Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PEN NR. 82
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 4 FEBRUARIE 2010
Complet format din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul -, împotriva deciziei penale nr. 403/A din 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul-inculpat în stare de arest, asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Recurentul - inculpat, întrebat fiind, declară că doamna avocat a fost apărătorul său la celelalte instanțe, însă este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat, având în vedere că d-na avocat nu s-a prezentat pentru studiul dosarului și nici nu a depus o delegație în dosar, care să ducă la concluzia că ar fi angajată pentru recurent, solicită ca instanța să aprecieze asupra acestei situații. Arată că a luat legătura cu inculpatul și nu are alte cereri prealabile de formulat.
Instanța, având în vedere că pe data de 7 ianuarie 2010, recurentul-inculpat a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător și față de susținerile acestuia la acest termen, urmează ca recurentul să fie asistat din oficiu de către d-na avocat.
Instanța, după identificarea inculpatului, în baza art. 70 al. 2 Cod procedură penală, a adus la cunoștință acestuia faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Dacă dă o declarație, i se pune în vedere să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și la învinuirea ce i se aduce.
Recurentul-inculpat, arată că nu are alte aspecte noi de relatat în fața instanței de recurs și se prevalează de dreptul la tăcere.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat din oficiu pentru recurent-inculpat, solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond aplicarea art. 86 Cod penal, având în vedere că inculpatul se află la prima abatere. Întradevăr, a săvârșit o infracțiune de tâlhărie, însă având în vedere că a consumat băuturi alcoolice și după aceea a apărut atitudinea infracțională, nu este o scuză, dar solicită a se da eficiență mai mare art. 74 Cod penal și să se dispună aplicarea art. 86 Cod penal.
Pentru asistența juridică din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, ca fiind temeinică și legală, apreciind că pedeapsa de 3 ani a fost judicios aplicată și corespunde infracțiunii de tâlhărie, săvârșită de inculpat. Expune situația de fapt și arată că s-au reținut deja circumstanțele atenuante și s-a dat eficiență acestora.
Solicită deducerea detenției la zi și obligarea recurentului - inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat în ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1474/11.08.2009 a Judecătoriei Bacău, s-a dispus respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților și.
În baza art. 211 alin 1, alin. 2 lit. b, c și alin 21lit.a Cod penal cu aplic. art. 74 lit.b Cod penal și art. 76 lit b Cod penal, a fost condamnat inculpatul - - fiul lui G și, născut la 22.04.1989, în mun. B, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, domiciliat în com., sat. Pădureni, jud. B, CNP: -, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de 3 ani închisoare;
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv dispusă față de inculpat.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore din data de 10.03.2009 și durata arestului preventiv de la 11.03.2009 la zi.
II. În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin 1, alin. 2 lit. b, c și alin 21lit. a Cod penal cu aplic. art. 74 lit.b Cod penal și art. 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 15.01.1990, în mun. B, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în com., sat. S, jud. B, CNP: -, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 luni închisoare;
In baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II- și lit. b Cod Penal.
In baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare 3 ani și 6 luni stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore din data de 10.03.2009.
În baza art. 14 și art. 346 alin 1 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată el nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a luat act că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
In baza art. 191 alin.1, 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 07.03.2009, în jurul orelor 21,30 inculpatul s-a deplasat la barul aparținând F "" din satul, com., jud B, unde s-a întâlnit cu mai mulți cunoscuți printre care se afla și partea vătămată el, persoane cu care a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 01,00. Cu această ocazie a observat că partea vătămată el avea asupra sa o sumă mare de bani și s-a hotărât să o sustragă, observând totodată și locul unde acesta ținea banii, respectiv buzunarul de la haină, în partea. Inițial a încercat de unul singur să sustragă banii părții vătămate când aceasta s-a deplasat la toaletă, dar nu a reușit întrucât putea fi văzut de ceilalți consumatori.
În jurul orelor 01,00-01,30 inculpatul a plecat din bar fiind însoțit de numiții și căruia i-a propus să sustragă banii părții vătămate, lucru cu care acest martor nu a fost de acord. În timp ce se deplasau spre satul S sau întâlnit pe drum cu inculpatul. Ajunși la punctul "" aflat la ieșirea din satul, inculpații le-au spus celorlalți că se întorc pentru că au o de făcut. Inculpatul i-a propus inculpatului să-l ajute să fure banii părții vătămate el, lucru cu care acesta a fost de acord.
În acest scop cei doi inculpați au așteptat partea vătămată circa 30 de minute până a apărut pe drum public, apoi inculpatul a asigurat paza în timp ce inculpatul s-a apropiat din spate de partea vătămată, a îmbrâncit-o, aceasta căzând la pământ după care i-a sustras haina în care știa că are banii. În urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce nu au necesitat îngrijiri în sens medico-legal.
Cu bunul astfel sustras inculpatul s-a deplasat în fugă spre locul unde se afla celălalt inculpat și împreună au verificat haina părții vătămate în care au găsit suma de 580 lei din care 180 i-au revenit inculpatului, iar diferența a fost însușită de autorul infracțiunii.
Ulterior, inculpatul a aruncat haina părții vătămate într-un șanț.
În timp ce era deposedată de haină partea vătămată a început să strige după ajutor, la fața locului venind martorul care l-a identificat pe inculpatul fugind de la fața locului, iar pe el l-a găsit dezbrăcat de giacă și speriat, acesta din urmă spunându-i că a fost bătut de inculpatul care i-a luat geaca și banii pe care-i avea în buzunar. Atât partea vătămată cât și martorul l-au identificat pe autorul infracțiunii în persoana inculpatului, afirmând că acest lucru a fost posibil întrucât locul săvârșirii faptei era iluminat cu un electric.
Inițial, inculpatul i-a propus martorului să-i fure părții vătămate, lucru cu care acesta nu a fost de acord.
Infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită de inculpați pe drumul public din satul, în dreptul imobilului numitei, loc iluminat cu un ce se afla pe un stâlp de electricitate.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar în cadrul procedurii de reconstituire în prezența apărătorului din oficiu și a martorilor asistenți, liber și fără nicio constrângere a arătat modalitatea în care a deposedat pe partea vătămată el de suma de 580 lei, precizând totodată că inculpatul a fost de acord cu propunerea sa, a asigurat paza locului săvârșirii infracțiunii și a beneficiat de suma de 180 lei. Acesta a mai declarat că nu este adevărat faptul că l-ar fi constrâns prin amenințarea cu bătaia pe inculpatul să-l ajute la săvârșirea faptei.
Inițial, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în forma complicității, ulterior revenind și declarând în fața procurorului că nu a fost de acord cu propunerea inculpatului, dat întrucât acesta l-a amenințat cu violențe fizice, fiindu-i teamă, a mers cu acesta la fața locului, l-a așteptat până a deposedat partea vătămată de haină și bani și tot de teamă a primit suma de 180 lei. Această apărare a inculpatului nu a fost primită întrucât nu corespunde realității și nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză.
Așa cum a declarat martorul în dimineața zilei de 08.03.2009, în jurul orelor 01,00-01,30, el împreună cu inculpatul, și numitul au plecat din barul aparținând A-F din satul, com. spre satul S, iar pe drum s-au întâlnit și cu inculpatul care se întorcea de la prietena sa.
Martorul a confirmat depoziția martorului cu privire la acest aspect declarând că s-au întâlnit în drumul spre casă cu inculpatul și la un moment dat inculpatul le-a spus că el se întoarce la barul F pentru că mai are de rezolvat niște treburi. Imediat s-a dus după el și inculpatul.
Depozițiile celor doi martori s-au coroborat cu declarațiile inculpatului.
Inculpatul a avut la dispoziție mai multe momente în care putea decide să nu participe la săvârșirea faptei pe care însă nu le-a fructificat, iar susținerea sa că i-a fost teamă de inculpatul este puerilă fiind combătută de situația de fapt concretă și de martorul căruia i-a fost propusă o aceeași variantă de participare dar el a refuzat categoric.
Cu ocazia reconstituirii inculpatul a dat detalii despre locul unde s-a întâlnit cu inculpatul, traseul parcurs până la locul săvârșirii infracțiunii, locul unde au așteptat partea vătămată în care el a asigurat paza și locul unde au împărțit banii sustrași prin violență de la el.
Faptele descrise mai sus se probează cu: proces-verbal de consemnare a plângerii, proces-verbal de conducere în teren cu planșe foto, proces-verbal de reconstituire cu planșe foto, declarațiile părții vătămate, act medical parte vătămată, declarațiile martorilor:, G, dovadă predare-primire a sumei de 100 lei, declarațiile inculpaților,.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului, care, în noaptea de 07/08.03.2009, în jurul orelor 01.30, în baza unei rezoluții infracționale anterioare, ajutat de inculpatul, ce a asigurat paza locului săvârșirii infracțiunii, în timp ce se afla pe drumul public din satul, com., jud. B, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată el și prin violență a deposedat-o de o haină și de suma de 580 lei, prejudiciu recuperate parțial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1,2 lit.b,c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal
De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului care a asigurat paza locului săvârșirii infracțiunii de tâlhărie către inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin 1,2 lit.b,c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal.
