Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1848/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 11297/2/2009
2773/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1848
Ședința publică de la 18 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, și, împotriva încheierii de ședință, din data de 25.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați, și, ambii personal în stare de arest și asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsind recurenții - inculpați, și, pentru care se prezintă avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurenților - inculpați, și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea în parte a încheierii de ședință și revocarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, având în vedere că sunt arestați de peste 12 luni, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, nu s-au sustras de la cercetări, nu au aderat la un grup infracțional organizat și au rămas singuri arestați din prezenta cauză, toți ceilalți coinculpați fiind liberi. Solicită înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură prevăzută la art. 136 lit. b sau c Cod procedură penală.
Apărătorul recurenților - inculpați și, având cuvântul, arată că lasă soluția privind pe cei doi inculpați, la aprecierea instanței.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpații, și, ca fiind inadmisibile și ca nefondate, pentru ceilalți doi inculpați, având în vedere pericolul deosebit de ridicat ce îl reprezintă genul de infracțiuni săvârșite de aceștia, faptul că au aderat la un grup infracțional organizat, cuantumul prejudiciului cauza părților vătămate și faptul că inculpații se află încă în situația prevăzută de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Recurentul - inculpat având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței decizia ce se va lua.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită să fie pus în libertate, cum sunt și ceilalți coinculpați din cauză.
CURTEA,
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, printre alte măsuri, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului și și s-au respins ca nefondate și cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulate de inc. și.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 396/D/P/2007 din data de 18.03.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr-, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților și după cum urmează:
-,trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr.39/2003, art. 26 Cp. raportat la art. 24 al. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. art. 26 Cp. raportat la art. 27 pct. 1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. toate cu aplic. 33 lit. a Cp.
-,trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr.39/2003, art. 9 al. 2 Lg 39/2003, art. 26 Cp. raportat la art. 24 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. art. 26 Cp. raportat la art. 27 pct. 1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. toate cu aplic. 33 lit. a Cp.
Prin încheierea de ședință din 27.06.2006 a Tribunalului București - Secția a I-a Penală emisă în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și de art. 148 lit.f p Cod Penal, în sensul că în cauză din actele de cercetare efectuate rezultă existența unor indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată s-a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților se justifică și din perspectiva îndeplinirii scopului acestei măsuri preventive, așa cum este prevăzut în art. 136 pr. pen. în sensul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit art. 3002.pen în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art. 5 parag.4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale () care prevede că:"Orice persoană lipsită de libertatea saprin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
Potrivit art. 160 .pen în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat ca temeiurile de fapt si de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților susmenționați nu s-au schimbat (148 lit. f si art 143.p Cod Penal) si justifica in continuare privarea de libertate a acestora, pentru următoarele considerente:
Astfel deși în legislația romană nu există o reglementare de principiu a cazurilor în care o persoană poate fi privată de libertate, legea fundamentală statuează în concret în art. 53 ca "exercițiul unor drepturi și libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, printre altele și pentru apărarea ordinii sau a moralei publice" fara a fi aplicate în mod nediscirminatoriu și fără a aduce atingere dreptului și libertăților.
În cauză inculpați au fost arestați în baza art. 148 lit. f Cpp.
Categoric nu poate fi pus semnul egalității între pericolul social al faptei și persoanele inculpaților care în speță sunt necunoscuți cu antecedente penale. însă nu este de neglijat că pericolul social al faptei trebuie raportat și la persoanele acestora și numai puțin important la natura faptelor deduse judecății. în acest context încadrarea juridică deosebit de complexă cu care a fost sesizată instanța cuprinde printre altele și art. 7 alin. 1 din legea 39/2003 care în contextul social economic actual tinde să devină un real fenomen social.
De asemenea trebuie amintit că și jurisprudența CEDO admite, în anumite condiții, privarea de libertate a unei persoane dacă măsura a fost dispusă pentru aducerea sa în fața autorității competente pentru motive verosimile, temeinice, cerințe ce categoric sunt întrunite în cauză. Nu trebuie omisa și buna desfășurare a cercetării judecătorești care de asemenea se regăsește în aceeași jurisprudența.
În raport cu aceste considerente, concluzia judecătorului cauzei este că în cauză nu sunt incidente nici disp. art. 139 al. 1 și 2 Cpp, la acest moment practic instanța nedepășind la vreun act de cercetare judecătorească de natură a duce la concluzia că s-au schimbat sau numai există temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
Pe cale de consecință au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați și și a menținut starea de arest a inculpaților.
Deliberând asupra cererilor de cererea de revocare/ ridicare a interdicției de a nu părăsi tara formulate de inculpați, jon, an, . A, și și de ridicarea în totalitate a măsurii controlului judiciar formulată de către inculpatul, a constatat următoarele:cauza c Austriei,Hotărârea din 28 martie 1990,cauza Labita c Italiei,Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm. cauza c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauzaLA. c Franței,Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-122).
Pe cale de consecință a respins cererile formulate de inculpați, an, A, și și de ridicarea în totalitate a măsurii controlului judiciar formulată de către inculpatul ca nefondate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inc., care au solicitat să fie judecați în stare de libertate susținând că nu s-au sustras de la cercetări, sunt arestați de peste 12 luni iar ceilalți coinculpați sunt liberi, și inculpatul și care nu au înțeles să motiveze recursurile declarate în scris sau să le susțină oral în fața instanței deși au fost legal citați.
În cursul urmăririi penale măsura arestării preventive a inculpatului și a fost luată, în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar în cursul cercetării judecătorești aceste temeiuri nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
În cauză fiind îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 160 Cod procedură penală măsura dispusă de instanța de fond, față de acești inculpați, este legală și ca urmare se reține că nu sunt întemeiate criticile formulate de acești doi inculpați în cauza de față.
Cu privire la recursurile inculpatului și se constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, în baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală întrucât împotriva încheierii formulată de instanța de fond, privind respingerea cererilor de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara nu există cale de atac, conform art. 140 Cod procedură penală
Pentru considerentele mai sus arătate se vor respinge ca nefondate recursurile inculpaților și în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile inculpaților și împotriva încheierii de ședință din data de 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Respinge ca inadmisibile recursurile inc. și împotriva aceleiași încheieri.
Obligă inc. și la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă inculpații și la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 100 lei onorariul avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-26.01.2010
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Florică Duță, Leontina Cișmașiu
