmează să fie obligat inculpatul.
Pentru aceste motive, pune concluzii de admitere a recursului și de trimitere a cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava în vederea stabilirii corecte a prejudiciului. În decizia penală recurată s-au strecurat multe erori de analiză și apreciere a probatoriului, referindu-se și la contractul în baza căruia inculpatul a exploatat masa lemnoasă. În motivarea decizie penale se face referire la un alt contract din anul 2003, care fusese depus la instanța de fond. A invocat acest contract în dovedirea susținerilor sale pentru că prevederile contractului, care se coroborează cu dispozițiile legale, sunt obligatorii și acest contract prevedea și obligativitatea organelor silvice de a crea culoarele de acces. Acest aspect conduce la o reapreciere a vinovăției inculpatului și a valorii prejudiciului. Este inacceptabil ca instanța să se refere la un contract care nu era în derulare și nu avea nicio legătură cu infracțiunea.
A mai depus un proces-verbal de control întocmit pe data de 30 august 2006, cu o lună înainte de constatarea săvârșirii infracțiunii și la mai bine de o lună și J de la începutul exploatării, când organele silvice au constatat că nu s-au tăiat arbori nemarcați și au apreciat cantitatea de material lemnos care fusese tăiată până la acel moment. Cantitatea de material lemnos care a fost ilegal exploatată, așa cum s-a reținut în procesul-verbal de control, este de 1963, de două ori mai mare față de cantitatea de material lemnos exploatată într-un interval dublu de timp. Toate aceste aspecte se impuneau a fi analizate și verificate.
În considerarea acestui fapt și a situației că instanțele anterioare au stabilit în sarcina inculpatului o valoare a unui prejudiciu care a fost apreciat în baza unor norme legale abrogate, apreciază că se impune admiterea recursului, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, în ceea ce privește latura penală, inculpatul și-a recunoscut fapta, însă a susținut că a săvârșit-o fără vinovăție. Dacă instanța va aprecia să nu sunt incidente motive de recurs în ceea ce privește latura penală, cel puțin în privința laturii civile se impune casarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului și stabilirii corecte a prejudiciului cauzat prin săvârșirea acestei infracțiuni. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, apreciază că inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 262 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava prin care s-a menținut soluția instanței de fond de condamnare a sa la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 rap. la art. 32 alin. 3 din OUG 96/2008. S-a criticat soluția instanței atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, apreciind că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului. Faptul că în acel contract de vânzare-cumpărare s-a stipulat că vânzătorul trebuia să asigure drumul de acces la acea partidă dată în exploatare și obținută prin licitație de către inculpat, nu-l absolvă pe acesta de răspundere penală, motivat de faptul că acesta lucra în exploatare și știa că putea să exploateze numai arbori marcați. Cât privește latura civilă, arată că s-a criticat prejudiciul cauzat părții civile, la dosarul cauzei existând procesul-verbal de control și calculul făcut de specialiștii în domeniu. Inculpatul, când a observat valoarea prea mare a prejudiciului stabilit în sarcina sa, avea posibilitatea să conteste acele procese-verbale și chiar în cursul urmăririi penale să solicite o expertiză în acest sens. Apreciază că la stabilirea prejudiciului s-au avut în vedere inclusiv arborii care au fost valorificați, scăzându-se din acel prejudiciu total și obligându-se inculpatul la plata acelei diferențe. Pentru aceste motive, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul în replică, arată că a făcut un calcul matematic și fața de valoarea prejudiciului stabilită în baza Legii 81/1993, abrogată la 15 noiembrie 2006 la un cuantum de 44 294 lei, fără TVA, aplicând dispozițiile OUG 85/15.11.2006 și la un preț al metrului cub care a fost avut în vedere la calcului prejudiciului pentru anul următor, respectiv 2007, rezultă o valoare a acestuia de 6584 lei, de peste opt ori mai mică, fiind evident o măsură absolut nelegală calcularea sau reținerea în sarcina inculpatului a unui prejudiciu stabilit în baza unei norme legale abrogate. Chiar dacă instanța nu va da eficiență acestor susțineri, la momentul sesizării instanței prin rechizitoriu, prejudiciul trebuia stabilit de către organul de urmărire penală conform normelor legale în vigoare la acea dată. Chiar în ideea că la data săvârșirii infracțiunii, cu două săptămâni înainte de schimbarea legii, era în vigoare o altă normă legală, atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată trebuiau să aplice inculpatului legea mai favorabilă.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 158 din 11.06.2008 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică prev.de art.31 alin.2 cod penal raportat la art.32 alin.3 din OG 96/98 cu modificările și completările ulterioare, cu aplic.art. 74, 76 lit.d cod penal,la pedeapsa de un an închisoare.
n temeiul art.85 alin. l din codul penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală 114 din 31 martie 2008 Judecătoriei C-. pentru art.32 alin.3 din OG 96/98 cu modificările și completările ulterioare, cu aplic.art.41 alin.2 și 74, 76 lit. d cod penal.
Potrivit art.33 lit.a și 34 lit.b cod penal a contopit această pedeapsă cu pedeapsa ce i s-a aplicat prin prezenta sentință și a dispus ca inculpatul săexecute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
Potrivit art.71 din codul penal, pe durata executării pedepsei s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile indicate de dispozițiile art.64 lit.a teza a II și lit.b cod penal.
În temeiul art. 81 din codul penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata prev.de art.82 cod penal și i-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea prev.art.83 cod penal.
n conformitate cu prev.art.71 alin.5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea civilmente responsabilă SC""SRL, să-i plătească părții civile DIRECȚIA SILVICĂ S suma de 41.243 lei cu titlu de despăgubiri civile plus TVA constatându-se recuperat restul prejudiciului în sumă de 10.692 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică prevăzută de art. 31 alin.2 cod penal, raportat la art. 32 alin.3 din OG 96/98 cu modificările și completările ulterioare.
În sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
Fiind administrator al SC SRL, în cursul anului 2006 acesta a licitat partida nr.20 de pe raza Ocolului Silvic - UP II, a 221 B, cu un volum total, pe picior, de 745, iar în cursul lunii septembrie 2006, împreună cu mai mulți muncitori, s-a deplasat la terenul în cauză pentru exploatare.
La un moment dat muncitorii au constatat că nu au culoar de trecere pentru scoaterea materialului lemnos încât l-au întrebat pe inculpat cum să procedeze și acesta i-a spus drujbistului să taie și arborii nemarcați pentru a crea acel culoar, asigurându-1 că are aprobarea organelor silvice în acest sens.
Astfel, respectivul a tăiat un număr de 196 de arbori, cu un volum de 128,41 mc și o valoare de 44.294 lei.
Atât în fața organelor de anchetă cât și în fața instanței (declarație fila 49 dosar), inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei ce i se pune în sarcină, arătând că aceasta a fost comisă întocmai cum se reține prin actul de sesizare cu precizarea că inițial a avut aprobarea verbală a reprezentanților Ocolului Silvic în acest sens.
Mai mult decât atât inculpatul a susținut că zilnic pădurarul ce răspundea de zonă venea și verifica modul de exploatare.
Instanța de fond a constatat că susținerile inculpatului nu au fost însă cu nimic dovedite, dimpotrivă, cele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare se confirmă întrutotul cu: procesul verbal de constatare a infracțiunii, nota de calcul a prejudiciului, proces verbal de predare în custodie, schița locului faptei, carnetul de inventariere, procesul verbal de cercetare întocmit la fața locului și depozițiile martorilor, și și constituie infracțiunea de participație improprie la infracțiunea silvică prevăzut de art. 31 alin.2 cod penal, raportat la art. 32 alin.3 din OG 96/98 cu modificările și completările ulterioare și pentru care urmează a se pronunța condamnarea acestuia.
