Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.79
Ședință separată și ne publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
UDECĂTORI: - -
- -
-A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.328/AP din 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul parte civilă, intimații inculpați asistat din oficiu de avocat, în stare de arest asistat din oficiu de avocat lipsind celelalte părți, pentru intimatul inculpat a răspuns avocat oficiu
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
La solicitarea instanței, recurentul parte civilă a răspuns că își menține recursul declarat.
Fiind întrebați de instanță dacă doresc să dea noi declarații ori se prevalează de dreptul la tăcere, intimații inculpați și au răspuns pe rând, că nu doresc că dea alte declarații.
Instanța a pus în discuție împrejurarea că intimatul inculpat se sustrage de la judecată.
Recurentul parte civilă a răspuns că acesta este acasă dar nu vrea să se prezinte în instanță, solicită judecarea recursului în lipsa acestuia.
Recurentul parte civilă, intimații inculpați prin apărătorii din oficiu și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri. A pus în discuția părților și cazul de casare referitor la prezența obligatorie a inculpaților la primele două instanțe.
Recurentul parte civilă având cuvântul a arătat că este nemulțumit de daunele acordate dar și cu privire la pedepsele aplicate inculpaților. A lăsat soluția la aprecierea instanței. A solicitat ca măcar în parte să fie despăgubit.
Avocat oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare față de norma imperativă care a fost încălcată. În subsidiar a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu plata onorariului din fondul special al.
Avocat oficiu G având cuvântul pentru intimatul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare pentru motivul pus în discuție de instanță. Cu privire la recursul declarat de partea civilă a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. A solicitat plata onorariului din fondul special al.
Avocat oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat a pus aceleași concluzii ca și colegii săi față de cazul de casare pus în discuție de instanță. În subsidiar a pus concluzii de respingere a recursului declarat de partea civilă ca nefondat. A solicitat plata onorariului din fondul special al.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor pronunțate cu trimitere spre rejudecare.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt a arătat că regretă fapta.
Intimatul inculpat a lăsat soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 261 din 12.06.2009 a Judecătoriei Roman, în condițiile art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice date prin actul de sesizare a instanței faptelor comise de inculpatul A și în seara zilei de 17 decembrie 2006 și de inculpatul în noaptea de 28/29 decembrie 2006, în sensul reținerii dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, referitoare la concursul real de infracțiuni, pentru infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal și cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal și, respectiv, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a,e, g și i Cod penal și cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, prin înlăturarea reținerii comiterii celor două fapte de mai sus în formă continuată, de la art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal.
Pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c și art. 76 lit. d cod penal, și cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal, comisă în noaptea zilei de 4/ 5 noiembrie 2006 și, respectiv în seara zilei de 07.11.2006, în dauna părții vătămate din mun. R, a fost condamnat inculpatul A, fiul lui G și, născut la data de 5.05.1990, în mun. R, domiciliat în R,-, studii 8 clase, fără antecedente penale, având CNP - la pedeapsa de1( un ) an închisoare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, și cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c și art. 76 lit. c Cod penal, comisă în ziua de 17decembrie 2006, în dauna părții vătămate SC SA- R, mai condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 1( un ) an închisoare.
În condițiile art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente sub forma concursului real de infracțiuni.
În baza dispozițiile art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1( un) an închisoare, fără adăugarea vreunui spor.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 Cod penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului și s-a pus acestuia în vedere dispozițiile art. 82 Cod penal, referitoare la durata termenului de încercare, respectiv 3(trei) ani. S-au pus, de asemenea, în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de încercare.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
II. a Pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c și art. 76 lit. d cod penal, și cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal, comisă în noaptea zilei de 4/ 5 noiembrie 2006 și, respectiv în seara zilei de 07.11.2006, în dauna părții vătămate din mun. R, a fost condamnat inculpatul, zis " " fiul lui și, născut la data de 12.12.1989, în R, domiciliat în R,str. - -,nr. 76, studii 10 clase, muncitor sezonier, necăsătorit, fără antecedente penale, având CNP - la pedeapsa de 1( un ) an închisoare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, și cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c și art. 76 lit. c cod penal, comisă în ziua de 17decembrie 2006, în dauna părții vătămate SC SA - R,a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1( un ) an închisoare.
În condițiile art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente sub forma concursului real de infracțiuni.
În baza dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1( un) an închisoare, fără adăugarea vreunui spor.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 Cod penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului și s-a pus acestuia în vedere dispozițiile art. 82 Cod penal, referitoare la durata termenului de încercare, și anume 3(trei) ani. S-au pus, de asemenea, în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de încercare.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
III. a Pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și reținerea dispozițiilor art. 74 lit. b și c și art. 76 lit. d cod penal, comisă în seara zilei de 07.11.2006, în dauna părții vătămate din municipiul R, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și,născut la data de 27.-, în R, domiciliat în R,-, studii 6 clase,muncitor necalificat, necăsătorit, cu antecedente penale, având CNP- la pedeapsa de 1( un ) an, închisoare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, și cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c și art. 76 lit. c cod penal, comisă în ziua de 28/29 decembrie 2006, în dauna părții vătămate din municipiul R, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1( un ) an închisoare.
În temeiul art. 864Cod penal, s- dispus revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 570 din 16.09.2005 (dosar nr. 2768/2005) a Judecătoriei Roman.
În temeiul art. 864Cod penal, s- cumulat pedeapsa de un an și opt luni, închisoare, cu privire la care s-a revocat măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cu pedeapsa de un an închisoare, stabilită prin prezenta, pentru fapta comisă în seara zilei de 07.11.2006, în dauna părții vătămate din mun.
În temeiul art. 86/4 Cod penal, s- cumulat pedeapsa de un an și opt luni, închisoare, cu privire la care s-a revocat măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cu pedeapsa de un an, închisoare, stabilită prin prezenta, pentru fapta comisă în ziua de 28/29 decembrie 2006, în dauna părții vătămate din mun.
Potrivit art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit cele două pedepse stabilite prin cumul aritmetic, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume cea de2 (doi ) ani și 8( opt) luni închisoare, fără adăugarea vreunui spor.
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod procedură penală și art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale rezultante.
Au fost respinse, ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de partea vătămată, constituită parte civilă în cauză, luând act că prejudiciul cauzat in valoare de 1500 lei, cauzat acesteia prin infracțiunile săvârșite de inculpați, a fost recuperat prin restituire.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate ""A R, în valoare de 971,64 lei, a fost recuperat integral iar aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 350 lei, către partea civilă, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea geamului spart, la autoturismul marca "Opel Vectra".
Potrivit art.189 alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu, pt. inculpații ( avocat ) și A ( avocat ), în sumă câte 300 lei să fie achitate din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații să plătească statului, câte 500 lei,cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru pronunțarea sentinței, analizând actele și probele administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarele împrejurări:
Cu privire la ciclul procesual al acestei cauze, s-a reține că prin sentința penală nr.207 din 04.04.2008 Judecătoria Roman a condamnat pe cei trei inculpați minori, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat la pedeapsa închisorii de 5 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepselor. Prin decizia penală nr. 309/A din 04.11.2008 a Tribunalului Neamț, s-a admis apelul declarat de Parchet și de partea civilă și s-a desființat în parte sentința atacată, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 81, 82 și 71 alin. 5 cod penal pentru inculpatul și, în temeiul art. 864Cod penal dispune revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 570 din 16.09.2005 ( dosar nr. 2768/2005) a Judecătoriei Roman, care se cumulează cu pedeapsa curentă de 5 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa totală de 2 ani și o lună închisoare.
De asemenea, s-a admis în parte și acțiunea civilă formulată și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților A, cu părțile responsabile civilmente și inculpatul la plata sumei de 400 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Prin decizia penală nr.209/19.03.2009 Curtea de APEL BACĂUs -a admis apelul declarat de inculpatul și de partea civilă, s-a casat decizia penală nr. 309/A din 04.11.2008 a Tribunalului Neamț și sentința penală 207 din 04.04.2008 Judecătoriei Roman, s-a trimis cauza spre rejudecare, în fond la Judecătoria Roman și s-a dispus menținerea actelor procedurale efectuate de judecătorie până la termenul din data de 08.02.2008, inclusiv.
În motivare se arată, în esență, că s-au încălcat dispozițiile art. 485 cod procedură penală, potrivit căruia, ședința în care are loc judecarea inculpaților minori se desfășoară separat de celelalte ședințe, ședința nu este publică.
Cât privește săvârșirea infracțiunilor de furt calificat reținute în sarcina inculpaților, examinând lucrările dosarului și probatoriul administrat, instanța a reținut că faptele inculpaților minori sunt pe deplin dovedite, acestea coroborându-se cu declarațiile acestora, a martorilor audiați, înscrisurile de la dosar, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal, fapte comise în noaptea zilei de 4/ 5 noiembrie 2006 și, respectiv în seara zilei de 07.11.2006, în dauna părții vătămate din mun. R, de către inculpații și A (cea din noaptea de 4/5.11.2006) și toți trei inculpații pentru fapta din seara zilei de 07.11.2006.
La stabilirea cuantumului pedepselor, instanța avut în vedere criteriile de individualizare judiciară enumerate la art. 72 alin. 1 Cod penal și persoana inculpaților, gradul de pericol social concret al faptelor comise, dar și împrejurarea că inculpatul mai are antecedente penale. Sub acest aspect s-a avut în vedere că, potrivit fișei de cazier judiciar acesta mai suferit o condamnare rezultantă de un an și 8 luni, închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 570 din 16.09.2005 ( dosar nr. 2768/2005) a Jud. R, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
În temeiul art. 86/4 Cod penal, s-a dispus revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 570 din 16.09.2005 ( dosar nr. 2768/2005) a Jud. R, iar în temeiul art. 86/4 Cod penal s-a dispus cumularea pedepsei de un an și opt luni, închisoare, cu privire la care s-a revocat măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, cu pedeapsa de un an închis, stabilită prin prezenta sentință, pentru fapta comisă în seara zilei de 07.11.2006, în dauna părții vătămate din mun.
În temeiul art. 86/4 Cod penal, s-a dispus cumularea pedepsei de un an și opt luni, închisoare, cu privire la care s-a revocat măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cu pedeapsa de un an, închisoare, stabilită prin prezenta sentință, pentru fapta comisă în ziua de 28/29 decembrie 2006, în dauna părții vătămate din municipiul
Potrivit art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a contopit cele două pedepse stabilite prin cumul aritmetic, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, fără adăugarea vreunui spor.
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod procedură penală și art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale rezultante.
Cât privește pe ceilalți doi inculpați minori, la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate, instanța avut în vedere criteriile de individualizare a judiciară enumerate la art. 72 alin. 1 Cod penal și persoana inculpaților, gradul de pericol social al faptelor comise, dar și împrejurarea că aceștia nu au antecedente penale. De asemenea, s-a ținut seama și de conduita anterioară a inculpaților în familie și societate, comportarea sinceră în tot cursul procesului, reținând așadar circumstanțele atenuante de la art. 74 lit. Cod penal, cu referire la art. 76 lit. d Cod penal. S-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale.
Văzând că scopul pedepsei, astfel cum este enunțat la art. 52 alin. 2 Cod penal, poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, având în vedere că sunt întrunite și dispozițiile art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, punând în vedere inculpaților dispozițiile art. 82 Cod penal, referitoare la durata termenului de încercare.
S-a pus în vedere inculpaților și dispozițiile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea măsurii suspendării în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de încercare. În condițiile art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
Cât privește latura civilă a cauzei, s- constatat, în condițiile art. 346 alin.1 Cod procedură penală, că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat și, drept urmare s-au respins, ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de partea vătămată, constituită parte civilă în cauză, luând act că prejudiciul cauzat în valoare de 1.500 lei, cauzat acesteia prin infracțiunile săvârșite de inculpați, a fost recuperat prin restituire.
De asemenea, s-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate ""A R, în valoare de 971,64 lei, a fost recuperat integral iar aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În condițiile art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, și, la plata sumei de 350 lei, către partea civilă, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea geamului spart, la autoturismul marca "Opel Vectra".
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales, iar potrivit art.189 alin.2 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu, pentru inculpații ( avocat ) și A ( avocat ), în sumă câte 300 lei vor fi achitate din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în cauza de față.
Împotriva sentinței a declarat apel partea vătămată C-tin care nu a formulat în scris motivele de apel și, deși legal citat în cauză nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea apelului.
Prin decizia penală nr.328/AP din data de 19.11.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de partea vătămată.
În temeiul art.189 Cod procedură penală, s-a dispus ca plata onorariile avocaților din oficiu pentru inculpații - intimați în sumă totală de 900 lei, să se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată - apelant să plătească suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
În cauză s-a administrat un probatoriu complet, fiind în mod temeinic stabilite faptele reținute în sarcina inculpaților - intimați precum și împrejurările comiterii lor. De asemenea, instanța a făcut o încadrare juridică legală pentru faptele respective astfel cum au fost analizate în considerentele anterioare și în mod judicios a făcut individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru toate infracțiunile concurente.
În latura civilă a cauzei, în mod întemeiat prima instanță a stabilit că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat și, drept urmare s-au respins, ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de partea vătămată, constituită parte civilă în cauză, pentru un prejudiciu material în valoare de 1.500 lei, acest prejudiciu fiind recuperat prin restituire.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs partea civilă, care a criticat hotărârile pronunțate pentru motivele reținute în preambulul acestei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârile pronunțate în raport de motivele de invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, desigur pentru cazurile de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul urmează a fi admis dar pentru considerentele care vor fi prezentate.
Intimații-inculpați sunt născuți după cum urmează:, zis " " la data de 12.12.1989, A la data de 5.05.1990,iar inculpatul, la data de 27.03.1990.
În actul de sesizare a instanței se reține că infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați ar fi fost comise la următoarele date: 04/04.noiembrie.2006,07.noiembrie.2006,17.decembrie.2006și28/29.decembrie.2006.
În raport de data la care s-au născut cei trei intimați-inculpați și datele reținute în actul de sesizare a instanței ca fiind datele la care se presupune că au fost săvârșite, rezultă că inculpații erau minori la data săvârșirii infracțiunilor.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art.484 alin.1 Cod procedură penală:" Judecarea cauzei privind o infracțiune săvârșită de un minor se face în prezența acestuia, cu excepția cazului când minorul s-a sustras de la judecată.", iar în conformitate cu prevederile art.383 alin.3 Cod procedură penală: " Inculpatul care a săvârșit infracțiunea în timpul când era minor este judecat potrivit dispozițiilor procedurale speciale privitoare la minori."
Potrivit acestor dispoziții legale, judecarea cauzei privind infracțiunea săvârșită de un minor se face numai în prezența inculpatului-minor, cu excepția cazului când minorul se sustrage de la judecată, chiar și dacă în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței sau pe parcursul soluționării cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii a devenit major.
Deci, prezența inculpaților la judecarea cauzei la instanța de fond și la instanța de apel, era obligatorie.
În condițiile în care inculpații minori nu se prezintă, instanța are obligația să dispună emiterea de mandate de aduce și a stări pentru conducerea inculpaților în fața instanței, sau să se înainteze procesele verbale din care să rezulte că aceștia se sustrag de la judecată.
Ori, din examinarea hotărârii pronunțate de instanța de apel, Curtea constată că la soluționarea cauzei în apel nu s-a prezentat nici unul dintre cei trei inculpați, iar Tribunalul nu a întreprins nici o măsură pentru a asigura prezența acestora în fața instanței, sau să se asigure că aceștia se sustrag de la judecată.
Verificând și lucrările dosarului instanței de fond, Curtea constată că la această instanță nu s-a prezentat inculpatul A, iar instanța nu a întreprins nici o măsură pentru a asigura prezența acestuia în fața instanței, soluționând cauza în lipsa sa.
Din examinarea lucrărilor dosarului instanței de apel, Curtea constată că la Tribunalul Neamț au lipsit toți inculpații minori la data săvârșirii infracțiunilor.
În aceste condiții, actele procesuale au fost efectuate de prima instanță și de instanța de apel cu nesocotirea dispozițiilor legale, fiind lipsite de valoare, ele fiind caracterizate ca ineficace din punct de vedere juridic.
Din examinarea aspectelor relevate mai sus, rezultă că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, încălcarea acestora are ca urmare producerea unei vătămări procesuale, vătămare procesuală care este prezumată iuris de iure, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite prin încălcarea legii.
Încălcările dispozițiilor legale privind desfășurarea procesului penal menționate mai sus sunt prevăzute, potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală, sub sancțiunea nulității absolute, efectele acestora atrăgând ineficiența juridică a actelor întocmite cu încălcarea legii, acestea urmând a fi refăcute de prima instanță.
Apoi, expunerea sau considerentele hotărârii trebuie să cuprindă constatările la care a ajuns instanța cu privire la fapta care a generat conflictul de drept penal, la temeiurile răspunderii penale ale inculpatului, la probele pe care se întemeiază aceste constatări și alte date în legătură cu soluționarea cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.356 Cod procedură penală, expunerea trebuie să cuprindă, printre altele, și analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, aveau obligația să motiveze pe baza căror probe își fundamentează soluția, să arate probele pe care le înlătură și să argumenteze înlăturarea acestora, să examineze susținerile din actul de sesizare a instanței, apărările pe care și le-a făcut inculpații, să examineze cauza și sub aspectul laturii civile și să argumenteze care dintre acestea și de ce sunt neconforme cu realitatea.
Prima instanță nu putea pronunța o hotărâre decât după administrarea tuturor probelor pentru stabilirea raporturilor juridice dintre părți și a adevărului.
Prima instanță, iar în subsidiar instanța de apel, avea obligația să administreze toate probele pentru stabilirea cu certitudine a bunurilor care au fost sustrase recurentei-parte civilă, în cadrul fiecărui act material al infracțiunii continuate de furt calificat, cu atât mai mult cu cât cei trei intimați-inculpați nu au participat la ambele acte materiale de sustragere, valoarea acestor bunuri, bunurile care au fost restituite părții vătămate, bunurile nerestituite și valoarea acestora.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii situației de fapt desprinse din acestea, prin înlăturarea motivată a unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc justificarea în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii care îl determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză.
Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu R (94) 12 Comitetului de Miniștri ai Membre asupra eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia"judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.
Această poziție a instanței de apel este reliefată și de practica CEDO -cauza Boldea contra Românieiîn care se arată că:"judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți".
Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 alin.1 din Convenție înglobează, între altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor.
Convenția nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (împotriva Italiei, Hotărârea din.13.05.1980), a statuat că acest drept nu poate trece drept efectiv decât dacă observațiile sale sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate cum trebuie de instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art.6 implică în special în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de probă ale părților( împotriva Franței,Hotărârea (GC), nr.47287/99, CEDO 2004-1 șide împotriva Olandei,Hotărârea din 19.04.1994).
Din examinarea sentinței pronunțate de instanța de fond și a deciziei penale recurate rezultă că acestea nu respectă exigențele prevăzute de dispozițiile procedurale, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauze recente pronunțate și împotriva României, aspecte prezentate și analizate mai sus.
Ori, din examinarea hotărârilor pronunțate, Curtea constată că cele două instanțe, în loc să procedeze la examinarea efectivă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de probă ale părților, să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate și să convingă părțile că soluția pronunțată este sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii care i-a determinat pe judecători să adopte soluția dispusă în cauză, s-au mulțumit, după ce prezintă situația de fapt reținută în actul de sesizare și soluțiile date în ciclul procesual anterior, să expedieze justificarea soluțiilor, atât în latură penală, cât și în latură civilă prin câteva fraze, fără a prezenta situația de fapt reținută de instanță în urma administrării nemijlocite a probelor, știut fiind că probele administrate în cursul urmăririi penale servesc doar la trimiterea în judecată a inculpaților, iar și la condamnarea acestora de instanță, fără a arătat probele în baza cărora s-a reținut vinovăția inculpaților și fără a le analiza.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit. c Cod procedură penală, cu art.385/9 alin.1 pct.5 Cod procedură penală, având în vedere că s-au constatat aceleași încălcări ale legii atât la instanța de apel, cât și la instanța de fond (judecarea a avut loc fără participarea inculpaților minori deși prezența acestora era obligatorie și hotărârile nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluțiile și nu s-a pronunțat asupra unei cereri pentru partea civilă esențială pentru aceasta, de natură să garanteze drepturile acesteia și să influențeze soluția procesului), văzând și prevederile art.385/15 alin.3 Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat va fi casată în totalitate decizia penală recurată și va fi desființată în totalitate și sentința pronunțată de instanța de fond și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond, respectiv Judecătoriei Roman, județul
Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a emis forme de executare, inclusiv mandatul de executare a pedepsei închisorii pentru inculpatul, deși hotărârea fusese apelată în termenul legal cu apel d e partea vătămată.
Din relațiile transmise de Penitenciarul Bacău, inculpatul a fost arestat tocmai în executarea pedepsei aplicate prin sentința pronunțată de instanța de fond la data de 03.07.2009, astfel că la data la care s-a judecat apelul de Tribunalul Neamț, 19.11.2009, inculpatul era privat de libertate.
În conformitate cu prevederile art.314 Cod procedură penală: "Judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.
Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.".
În conformitate cu dispozițiile acestui text, judecarea apelului declarat de partea civilă nu putea fi judecat de Tribunal decât în prezența acestui inculpat, iar nu doar prin citarea acestuia la adresa de domiciliu, decizia instanței de apel fiind lovită de nulitate absolută și sub acest aspect.
În consecință, Curtea va dispune și anularea formelor de executare emise în baza susmenționatelor hotărâri și va dispune punerea de îndată în libertate a intimatului-inculpat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.461/2009 din data de 23.06.2009, emis de Judecătoria Roman, județul
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de fond va examina și celelalte motive de recurs invocate de recurenta-partea civilă.
Potrivit art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocat oficiu la cele trei instanțe.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În baza art.385/15 alin.1 pct.2 lit.c Cod procedură penală, cu art.385/9 alin.1 pct.5 Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurenta-parte civilă împotriva deciziei penale nr.328/AP din data de 19.11.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Casează în totalitate decizia penală recurată și desființează în totalitate și sentința penală nr.261 din data de 12.06.2009, pronunțată de Judecătoria Roman, județul N și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond, respectiv Judecătoriei Roman, județul
Dispune anularea formelor de executare emise în baza susmenționatelor hotărâri și dispune punerea de îndată în libertate a intimatului-inculpat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.461/2009 din data de 23.06.2009, emis de Judecătoria Roman, județul
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocat oficiu la cele trei instanțe, după cum urmează:
a) către Baroul Neamț suma totală de 600 lei (300 lei x 2), avocați și, pentru apărarea de la instanța de fond;
b) către Baroul Neamț, suma totală de 900 lei (300 lei x 3) avocați:, și, pentru apărarea de la instanța de apel și;
c) către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu în sumă totală de 900 lei (300 lei x 3), avocați:, și G.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.02.2010, în prezența recurentului-inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anti Silviu, Crîșmaru Gabriel Pocovnicu Dumitru
GREFIER,
a
Red.sent
Pronunțat dec.apel -
Red.dec.recurs
10.02.2010
4 ex.
Președinte:Anti SilviuJudecători:Anti Silviu, Crîșmaru Gabriel Pocovnicu Dumitru
