Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1845/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 42357/3/2009
2794/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1845
Ședința publică de la 18 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, personal în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, în raport de faptul că, sunt îndeplinite cerințele art. 1602Cod procedură penală, urmărirea penală este finalizată, iar din circumstanțele personale ale inculpatului, nu rezultă că acesta va mai săvârși si alte fapte cu caracter penal sau va încerca să zădărnicească bunul mers al cercetării judecătorești.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, considerând cererea formulată ca lipsită de obiect, în raport de faptul că pe data de 04.12.2009, inculpatului i s-a menținut starea de arest preventiv, avându-se în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, cât și prejudiciul creat părților vătămate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită să fie lăsat în libertate.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr- la data de 27.10.2009 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, inculpatul a solicitat, în temeiul art. 1602Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar.
In motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că nu există date că lăsat în libertate inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin influențarea unor părți sau martori și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică, inculpatul fiind necunoscut cu antecedente penale și obținea venituri din activități legale.
In completarea cererii, conform art. 160 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, inculpatul a arătat că își însușește cererea formulată de apărătorul ales, cunoaște cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar și se obligă să respecte prevederile art. 1602Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, în raport cu dispozițiile legale în materie, tribunalul a constatat că cererea formulată de către inculpat este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
În speță, se constată că împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 16.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, emițându-se nr. 187/UP/l6.09.2009, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod proc.pen. și art. 148 lit. f Cod proc.pen. Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv.
În fapt,s-a reținut că în perioada decembrie 2007-iulie 2009, numiții, și împreună cu inculpații și au deținut echipamente artizanale de copiere a cârdurilor bancare pentru -uri tip, pe care le-au montat la diferite bancomate de pe raza municipiului B, această faptă fiind prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Din perspectiva condițiilor instituite de lege prin disp. art. 160 alin 1 și 2 Cod procedură penală pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar, Tribunalul a reținut că deși în speță, sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea intenționată pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, totuși, nu este întrunită și cerința reglementată în disp. art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, dată fiind natura și modalitatea concretă de comitere a faptei pentru care este cercetat, circumstanțele reale în care împreună cu ceilalți inculpați a acționat în desfășurarea activității infracționale, gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite în aceste împrejurări, constituie date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni de același gen și de a încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condiții și prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Din această perspectivă, Tribunalul a reținut, față de natura, gravitatea și activitatea infracțională desfășurată de inculpat împreună cu ceilalți inculpați, precum și față de puternica rezonanță socială negativă a acestor fapte și sentimentul de insecuritate pe care îl creează cetățenilor, că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, este un tânăr cu perspective și anterior arestării realiza venituri în mod licit, - sunt aspecte care îl favorizează pe acesta.
Insă, toate aceste elemente nu pot avea un rol covârșitor față de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, fiind cercetat pentru infracțiuni privind comerțul electronic, în condițiile în care face parte dintr-o asociere mai largă de persoane cercetate pentru acest gen de infracțiuni; or, din natura infracțiunii, numărul mare de persoane implicate, modul concret în care au acționat și perioada lungă de timp pe care s-a întins activitatea infracțională -, se poate aprecia că nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la acordarea liberării sub control judiciar, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică.
Din perspectiva legislației europene, chiar dacă, în condițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabilșide a fi eliberat în cursul procedurii, instanța reține că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar au fost evaluate prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind finalizată, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că, în cauză sunt îndeplinite cerințele art.1602Cod procedură penală, urmărirea penală este finalizată iar la dosar nu există date că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să comită alte fapte penale.
Curtea examinând încheierea atacată pe baza materialului probator din dosar constată nefondat recursul.
În speță, în mod judicios instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de art.1602alin.1 Cod procedură penală dar nu se justifică liberarea condiționată sub control judiciar a inculpatului, în raport de activitatea infracțională desfășurată de acesta pe o perioadă mare de timp, 2 ani de zile, împreună cu alți patru coinculpați, de cuantumul prejudiciilor cauzate mai multor părți vătămate.
Complexitatea cauzei penale aflată în cursul urmăririi penale și care necesită administrarea mai multor probe în vederea aflării adevărului impune privarea de libertate în continuare a inculpatului pentru ca acesta să nu comită și alte fapte cu caracter penal și să nu zădărnicească, sub nicio formă, aflarea adevărului în cauză.
Astfel fiind se constată că nu este întemeiată critica formulată de inculpat iar încheierea recurată este legală și temeinică, considerente față de care recursul se va respinge ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./14.01.2010
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Florică Duță, Leontina Cișmașiu