Ținând seama de comportarea bună a inculpatului pe tot timpul derulării procesului și de recunoaștere a faptei, instanța de fond a apreciat că, în speță, sunt date cerințele prevăzute de lege pentru aplicarea de circumstanțe atenuante sens în care a făcut aplicațiunea art. 74 cod penal, cu consecințele ce decurg din aplicarea prevederilor art.76 lit.d cod penal.
Avându-se în vedere că prin sentința penală nr.114 din 31 martie 2008 rămasă definitivă la 18 aprilie 2008 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 10 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pentru art. 32 alin.3 din OG 96/98 cu 41 alin.2 cod penal și 74,76 lit.d cod penal, pentru o faptă ce este concurentă cu cea care face obiectul acestui dosar, în temeiul art. 85 alin.l din codul penal, instanța de fond a procedat la anularea suspendării condiționate a acestei pedepse.
În temeiul art. 33 lit.a și 34 lit.b cod penal, a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Potrivit art.71 din codul penal, pe durata executării pedepsei Judecătoria Câmpulung Moldovenesca dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile indicate de dispozițiile art.64 lit.a teza a II și lit.b cod penal.
Apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia, în temeiul art. 81 din codul penal instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prev.de art.82 cod penal atragându-i atenția acestuia asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea prev.art.83 cod penal.
În conformitate cu prev.art.71 alin.5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza prevederilor art. 346 alin.l cod procedură penală, coroborat cu art. 998 din codul civil instanța de fond l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilmente responsabilă SC""SRL, să-i plătească părții civile Direcția Silvică S suma de 41.243 lei cu titlu de despăgubiri civile plus TVA și a constatat recuperat restul prejudiciului în sumă de 10.692 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel inculpatul, criticând-o atât sub aspectul laturii penale a cauzei cât și sub aspectul laturii civile. Astfel, în ceea ce privește latura penală consideră că instanța de fond a dat dovadă de superficialitate în analizarea materialului probator administrat în cauză, dând o interpretare absolut greșită și se referă aici la faptul că la dosarul cauzei se regăsește un alt contract de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior și nu cel în baza căruia inculpatul a exploatat pădurea în discuție, acest act fiind important la stabilirea existenței sau inexistenței vinovăției sale.
Separat de acest aspect inculpatul a tăiat acei arbori având acordul verbal, dar și scris al organului silvic, deși nu a putut dovedi pentru că nu păstrat o copie a acestuia iar Ocolul Silvic a comunicat că nu există o astfel de cerere. Însă, din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă, fără nici un dubiu, că inculpatul a formulat o astfel de cerere și chiar, separat de cererea formulată, a primit indicații cu privire la ce anume să taie și acordul verbal al pădurarului care reprezenta Ocolul Silvic.
De altfel, inculpatul se ocupă de exploatarea materialului lemnos de foarte mulți ani de zile, are reprezentarea faptului de a tăia sau nu fără drept care au o anumită valoare sau care i-a marcat sau nu organul silvic dinainte. În aceste condiții apreciază că, sigur, dacă ar fi avut o minimă intenție de a tăia fără drept, nu ar fi procedat în această manieră pentru că are cunoștință de prevederile legale. A avut tot timpul convingerea că nu săvârșește nicio faptă ce contravine normelor legale atât timp cât a avut acordul reprezentantului Ocolului Silvic. Este cert că inculpatul a primit acordul organelor silvice și în aceste condiții roagă a se aprecia că fapta a fost săvârșită fără vinovăție solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În subsidiar, în măsura în care se va reține intenția, pe latură subiectivă, a solicitat aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
În ceea ce privește latura civilă, așa cum a arătat și în cererea de apel, a apreciat că cuantumul despăgubirilor este exagerat de mare și nu se justifică, chiar în baza cuantumului stabilit ca și echivalent pentru metrul cub de lemn exploatat nelegal, cu atât mai mult cu cât, chiar Ocolul Silvic arată că cei 110 mc care au fost recuperați au fost valorificați prin vânzare la licitație, obținându-se o sumă de nici măcar 5% din valoarea care a fost imputată a fi plătită de către inculpat. Este o diferență foarte mare și nejustificată iar inculpatul, nu o datorează pentru că nu a beneficiat nici de pe urma exploatării materialului lemnos, nici de pe urma licitației acestuia.
A mai solicitat a se avea în vedere, nu în ultimul rând, și contractul încheiat ca urmare a licitării materialului lemnos în care se prevede că administratorul fondului forestier are obligația de a asigura căile de acces la drum auto.
Prin decizia penală nr. 262 din 16.11.2009 a Tribunalului Suceavas -a respins apelul declarat de inculpatul, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Inculpatul, în calitate de administrator al SC SRL, în cursul anului 2006 licitat partida de pădure nr.20 de pe raza Ocolului Silvic - UP II, a 221 B, cu un volum total, pe picior, de 745. În cursul lunii septembrie 2006, împreună cu mai mulți muncitori, s-a deplasat la terenul în cauză pentru exploatare. La un moment dat muncitorii au constatat că nu au culoar de trecere pentru scoaterea materialului lemnos licitat, încât l-au întrebat pe inculpat cum să procedeze și acesta i-a spus drujbistului să taie și arborii nemarcați pentru a crea acel culoar, asigurându-1 că are aprobarea organelor silvice în acest sens.
Astfel, respectivul a tăiat un număr de 196 de arbori, cu un volum de 128,41 mc și o valoare de 44.294 lei.
Atât în fața organelor de anchetă cât și în fața instanței (declarație fila 49 dosar), inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei ce i se pune în sarcină, arătând că aceasta a fost comisă întocmai cum se reține prin actul de sesizare cu precizarea că inițial a avut aprobarea verbală a reprezentanților Ocolului Silvic în acest sens. Mai mult decât atât inculpatul a susținut că zilnic pădurarul ce răspundea de zonă venea și verifica modul de exploatare.
Susținerea inculpatului că pentru tăierea celor 196 de arbori avea acordul reprezentanților Ocolului Silvic nu este dovedită. Din faptul că a avut anumite discuții cu unii reprezentanți ai Ocolului Silvic nu se poate deduce că a avut acordul legal în acest sens, întrucât orice acord al celor îndreptățiți trebuia să se manifeste prin încheierea unui contract în acest sens cu societatea condusă de inculpat și marcarea arborilor în cauză.
Dimpotrivă, susținerea inculpatului că avea acordul reprezentanților Ocolului Silvic este contrazisă prin declarația martorului, care a arătat că el în calitate de drujbist a tăiat arborii nemarcați la solicitarea inculpatului pentru a putea scoate arborii din parcela licitată. Această situație de fapt este indicată și de martorul, care a declarat că inculpatul a spus drujbistului să taie și arborii nemarcați. Toate acestea demonstrează că la data săvârșirii faptei inculpatul știa că arborii sunt nemarcați și că tăierea lor este ilegală.
Fapta inculpatului de a fi tăiat un număr de 196 arbori nemarcați este dovedită și cu declarațiile martorilor, care a declarat că în calitate de pădurar are obligația de a verifica modul de exploatare a materialului lemnos contractat de diverse firme. Cu ocazia controalelor efectuate a constatat că în partida 20 au fost tăiați fără a fi marcați un număr 196 arbori verzi. Această constatare a realizat-o cu ing. și cu șeful de district ing.. Declarația acestui martor este susținută și de declarațiile martorilor: și, acesta din urmă arătând că s-a format o comisie care deplasându-se la fața locului a constatat că au fost tăiați ilegal un număr de 196 arbori și că inculpatul nu avea depusă la Ocolul Silvic nici o cerere privind aprobarea marcării arborilor în cauză.