Având în vedere situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, instanța a constatat că încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților este corectă, respingând cererile privind schimbarea încadrării juridice formulate de inculpați.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal și anume: gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete în care au fost comise, urmările produse, valoarea prejudiciului.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, care a avut o atitudine oscilantă de recunoaștere nuanțată a faptelor, colaborând cu organele judiciare, împrejurări ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante potrivit dispozițiilor art. 74-76 Cod penal în temeiul cărora instanța a aplicat pedepse sub minimul special.
În consecință, instanța, în baza art. art. 211 alin 1, alin. 2 lit. b, c și alin 21lit.a Cod penal cu aplic. art. 74 lit.b Cod penal și art. 76 lit. b Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare;
In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II- și lit. b Cod Penal.
S-a considerat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 și art. 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauzaHirst Marii Britanii( hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică "interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, indiferent de durata condamnării sau natura ori gravitatea infracțiunii" (aceiași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală,inst). Curtea a acceptat "că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru", însă a concluzionat că articolul 3 din Primul Protocol adițional a fost încălcat, întrucât "legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri".
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau de comportamentul inculpatului.
Astfel, circumstanțele personale ale inculpatului și lipsa antecedentelor sale penale, au determinat instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, și în consecință, în baza art. 71 Cod penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b Cod penal.
Având în vedere perseverența infracțională a acestuia concretizată în comiterea a patru infracțiuni într-un interval scurt de timp, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin privare de libertate urmând ca pedeapsa să fie executată în regim privativ de libertate.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv dispusă față de inculpat.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore din data de 10.03.2009 și durata arestului preventiv de la 11.03.2009 la zi.
Privitor la inculpatul, instanța, în baza art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin 1, alin. 2 lit. b, c și alin 21lit.a Cod penal cu aplic. art. 74 lit.b Cod penal și art. 76 lit. b Cod penal, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1(un) an și 6 luni închisoare.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, în baza art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea acesteia pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Pentru aplicarea acestei măsuri, instanța a avut în vedere comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.
În consecință, săvârșirea infracțiunii are un caracter accidental, astfel încât îndreptarea inculpatului, în sensul conformării dispozițiilor legii penale, se poate realiza și fără privare de libertate.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II- și lit. b Cod Penal.
Instanța a constatat că prin Legea nr. 278/04.07.2006 a fost introdus un nou aliniat la art. 71 Cod penal respective alin 5, potrivit căruia" pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii -, se suspendă și executarea pedepselor accesorii".Această dispoziție legală a fost introdusă pentru clarificarea unor aspecte menționate în doctrina penală, care aprecia că pedepsele accesorii sunt alăturate, secundare pedepselor principale cu închisoarea cu detențiunea pe viață și că acestea presupun interzicerea drepturilor prevăzute de lege pe toată durata executării pedepsei principale. În consecință, se aprecia că în cazul pedepselor suspendate condiționat nu se impune aplicarea pedepselor accesorii, în condițiile în care pedeapsa principală nu ar fi executabilă, ci suspendată condiționat.
Prin introducerea dispoziției legale menționate, legiuitorul a clarificat aceste aspecte, în sensul că pedepsele accesorii pot însoți și o pedeapsă suspendată condiționat, însă, în acest caz, și executarea acestora este suspendată, pe toată durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
O interpretare contrară în sensul că s-ar impune doar suspendarea executării pedepselor accesorii, automat, în virtutea alineatului 5 al art. 71 Cod penal, fără ca în prealabil instanța să-l fi aplicat, nu poate fi primită, întrucât nu se poate dispune suspendarea unor pedepse care anterior nu au fost aplicate.
În consecință, instanța a dispus aplicarea pedepselor accesorii, urmând ca ulterior să dispună suspendarea executării acestora, având în vedere că și executarea pedepsei principale a fost suspendată condiționat.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că partea vătămată el nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, inculpatul, care solicită schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în furt calificat, deoarece nu a exercitat nicio violență când a luat geaca părții vătămate în care se afla suma de 580 lei. În subsidiar, solicită aplicarea dispozițiilor art.81 sau 861‑ Cod penal.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată cu privire la motivele invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că apelul inculpatului este neîntemeiat.
Pe baza probelor concludente judicios administrate și temeinic apreciate, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică legală a infracțiunii.
Cu privire la pedeapsa aplicată, prima instanță a individualizat-o corect, având în vedere împrejurările comiterii infracțiunii, modul de operare, gravitatea deosebită a faptei, periculozitatea inculpatului, care este infractor primar, atitudinea oscilantă manifestată pe parcursul procesului penal, valoarea prejudiciului și faptul că este recuperat integral (reținând circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.b Cod penal). Tribunalul a apreciat că instanța de fond a considerat corect că aplicarea unei pedepse privativă de libertate orientată sub minimul special prevăzut de lege, în cuantum de 3 ani închisoare, este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Tribunalul a considerat că aprecierea inculpatului precum că fapta comisă este furt calificat și nu tâlhărie este nefondată. Inculpatul, pentru a sustrage geaca victimei, s-a apropiat de aceasta prin spatele ei și a îmbrâncit-o, aceasta a căzut la pământ și atunci i-a luat geaca. Ori, împingerea victimei pentru a cădea reprezintă tot o formă de violență exercitată de inculpat pentru a putea sustrage bunul. Așadar, luarea gecii părții vătămate s-a efectuat prin exercitarea unui act de violență care constituie infracțiunea de tâlhărie și nu de furt calificat. Pentru existența infracțiunii de tâlhărie nu trebuie ca partea vătămată să fie lovită crunt, ci este suficient cel mai mic gest de violență exercitat de inculpat pentru a putea sustrage bunul urmărit.
Așadar, cererea inculpatului formulată și în fața primei instanțe și reiterate în fața instanței de apel este neîntemeiată.
De asemenea, față de modalitatea în care a acționat inculpatul, care a urmărit victima, a știut că are bani în geacă, a avut sprijinul coinculpatului, care a asigurat paza, gravitatea deosebită a faptei, atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal - de recunoaștere și nerecunoaștere a faptei - tribunalul a considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins numai prin executarea ei în regim de deținere. O pedeapsă cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere va fi mult prea blândă în raport de infracțiunea săvârșită de inculpat.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 403/A din 3.11.2009 pronunțata de Tribunalul Bacăus -a dispus în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul-inculpat, împotriva sentinței penale nr.1474/11.08.2009 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar penal nr-.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art.383 al.3 Cod procedură penală, s-a dedus în continuare detenția de la 11.08.209, la zi.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției pentru asistența juridică a inculpatului în sumă de 200 ron către Baroul d e Av. B - av..
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 250 ron, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul fără a arăta în scris criticile aduse hotărârii recurate.
Oral în fața instanței de recurs recurentul-inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu, a reiterat unele critici arătate în fața instanței de apel, considerând că pedeapsa aplicată acestuia este prea severă în raport de pericolul social concret al faptelor comise, vârsta și persoana sa, solicitând reducerea acesteia și modificarea modalității de executare a pedepsei în sensul suspendării executării acesteia sub supraveghere,în conformitate cu dispozițiile sau 86/1 Cod penal.
Analizând decizia penală recurată, din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Criticile invocate de recurentul inculpat care solicită reducerea pedepsei aplicate, sunt lipsite de temei.
La alegerea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare indicate de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, evidențiat de împrejurările în care au fost comise(furt prin violență în loc public pe timp de noapte în condiții de participație penală), limitele speciale de pedeapsă, precum și persoana și atitudinea inculpatului anterioară săvârșirii faptei.
Așa fiind, pedeapsa aplicată de prima instanță și menținută în apel, apare ca judicios individualizată în raport de gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, din modalitatea concretă de a comitere și de urmarea produsă.
În aceste condiții, Curtea apreciază că nici atitudinea de recunoaștere a inculpatului manifestată în cursul procesului penal, și nici lipsa antecedentelor penale nu pot să conducă la reducerea pedepsei aplicate printr-o eficientizare mai puternică a efectelor circumstanțelor atenuante reținute, sau la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum a solicitat acesta.
Pentru aceste considerente constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat.
În baza art. 385/17 al.4 cu referire la art. 383 al.2 Cod procedură penală, va deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 3.11.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, aflat în Penitenciarul Bacău, împotriva deciziei penale nr. 403/A din 3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-.
În baza art. 385/17 al. 4 cu referire la art. 383 al. 2 Cod procedură penală deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 3.11.2009 la zi.
În baza art. 189 Cod procedură penală, dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, către Baroul Bacău.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.02.2010 în prezența recurentului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan
GREFIER,
Red. -
Red.. - /
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
15.02.2010
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan
