Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1700/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (2622/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1700
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpații -, împotriva încheierii de ședință din data de 09 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați,în stare de arest și asistați de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul recurenților inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar. Solicită a se constata că tribunalul, prin încheierea pronunțată în data de 9.11.2009, a confudat cererea formulată de inculpați cu o cerere de luare sau prelungire a măsurii arestării preventive întrucât din considerentele hotărârii instanța de fond nu face altceva decât să analizeze condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit. f.Instanța C.P.P. de fond nu a analizat condițiile prevăzute de la art.1602pentru C.P.P. a putea dispune sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, ci se limitează doar la a face o analiză pe larg a condițiilor care ar trebui avute în vedere fie la luarea măsurii arestării preventive, fie la momentul prelungirii. În aceste condiții, apreciază că este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.9 din
C.P.P.Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe asupra fondului cererii inculpaților.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca neîntemeiate întrucât motivul indicat de către apărătorul inculpaților, respectiv cel prevăzut de art.3859pct.9 din p Cod Penal, nu este incident în cauză. Conform art. 1602alin.2 C.P.P. după admisibilitatea în principiu și stabilirea faptului că cererea este admisibilă în principiu, judecătorul are obligația să analizeze temeinicia măsurii arestării preventive. Temeinicia se analizează în conformitate cu art.143 și art.148 lit. f.C.P.P. Din hotărâre, astfel cum a fost motivată rezultă că judecătorul a analizat temeiurile conform art.143 și art.148 lit. f p Cod Penal, constatând că acestea sunt legale și temeinice și se mențin în continuare.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință publică din data de 09.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală, în temeiul art.160/8a alin.6 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații - și .
Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul București a apreciat că cei doi inculpați prezintă un pericol public evident și faptele pentru care sunt cercetați la acest moment, respectiv traficul de persoane prevăzută de art.7 din Legea 678/2001 nu pot face posibilă cercetarea lor în continuare în stare de libertate fie chiar sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei doi inculpați care au criticat încheierea sub aspectul faptului că Tribunalul a analizat în fapt mai mult menținerea sau prelungirea arestării lor sub aspectul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.f Cod procedură penală și nu sub aspectul dispozițiilor art.160/2 Cod procedură penală.
Se impune în aceste condiții casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea luând spre examinarea încheierea pronunțată de Tribunalul București sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform dispozițiilor art.385/6 pct.3 Cod procedură penală, constată că prima instanță în mod corect a analizat sub toate aspectele de fapt și de drept activitatea infracțională a celor doi inculpați.
Aceasta nu se putea realiza decât în incidență cu dispozițiile art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.f Cod procedură penală și aceasta pentru a face dovada pericolului social al inculpaților dar și a infracțiunii săvârșite, aceasta fiind incidentă cu dispozițiile art.160/2 pct.2 Cod procedură penală.
Chiar dacă formal cererile sun admisibile privite prin prisma limitelor de pedeapsă care nu depășesc 18 ani, considerăm că în cauza de față sunt incidente dispozițiile art.160/2 pct.2 Cod procedură penală.
Față de aceste împrejurări de drept, recursul inculpaților este nefondat și respinge ca atare în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților - și împotriva încheierii de ședință din data de 09.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală.
Obligă pe fiecare recurent la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.-04.01.2010/Dact./06.01.2010/2ex
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Leontina Cișmașiu, Petre Popescu