Chiar inculpatul a recunoscut că a tăiat cei 196 arbori nemarcați, deși a susținut că a lăsat alți arbori în loc. Faptul că a lăsat alți arbori în loc, chiar dacă s-ar dovedi real, nu înseamnă că fapta nu există, întrucât potrivit art.32 al.3 din OG. 96/98 modalitatea de săvârșire a infracțiunii constă din "ăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate".Ori, inculpatul determinat pe să taie 196 arbori nemarcați din pădurea statului, administrată de Ocolul Silvic, în volum de 745. deși știa că acei arbori sunt nemarcați și nu are dreptul să dispună tăierea lor.
Susținerea inculpatului că a depus o cerere la Ocolul Silvic pentru a aproba tăierea celor 196 arbori nu are relevanță în cauză pentru că simpla depunere a unei asemenea cereri nu are semnificația unui acord al administratorului pădurii. După cum se știe, procedurile pentru marcarea și darea în exploatare a unei parcele sunt destul de complexe, ele presupunând organizarea unei licitații, încheierea unui contract de exploatare și se finalizează cu marcarea arborilor. Cum asemenea proceduri, cunoscute de către inculpat având în vedere că a contractat exploatarea unor parcele de pădure, fiind ocupația sa de bază după cum chiar el susține, nu s-au realizat, este evident că acesta a acționat cu știință, dispunând tăierea arborilor în cauză.
Ca urmare, tribunalul a constatat că fapta inculpatului de determinare a numitului să taie un număr de 196 arbori nemarcați din pădurea statului, administrată de Ocolul Silvic, în volum de 128,41. pentru care acesta a fost condamnat de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la pedeapsa de 1 an închisoare există și a fost săvârșită de către inculpat cu intenție și că potrivit art. 31 al.2 Cod penal raportat la art. 32 alin.3 din OG. 96/98 această faptă constituie infracțiune ce se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Deși, într-adevăr se poate susține că potrivit contractului de vânzare - cumpărare a masei lemnoase 3462/25.02.2003 (69 ds.) vânzătorul trebuia să asigure accesibilitatea și practicabilitatea drumurilor auto forestiere, această obligație nu este de natură să-l absolve pe inculpat de vină, întrucât în situația în care vânzătorul nu a respectat această obligație inculpatul avea alte mijloace legale să-l determine să respecte contractul și în nici un caz să-și facă dreptate singur tăind fără drept cei 196 arbori nemarcați.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de 1 an închisoare, reținându-se în beneficiul său circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 cod penal, s-a apreciat că aceasta este corect aplicată, fiind avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal. Astfel, s-a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, anume închisoare de la 2 ani la 7 ani, pedeapsa aplicată fiind coborâtă potrivit art. 76 lit. d) sub minimul prevăzut de lege. De asemenea a fost avut în vedere și gradul de pericol social al faptei, anume consecința socială a faptei acestuia, care poate fi dedusă și din valoarea prejudiciului produs de inculpat prin fapta sa. După cum reiese din actele dosarului, inculpatul a dispus tăierea nu doar a doi-trei arbori, ci a unui număr de 196 arbori, reprezentând un volum de 128,21. fiind determinat astfel un prejudiciu 52.710 RON, depășind de 753 ori prețul mediu al 1 mc masă de lemn. Astfel este evident că prejudiciul creat de inculpat este destul de mare. Ca urmare în mod just a apreciat prima instanță că pedeapsa de 1 an închisoare este adecvată scopului prevăzut de lege.
Cu privire la cererea inculpatului, prin avocat, ca instanța să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, tribunalul a constatat că inculpatul a mai fost condamnat la 10 luni închisoare pentru aceeași infracțiune, pentru o faptă săvârșită în perioada 2006 - martie 2007, potrivit sentinței penale nr. 114 din 31 martie 2008 judecătoriei C-. M, definitivă prin neapelare, dispunându-se totodată suspendarea executării pedepsei. Astfel rezultă că inculpatul nu a săvârșit doar prezenta infracțiune, ci mai multe infracțiuni de același gen, valoarea prejudiciului fiind destul de mare în ambele cazuri.
Pentru a putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei este necesar potrivit art. 81 alin.1 lit. c) Cod penal ca instanța să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia. Dat fiind faptul că inculpatul în perioada 2006 - 2007 săvârșit două infracțiuni silvice, că acesta se ocupă în general de tăierea și exploatarea de arbori, s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate nu poate fi atins fără executarea acesteia.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că prin sentința penală mai sus menționată inculpatul a fost obligat cu partea responsabilă civilmente SRL să plătească părții civile Direcția Silvică S suma de 41.243 lei cu titlu de despăgubiri civile, plus TVA și a constatat recuperat restul prejudiciului de 10.692 lei.
Susținerea inculpatului că nu datorează această sumă întrucât nu a beneficiat de materialul lemnos tăiat nu este de natură a înlătura răspunderea civilă a sa, deoarece chiar dacă nu a beneficiat de materialul rezultat în urma infracțiunii, o parte din acesta fiind reținut, anume 110,74. inculpatul a produs un prejudiciu părții civile constând din contravaloarea arborilor pe picior, care este diferită de suma obținută ca urmare a valorificării acestora în urma tăierii. De altfel, din valoarea prejudiciului de 51.935 lei (fără a 110,74. reținută) a fost scăzută suma de 10.692 lei cât reprezenta recuperată prin valorificarea materialului lemnos. Totodată, instanța a constatat că valoarea prejudiciului produs de inculpat a fost calculată conform Legii nr. 81/1993, valoare ce poate fi diferită de cea de valorificare pentru că are alt fundament, prima fiind stabilită potrivit unor criterii legale, ce includ și alte elemente în afara valorii de piață, cum ar fi impactul asupra mediului, în timp ce cea de a doua este stabilită în funcție de criteriile de piață, materialul lemnos rezultat cuprinzând doar partea care poate fi valorificată și prețul fiind stabilit în funcție de cerere și ofertă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub aspectul laturii penale a cauzei a arătat că, deși aparent instanța de apel a analizat situația de fapt în raport de probele care le-a considerat pertinente, concluziile acestei instanțe sunt vădit greșite, atât cu privire la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, dar și în raport de criticile aduse împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond.
Astfel, analizând situația de fapt, instanța face apel la un contract de vânzare-cumpărare a masei lemnoase existent la dosarul de fond, respectiv contractul nr. 3462/25.02.2003, contract care așa cum a precizat și în motivele de apel, nu face obiectul prezentei cauze, fiind un contract încheiat cu peste 3 ani înainte de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză. A depus în apel la dosarul cauzei contractul nr. 13335/26.06.2006 privind vânzarea-cumpărarea unei cantități de 745 mp masă lemnoasă pe picior, contract în derularea căruia acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. Ori, acest contract nu a fost avut în vedere nici de instanța de fond, nici de instanța de apel.
Conform prevederilor din acest contract, organele silvice aveau obligația de a crea și de a asigura existența unor căi de acces practicabile în vederea scoaterii cu -ul a materialului lemnos exploatat din parchetul licitat, la drumul auto. Ori, deși este drept că nu și-a prezervat proba cu înscrisuri, din declarațiile martorilor audiați rezultă că acesta a întreprins demersuri pe lângă organele silvice abilitate în vederea aprobării tăierii arborilor de pe două culoare necesare în vederea scoaterii materialului lemnos la drumul auto, dar organele silvice nu și-au îndeplinit obligația prevăzută în contractul menționat și de normele legale, de a asigura căile de acces la drum auto a materialului lemnos.
În sprijinul acestor susțineri a invocat existența unui proces-verbal de control (depus la dosar odată cu contractul de vânzare-cumpărare) încheiat de Ocolul Silvic la data de 30.08.2006 și înregistrat sub nr. 3942 din 31.08.2006, urmare a unui control întreprins în parchetul aflat în exploatarea inculpatului la acel moment, exploatarea lemnului fiind începută la data de 10.07.2006. Prin urmare este evident că a existat un acord al organelor silvice în vederea tăierii arborilor nemarcați de pe cele două culoare, fie el și tacit, pentru că, deși la acea dată inculpatul tăiase deja mai mulți arbori din cele două culoare (în caz contrar nu ar fi avut cum să scoată la drumul auto arborii tăiați marcați pentru care încheiase contractul), în procesul-verbal menționat nu s-a făcut nicio mențiune în acest sens. Abia după o lună de zile, când inculpatul a refuzat să dea curs solicitării pădurarului care i-a cerut să-i dea în dar o cantitate de arbori, s-a întocmit acel proces-verbal de control în baza căruia inculpatul a fost trimis în judecată.
Pe de altă parte, prejudiciul cauzat a fost greșit stabilit întrucât, chiar dacă la data întocmirii procesului-verbal de control și ulterior a fișei de calcul a valorii pagubei din data de 30.10.2006 era încă în vigoare Legea nr. 81/1993 care reglementa modul de calcul și stabilire a prejudiciului, la câteva zile după stabilirea valorii, respectiv la data de 15.11.2006, această lege a fost abrogată prin intrarea în vigoare a OUG nr. 85/2006. Prin această ordonanță s-a stabilit un alt mod de calcul al prejudiciului cauzat prin faptele de genul celei ce a fost săvârșită în cauză, astfel încât organele de urmărire penală și apoi instanța de judecată avea obligația de a stabili valoarea reală a prejudiciului prin aplicarea normelor legale în vigoare și nu a celor abrogate. Nici instanța de fond și nici cea de apel nu a dat eficiență susținerilor cu privire la greșita stabilire a prejudiciului.
Sub aspectul laturii civile a arătat că instanțele de judecată au efectuat o greșită stabilire a valorii prejudiciului.
Se impunea ca instanța de apel să-i admită cererea și să încuviințeze efectuarea unei expertize prin care să se stabilească în mod corect valoarea prejudiciului, prin luarea în considerare și a arborilor marcați rămași pe picior.
A mai arătat că prin procesul-verbal de control s-a reținut un volum de masă lemnoasă ce a fost ilegal exploatată, de 196 mc, care este de două ori mai mare față de cantitatea de material lemnos exploatat într-un interval de timp dublu.
A solicitat în principal admiterea recursului și casarea deciziei penale, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar a solicitat ca, în cazul în care se va aprecia ca fiind corectă soluția pronunțată în latura penală a cauzei, să se dispună admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare în latura civilă în vederea completării probatoriului și a stabilirii corecte a prejudiciului.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc nr. 1150/P/2006 din 17.12.2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 32 alin. 3 din OG nr. 96/1998 modificată, faptă constând în aceea că în cursul lunii septembrie 2006 l-a determinat cu intenție pe numitul care fără vinovăție a tăiat din pădurea statului un număr de 196 de arbori în volum de 128,41 mc și o valoare de 44 294 lei. Stabilirea volumului materialului lemnos tăiat în delict s-a efectuat în faza urmăririi penale pe baza procesului-verbal de constatare a infracțiunii (fila 6 dosar), a procesului-verbal de calcul a valorii pagubelor produse (fila 7 dosar) și a carnetelor de marcare-inventariere (filele 10-14 dosar).
Pe parcursul procesului penal, în faza cercetării judecătorești la prima instanță inculpatul a contestat valoarea prejudiciului stabilit de către organele silvice, arătând, conform declarației de la fila 49, că o parte din materialul lemnos nemarcat tăiat în delict, respectiv aproximativ 250 mc, au rămas la partea civilă.
Pentru clarificarea situației privind cuantumul prejudiciului și a volumului de masă lemnoasă tăiat în delict și rămas la partea vătămată, prima instanță a solicitat relații de la partea civilă Direcția Silvică S, relații ce au fost transmise prin adresele de la filele 58-59 și 67 dosar.
După administrarea întregului probatoriu, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt prezentată în rechizitoriu, a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 32 alin. 3 din OG nr. 96/1998 modificată și l-a obligat pe acesta la plata despăgubirilor civile în sumă de 41.243 lei plus TVA către partea civilă Direcția Silvică
Împotriva sentinței pronunțate de către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc inculpatul a formulat apel, criticând sentința sub aspectul laturi penale, dar îndeosebi sub aspectul laturii civile.
Motivele de apel vizau modul de calcul al prejudiciului și întinderea acestuia.
Pentru clarificarea împrejurărilor referitoare la fapta penală și a prejudiciului cauzat părții civile, inculpatul a solicitat în fața instanței de apel efectuarea unei adrese părții civile Direcția Silvică S pentru a prezenta modul de calcul al prejudiciului și efectuarea unei expertize silvice.
Instanța de apel a admis cererea de suplimentare a relațiilor de la Direcția Silvică S și a respins cererea de efectuare a expertizei silvice.
Ca urmare a relațiilor solicitate de instanța de apel, partea civilă Direcția Silvică Sat ransmis mai multe adrese (filele 46,56-57 dosar) prin care a prezentat modul de evaluare a prejudiciului.
Din conținutul acestor adrese se constată că partea civilă nu a prezentat într-un mod neechivoc modul de calcul al prejudiciului creat prin infracțiune, aspect față de care instanța de apel avea obligația de a clarifica această situație.
Situația echivocă ce rezultă din adresele părții civile trebuia clarificată și datorită situației de fapt existentă în cauză din care rezultă că au fost tăiați ilegal un număr de 196 arbori, reprezentând un volum de 128,41 mc masă lemnoasă, a fost recuperat de partea civilă un volum de 110,74 mc masă lemnoasă, iar din partida atribuită inculpatului spre exploatare a rămas neexploatat în parchet un volum de 27 mc masă lemnoasă.
Pentru clarificarea acestei situații, instanța de apel trebuia să dispună chiar din oficiu efectuarea unei expertize de specialitate silvică.
De asemenea, din încheierea de ședință din data de 02.02.2009 a Tribunalului Suceava se constată că instanța de apel a respins cererea inculpatului de a se efectua o expertiză silvică, fără motivare, deși expertiza era esențială atât pentru soluționarea laturii penale, cât și civile a cauzei.
Rolul stabilirii cu certitudine a prejudiciului este esențial laturii penale a cauzei întrucât cuantumul prejudiciului în cazul infracțiunii reținute în sarcina inculpatului stabilește încadrarea juridică a faptei, latura civilă a cauzei influențând în mod direct latura penală.
Față de cele prezentate, Curtea apreciază că în cauză este dat cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, motiv pentru care urmează ca în baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală să admită recursul declarat de inculpatul, să caseze integral decizia recurată și să trimită cauza aceleiași instanțe de apel pentru rejudecarea apelului.
Onorariul parțial pentru avocatul din oficiu al inculpatului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de către inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 19.03.1961 în comuna, cu același domiciliu, CNP:-, împotriva deciziei penale nr. 262/16.11.2009 a Tribunalului Suceava, pe care o casează integral și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
În baza dispozițiilor art. 189 și art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului, în acestea fiind inclus onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 lei, ce va fi avansat către Baroul Suceava din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru jud. plecat la altă instanță
semnează președintele completului
Red.
Tehnored.
2ex/02.03.2010
Jud. fond: Gh.
Jud. apel:
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
