Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 180/
Ședința publică din data de 02 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea
Grefier
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, Județul C - împotriva încheierii de ședință din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea art. 297 cod procedură penală se prezintă recurentul inculpat, personal, asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită, respectarea dispozițiilor art. 176 - 181 cod procedură penală.
Fiind întrebat, recurentul inculpat precizează că menține recursul formulat.De asemenea, arată că menține declarațiile date până acum și nu dorește să declare nimic în plus, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului și pe fond să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, pe calea casarea hotărârii recurate, întrucât instanța de fond nu a identificat nici un element din acelea prevăzute la art. 1602alin. 2 cod procedură penală și care reglementează situațiile pentru care liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată. Respectiv, existența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau necesitatea de a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului - prin influențarea unor martori sau experți, sau necesitatea de a-l împiedica să altereze sau să distrugă mijloacele de probă administrate în cauză. Din această perspectivă, solicită a se observa că instanța de fond, mai înainte de toate, face trimitere la o motivare pe care a cuprins-o in hotărârea de la 26 martie 2009 în judecarea unei cereri similare dar face trimitere de maniera în care doar trimite acolo, apreciind asupra limitelor examinării cererii de liberare provizorie în raport de scopul procesului penal și scopul măsurilor preventive, începând cu art. 1, art. 136, art. 148 lit. "f" cod procedură penală. O referire în termeni generici și la texte care nu mai pot fi invocate in susținerea unei cereri de liberare provizorie sau la judecarea unei astfel de cereri, pentru că, sunt texte de lege care au stabilit deja cadrul, înlăuntrul căruia, putem discuta de liberare provizorie. Nu mai discutăm despre legalitatea și temeinicia măsurii preventive. Ori judecătorul fondului, tocmai la asta face trimitere - art. 136 (condițiile care trebuiesc îndeplinite pentru luarea măsurii și care sunt cazurile în care se ia măsura - art. 148 lit. "" până la "f". Deci, în opinia sa, referirea la astfel de texte de lege și în continuare referirea la alte situații - pe care le va enumera - nu fac altceva decât să demonstreze inexistența elementelor pe care art. 1602alin. 2 din codul d e proceură penală le are în vedere ca fundament al admiterii sau respingerii unei cererii de liberare provizorie.
Astfel, judecătorul fondului mai face trimitere la împrejurarea că din probele de la urmărire penală rezultă implicarea unui număr mare de persoane - nu sunt decât 3 de altfel - că prejudiciul este foarte mare, că - inculpatul - așa cum rezultă din probele de la urmărirea penală ar fi vinovat și că aceste probe încă nu au fost infirmate pe calea cercetării judecătorești. Cercetarea judecătorească a început, s-au propus probe, dar, sigur probele urmăririi penale nu vor putea fi infirmate în condițiile în care se poate observa că solicitările inculpatului în probațiune au fost respinse aproape în totalitate.
Se face din nou trimitere la împrejurarea că există presupunerea că a săvârșit infracțiunea, fiind îndeplinite condițiile de la art. 143 - iarăși referirea la un text de lege pe care instituția liberării provizorii sub control judiciar nu-l mai are în vedere. Se discută despre o sumă de bani mare și nerecuperată în condițiile în care - solicită a se observa - este singurul în legătură cu care - sau raportat la averea căruia au putut luate măsuri asigurătorii și încă substanțiale. Se mai vorbește despre inculpat că acesta s-ar fi sustras de la proces, raportându-se judecătorul la situația în care inculpatul s-a aflat mai bine de 4 ani în Statele Unite, dar solicită a se observa că a fost acolo pentru că a contractat o altă căsătorie. Se discută despre limitele mari de pedeapsă, iarăși elemente care _ în opinia sa - țin de alte instituții de drept procesual penal și se justifică necesitatea păstrării inculpatului în stare de arest preventiv, pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru asigurarea prezenței acestuia la administrarea probelor și pentru a-l împiedica să se sustragă de la judecată.
A enumerat toate acestea, pentru a solicita instanței să constate că nici unul din aceste elemente pe care judecătorul fondului le are în vedere pentru a-și fundamenta soluția de respingere a cererii de liberare provizorie nu este prevăzut ca o condiție, care să poată sta - potrivit legii la fundamentul unei astfel de soluții. DE aceea solicită admiterea recursului și pe fond, să se admită cererea de liberare provizorie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nici Judecătorul fondului - Tribunalul Constanța - nu a constatat lipsa unor condiții pentru ca cererea formulată de inculpatul - de liberare provizorie sub control judiciar - să lipsească. Toate cele prevăzute de textul de lege sunt întrunite în cauză, motiv pentru care Tribunalul Constanța, în dispozitivul hotărârii arată că cererea inculpatului este admisibilă. Dar dacă ar fi atât de simplu de a examina o astfel de cerere ar însemna ca ar fi puși în libertate administrativ și nu judecătorește. Ori judecătorul fondului a fost obligat să se aplece și asupra temeiniciei cererii nu numai asupra verificării condițiilor legale de admitere ale unei astfel de cereri. În ce privește temeinicia cererii formulate de inculpatul, foarte corect a motivat instanța de fond, a examinat cauza și sub acest aspect și a arătat faptul că inculpatul a fost căutat prin urmărire internațională aprope 5 ani de zile, el fiind arestat în lipsă. Ori, în aceste condiții, liberarea provizorie sub control judiciar - care în fond vizează același lucru cu menținerea măsurii arestării preventive sau cu prelungirea arestării preventive și vizează starea de libertate a inculpatului - este de examinat sub aspectul temeiniciei și să se constate că nu este întemeiată cererea formulată de inculpat atâta vreme cât el a avut o astfel de atitudine față de urmărirea penală și în prezent față de judecată.
Solicită a se constata că Tribunalul Constanțaa pronunțat o hotărâre legală atunci când a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar - potrivit art. 1608din codul d e procedură penală - sub aspectul temeiniciei și să se mențină această hotărâre prin respingerea apelului formulat de inculpat.
Avocat, având cuvântul în replică, arată că faptele sunt din 2002 inculpatul fiind arestat în lipsă în 2007, iar la sfârșitul anului 2008 inculpatul a venit în țară - la cererea sa.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute e apărător, cu o singură specificație - că cererea sa prin care a solicitat să vină în țară, este depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din data de 27.03.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus:
"În baza art. 1608Cod procedură penală:
Constată ca fiind admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art. 1608aalin.(6) Cod procedură penală:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ".
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
apreciat asupra limitelor examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în raport de scopul procesului penal și de scopul măsurilor preventive, conform art.1 și art.136, 148 lit.a)-f) Cod procedură penală, în cuprinsul încheierii din 26.03.2009, considerații care se mențin și în prezent.
Din cuprinsul mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, și care nu au fost infirmate până în prezent prin probele administrate în cursul judecății, rezultă implicarea mai multor persoane în activitatea care a avut ca urmare plata de la bugetul statului a sumei de 165 miliarde lei, pe baza unor acte cu aparență de fals.
În ce îl privește pe inculpatul, nu au fost infirmate probele și indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art.143 Cod procedură penală, că acesta a realizat acte materiale ce pot contura faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată.
În raport de valoarea mare a sumei încasate prin intermediul societății comerciale a inculpatului, nerecuperată, și a cărei destinație externă este necunoscută, de faptul că inculpatul nu a intenționat să se prezinte în fața organelor judiciare, de limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, tribunalul apreciază că se impune menținerea privării de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru asigurarea prezenței acestuia la administrarea probelor, preîntâmpinarea sustragerii sale de la judecată.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs se susține în esență că, niciunul din elementele pe care judecătorul fondului le-a avut în vedere pentru a-și fundamenta soluția de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nu este prevăzut ca o condiție care să poată sta potrivit legii la fundamentul unei astfel de soluții.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr-.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate în raport de criticile formulate și din oficiu conform art.3856alin.(3) Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat pentru următoarele considerente.
În mod corect a apreciat prima instanță că inculpatul întrunește condițiile prevăzute de art.1602alin.(1) Cod procedură penală.
Din materialul probator existent la dosar până în acest moment procesual rezultă implicarea mai multor persoane în activitatea care a avut ca urmare plata de la bugetul statului a sumei de 165 miliarde de lei pe baza unor acte cu aparență de fals.
Se constată că în cauză subzistă presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul a realizat acte materiale ce pot contura faptele prevăzute de lege pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Având în vedere că inculpatul timp de 5 ani nu a intenționat să se prezinte în fața organelor judiciare fiind plecat în străinătate deși cunoștea despre începerea procesului penal, de limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege precum și în raport de valoarea mare a sumei încasate de acesta, nerecuperată Curtea constată că în cauză nu există garanții suficiente pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar prezența inculpatului fiind necesară pentru preîntâmpinarea sustragerii sale de la judecată în scopul administrării probelor pentru buna desfășurare procesului penal.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.
În lipsa unor cauze de nulitate, Curtea, în baza art. 38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpat cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală,
Respinge recursul penal formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, Județul C - împotriva încheierii de ședință din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 aprilie 2009.
Președinte de Complet, Judecător, Pt. Judecător,
- - - - - -
Conf.art.312
C.P.P.Semnează președ.complet,
- -
Pt.Grefier,
Conf.art.312
C.P.P.Semnează grefier șef.
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./8.07.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu, Viorica Costea
