Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PEN NR. 83
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 4 FEBRUARIE 2010
Complet format din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 367/AP din 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul-inculpat în stare de arest, asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat, arată că a luat legătura cu recurentul-inculpat și nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat din oficiu pentru recurent-inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de rejudecare după extrădare.
Susține că în dosarul Judecătoriei Roman nr. 1144/2004, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 415 din 10 ianuarie 2004 au fost folosite fotografii dintr-un alt dosar în care a fost judecat pentru o altă faptă. Inculpatul susține că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de furt pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 415/2004 și că prin lipsa sa de la cercetarea penală, fiind plecat din țară, i s-a încălcat dreptul la apărare.
Pentru asistența juridică din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că în cauză nu sunt imperative pentru instanță prevederile art. 522 Cod procedură penală. Cu privire la cauza Judecătoriei Roman, s-a stabilit că inculpatul a fost prezent la urmărirea penală, a cunoscut existența dosarului penal, a fost prezent la percheziție, a dat o declarație în acest sens, după care a dispărut, ceea ce a dus la concluzia că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și executarea pedepsei.
În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat în ultimul cuvânt, a susținut că nu a dat nici o declarație, sens în care se poate efectua expertiză olografă. Solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 291 din 31.07.2009, pronunțată de Judecătoria Roman, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de rejudecare după extrădare, formulată în condițiile art. 5221Cod procedură penală, de condamnatul, referitor la cauza penală ce a format obiectul dosarului nr. 1144/2004 al Judecătoriei Roman (sentința penală nr. 415 din 10 iunie 2004 Judecătoriei Roman, definitivă prin neapelare).
S-a menținut starea de deținere a condamnatului.
În condițiile art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata către stat a sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 415 din 10 iunie 2004 Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin neapelare, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal, în dauna părților vătămate, și.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, a fost revocat beneficiul grațierii acordat prin decizia penală nr. 445/AP din 1 octombrie 2003 Tribunalului Neamț, iar în urma cumulului aritmetic dintre pedeapsa curentă și pedeapsa a cărei grațiere s-a revocat, s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate. Din aceasta s-a dedus perioada deja executată de la 3 septembrie 2002 la 1 octombrie 2003.
S-a reținut în sarcina condamnatului că, în seara zilei de 25 octombrie 2003, acesta s-a deplasat la discoteca din satul, iar în jurul orei 24,00, revenind către locuința sa, la intersecția str. - cu str. - a pătruns în curtea locuinței părții vătămate și a sustras o bicicletă. A doua zi, condamnatul a vândut bicicleta martorului cu suma de 400.000 lei vechi. În seara zilei de 28 octombrie 2003, condamnatul s-a deplasat din nou la discotecă, iar la plecarea spre casă, în aceeași modalitate, a pătruns în curtea locuinței părții vătămate, de unde a sustras o bicicletă marca și mai multe articole de îmbrăcăminte întinse la uscat. Bunurile sustrase din gospodăria părții vătămate, au fost identificate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința condamnatului, fiind predate părții vătămate. De asemenea, s-a reținut prin hotărâre că și bicicleta sustrasă de la locuința părții vătămate a fost recuperată de la cumpărătorul de bună credință.
Judecătoria Romana emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 844/2004 din 28 iunie 2004, iar la data de 5 decembrie 2007 au fost emise mandatul de urmărire internațională și arestare provizorie în vederea extrădării nr. 32/2007 și mandatul european de arestare nr. 33/2007.
Condamnatul a învederat instanței că, judecata s-a desfășurat în lipsa sa, nefiind prezent la vreunul din termenele de judecată. Într-adevăr, din cuprinsul adresei nr. CD/BE/ - din 17 iunie 2009 Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră A (fila 33), rezultă că a ieșit din țară la data de 14 noiembrie 2003 ora 20,36 prin Nădlac. La data de 26 august 2008, condamnatul a fost arestat provizoriu în vederea extrădării de către autoritățile italiene în baza mandatului european de arestare emis de Judecătoria Roman, iar la data de 9 octombrie 2008, acesta a fost preluat sub escortă de autoritățile române și depus în Penitenciarul Rahova. Cum nu există elemente din care să rezulte că acesta ar fi revenit în țară pe durata desfășurării procesului penal finalizat cu condamnarea sa, instanța a constatat aplicabile dispozițiile art. 5221Cod procedură penală și a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare.
Pe fond, în urma administrării probelor, instanța a apreciat cererea de rejudecare după extrădare drept neîntemeiată, pentru considerentele ce succed:
Condamnatul a negat împrejurarea că ar fi luat cunoștință de actele de urmărire penale efectuate împotriva sa, susținând că nu a participat la efectuarea percheziției domiciliare, că nu a dat declarație scrisă cu privire la învinuire și nici nu a fost audiat de organele de cercetare penală.
Aceste susțineri nu au fost primite de instanța de fond, în condițiile în care la dosarul de urmărire penală au fost depuse mai multe acte procedurale din cuprinsul cărora a rezultat că lui i-a fost adus la cunoștință obiectul urmăririi penale. Astfel, la data de 29 octombrie 2003, condamnatul a consimțit prin declarație scrisă ca la locuința sa să fie efectuată o percheziție domiciliară, pentru identificarea bunurilor pretins sustrase din gospodăria părții vătămate (fila 12 dosar UP), semnând și procesul-verbal întocmit în acest sens (filele 13-14 dosar UP). La aceeași dată, condamnatul a dat o declarație olografă cu privire la învinuire (fila 16 dosar UP), iar la 14 noiembrie 2003 declarația sa a fost consemnată de organele de cercetare penală (fila 17 dosar UP). În aceeași zi, condamnatul a părăsit țara prin Vama Nădlac, așa încât nu a mai putut fi depistat pentru prezentarea materialului de urmărire penală.
Probele administrate la urmărirea penală s-au coroborat cu depoziția martorului, audiat nemijlocit de instanță atât în primul ciclu procesual, cât și la rejudecarea după extrădare, făcând dovada certă a vinovăției condamnatului. Împrejurarea că a ieșit din țară în seara zilei de 14 noiembrie 2003, la ora 20,36, nu exclude posibilitatea ca în aceeași dimineață să fi fost audiat la Postul de Poliție, existând un interval de timp suficient pentru a se face deplasarea de la R la Nădlac.
Văzând că nu există alte indicii pentru care să se aprecieze că soluția de condamnare ar fi netemeinică și nici vreun alt considerent rezonabil pentru care să se înlăture prezumția puterii lucrului judecat, instanța de fond a respins pe fond cererea de rejudecare după extrădare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul legal, condamnatul, care a solicitat personal și prin apărător, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de rejudecare după extrădare, întrucât în dosarul penal nr. 1144/2004 al Judecătoriei Roman, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 415 din 10.06.2004 a Judecătoriei Roman, au fost folosite fotografiile judiciare existente în dosarul penal nr. 5921/2002, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 827 din 13.12.2002 a Judecătoriei Roman, și prin urmare, nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în dauna părților vătămate și, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 415/2002, iar prin desfășurarea procesului penal în lipsă, i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Tribunalul, verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin.2 Cod procedură penală, constatat că aceasta este temeinică și legală.
Susținerea condamnatului că s-ar fi folosit în dosarul penal nr. 1144/2004 al Judecătoriei Roman, fotografiile judiciare existente în dosarul penal nr. 5921/2002 al aceleași instanțe, a fost apreciată ca, întrucât în dosarul penal nr. 1144/2004, nu există fotografii judiciare, iar cele două dosare privesc fapte penale diferite.
De asemenea, nici susținerile condamnatului că nu ar fi dat declarații în cursul urmăririi penale în dosarul penal nr. 1144/2004 al Judecătoriei Roman, nu au fost luate în considerare, întrucât la fila 16 ds. se află declarația olografă a condamnatului, prin care acesta a recunoscut furturile din noaptea de 25/26.10.2003 și din ziua de 28.10.2003, comise în dauna părților vătămate și, din comuna, județul N, iar la data de 29.10.2003, condamnatul prin declarație scrisă și semnată (12 ), și-a dat consimțământul pentru a se efectua la locuința sa, o percheziție domiciliară în vederea identificării bunurilor care proveneau din infracțiuni,procesul verbal de percheziție domiciliară întocmit de organele de poliție, fiind semnat pe ambele pagini de condamnat ( 13 - 14 ).
S-a mai reținut de către instanța de apel că, cu ocazia percheziției domiciliare, s-au ridicat de la locuința condamnatului, o bicicletă marca "", o haină din stofă, 3 geci bărbătești și 2 geci pentru copii ( 10 ), care au fost restituite părților vătămate.
Tot instanța de apel, mai constată că la data de 14.11.2003, condamnatul s-a prezentat la Postul de Poliție al comunei, unde a dat o altă declarație, consemnată de organele de cercetare penală (fila 17 - 18 ), declarația fiind semnată de acesta pe toate paginile, după care, în aceeași zi, a părăsit țara prin Vama Nădlac, sustrăgându-se de la prezentarea materialului de urmărire penală și de la judecată.
În consecință, apreciind că, condamnatul a luat cunoștință de actele de urmărire penală efectuate împotriva sa și a știut că pe rolul instanței din municipiul R, exista un proces penal care-l privea, Tribunalul Neamț, a respins ca nefondat apelul acestuia, prin decizia penală nr.367/AP din 10 decembrie 2009.
Împotriva deciziei susmenționate, în termen legal a declarat recurs condamnatul, reiterând motivele invocate atât în fața instanței de fond, cât și a celei de recurs.
Curtea, analizând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de către recurent, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală.
Pe tot parcursul judecării cauzei, inculpatului i-a fost asigurat dreptul la apărare, având desemnat apărător din oficiu.
După cinci ani de zile, condamnatul a fost extrădat în România de către autoritățile italiene, în vederea executării pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, aplicată în dosarul penal nr. 1144/2004, prin sentința penală nr. 415 din 10.06.2004 a Judecătoriei Roman.
Cu ocazia judecării cererii de extrădare, condamnatul a fost audiat, atât în primul ciclu procesual, cât și la rejudecarea după extrădare și au fost administrate probe, care au făcut dovada indubitabilă a vinovăției acestuia.
Constatând că soluția de condamnare a fost temeinică și că nu a existat nici un motiv care să înlăture puterea lucrului judecat, prima instanță în mod legal, a respins pe fond, cererea de rejudecare după extrădare, formulată de condamnatul.
Probatoriul administrat cu ocazia rejudecării, a confirmat situația de fapt și vinovăția condamnatului, iar cererea de rejudecare nu a putut fi admisă exclusiv cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri, deoarece nu rezultă o altă concluzie în privința individualizării pedepsei decât cea stabilită în primul ciclu procesual.
Cât privește aspectele referitoare necunoașterea actelor procedurale efectuate în faza urmăririi penale, respectiv la fotografiile judiciare din alt dosar, atât instanța de fond, cât și cea din apel au răspuns cu argumente convingătoare că nu corespund adevărului.
Pentru motivele arătate, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 litera b din Codul d e procedură penală, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat.
Văzând și art.189 și 192 alin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Bacău, împotriva deciziei penale nr. 367/AP din 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-.
În baza art. 189 Cod procedură penală, dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, către Baroul Bacău.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.02.2010 în prezența recurentului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan
GREFIER,
Red. -
Red.. - /
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
15.02.2010
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan
