Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 231/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 231/
Ședința publică din 02 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
- Biroul Teritorial Argeșa fost reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul, împotriva încheierii nr.34/F/23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată potrivit disp. art 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală apărătorul s-a consultat cu recurentul.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul parchetului, precizează că nu mai are cereri prealabile.
Instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În baza art.160 ind.2 cod procedură penală arată că nu există date certe că, inculpatul lăsat în libertate ar încerca să săvârșească alte fapte penale, că va influența martorii sau părțile vătămate. Se mai arată că, de la momentul reținerii și arestării preventive și până în prezent, în ceea ce privește materialul probator administrat împotriva inculpatului, respectiv efectuarea perchezițiilor informatice asupra suportului tehnic ridicat cu ocazia perchezițiilor domiciliare, s-a demonstrat că nu există nici un fel de date informatice care să susțină învinuirile care i se aduc inculpatului, ci dimpotrivă apreciază că perchezițiile informatice au condus la demonstrarea nevinovăției inculpatului.
Mai arată că petentul-inculpat are un copil minor în vârstă de un an și nouă luni care suferă de anumite afecțiuni medicale, are familie,este căsătorit,iar înainte de a fi arestat preventiv avea un loc de muncă din care obținea venituri licite și a absolvit un an de facultate. Consideră că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile disp. art. 160 ind. 2 alin.1 Cod procedură penală, solicitând admiterea cererii de liberare judiciară a inculpatului sub control judiciar. Precizează că inculpatul-recurent cunoaște dispozițiile referitoare la revocarea liberării sub control judiciar în cazul în care nu se va supune restricțiilor impuse de instanță.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, iar pe fond solicită respingerea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, potrivit art. 160 ind.8 alin. 6 Cod procedură penală deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160 ind.2 alin.1 cod procedură penală, pedeapsa fiind mai mare de 18 ani.
Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta în acest caz impunându-se obligația de a-l împiedica pe inculpat să mai comită alte infracțiuni.
Astfel s-a descoperit că inculpatul deținea programe informative, fără drept, iar acesta nu a renunțat de bună voie la comiterea de infracțiuni ci a fost oprit de organele judiciare.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art. 385/13 alin. ultim solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut de apărătorul său ales, precizând că în cazul în care recursul va fi admis și va fi pus în libertate s e va conforma dispozițiilor impuse de instanță.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.34/F din 23 martie 2009, Tribunalul Vâlcea, n baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 20 martie 2009, în cadrul dosarului nr- al Tribunalului Vâlcea, a fost înregistrată cererea de liberare sub control judiciar formulată de petentul-inculpat, cercetat pentru comiterea infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
Tribunalul a admis în principiu cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat pentru cele ce urmează:
Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevăzută de art. 1608Cod procedură penală și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V (Capitolul I, Titlu IV, Partea generală a Codului d e procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea pe cauțiune.
Prin urmare, în cazul cererilor de liberare provizorie, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare sub control judiciar sunt cele cuprinse în art.1606Cod procedură penală și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii menționate a Codului d e procedură penală.
De regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când din datele cauzei rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i se atribuie în cazul respectiv.
În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv încuviințată de lege, persoana care a folosit-o este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606.proc.pen.), cererea are pertinența funcțională întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, tribunalul apreciind că nu poate fi considerată inadmisibilă, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
Pe fondul cauzei, tribunalul a respins cererea de liberare sub control judiciar a inculpatului pentru cele ce urmează:
Potrivit art.1601Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Conform art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Dat fiind faptul că infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicare art.41 alin.2 cod penal, art.215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 toate cu aplicarea art. 33 lit.a și b din Codul penal sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea de până la 20 de ani, deci peste 18 ani, așa cum stipulează art. 1602Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că, sub acest aspect, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
S-a notat că în actuala fază a desfășurării procesului penal, tribunalul este ținut să aibă în vedere încadrarea juridică a faptelor cu care a fost investit prin rechizitoriu, Codul d e procedură penală prevăzând în mod expres în art.321-331, precum și art.339 ordinea în care are loc cercetarea judecătorească.
În ce privește judecarea pe fond cererii de liberare sub control judiciar, s-a constatat că potrivit art.1602alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din probele administrate în faza urmăririi penale, tribunalul a reținut că în jurul inculpaților și s-a creat un grup organizat ai cărui membrii comiteau fraude informatice fie asociate cu înșelăciunea, fie în cazul celui de-al doilea, și cu furtul prin transferul neautorizat de fonduri bănești din conturi bancare.
Necesitatea introducerii în țară a sumelor rezultate din astfel de activități a dus la angrenarea în lanțul infracțional a altor persoane, a căror activitate consta în sprijinirea grupului în vederea ascunderii adevăratei proveniențe a banilor ori a identității reale a persoanelor ce intrau în contact direct cu victimele. desfășurării unei ample activități infracționale din care se obțin importante beneficii de ordin pecuniar, s-a creat astfel și un circuit de spălare a banilor.
Din actele dosarului a rezultat că și au participat la activitatea grupului prin lansarea de oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line și oferirea de suport altor membri ai grupului ce desfășurau același tip de activități infracționale, prin schimbul de informații cu privire la noi moduri de operare sau optimizarea celor practicate, obținerea unor date de înregistrare pe site-uri specializate în vânzări on-line (user și parolă - date rezultate din perchezițiile informatice), puncte vulnerabile ale unor site-uri de comerț on-line, metode de ascundere a identității electronice, etc. Activitatea acestora se desfășura pe linia comiterii de fraude informatice asociate cu înșelăciunea, împreună cu, și.
S-a reținut în continuare că, din discuțiile purtate între membrii grupului ori mesajele transmise între aceștia a rezultat că procentele pentru fiecare "serviciu" erau negociate, avându-se în vedere numărul transferurilor date spre "executare", continuitatea colaborării ori riscurile la care se supuneau persoanele ce ridicau banii.
S-a notat că în raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
, tribunalul reținut că sunt probe certe la dosarul de urmărire penală din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ca atare, prin încheierea nr.34/F/23.03.2009 Tribunalul Vâlceaa respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând liberarea sa provizorie sub control judiciar, cu motivarea că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1602Cod procedură penală.
Curtea, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit art.3856alin.1 și 3 Cod procedură penală, a constatat că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, curtea constată că simpla îndeplinire a condițiilor formale prevăzute de lege cu privire la liberarea provizorie nu poate conduce automat la admiterea cererii, aprecierea temeiniciei ei fiind necesar a fi raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat.
De asemenea, curtea constată că, în mod corect, tribunalul a considerat admisibilă în principiu cererea de liberare sub control judiciar, chiar și în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mare de 18 ani. Și aceasta, deoarece este necesar ca instanța să se pronunțe întotdeauna în astfel de situații pe fondul cererii având ca obiect liberarea provizorie pentru argumentul pertinent că neîndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege pentru cererea respectivă nu echivalează cu inadmisibilitatea ei.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat presupunerea că inculpatul a participat la activitatea grupului infracțional organizat de A prin lansarea de oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line și a oferit suport altor membrii ai grupului prin schimbul de informații cu privire la noi moduri de operare sau optimizare a celor practicate, la obținerea unor date de înregistrare pe site-uri specializate în vânzări on-line, divulgarea unor puncte vulnerabile ale unor site-uri de comerț on-line, precum și a unor metode de ascundere a identității electronice, etc.
Drept urmare, activitatea acestuia se desfășura pe linia comiterii de fraude informatice asociate cu înșelăciunea împreună cu și.
În cauză nu s-a încheiat însă administrarea probatoriilor și subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, care impun în continuare privarea de libertate a acestuia, curtea apreciind că lăsarea în libertate a recurentului la acest moment procesual ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este judecat.
Ca atare, încheierea pronunțată de Tribunalul Vâlcea este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va fi respins.
În baza art.192 Cod procedură penală, inculpatul-recurent va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și -, născut la data de 25.12.1982 în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Râmnicu V,. nr.5, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A, împotriva încheierii nr.34/F din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
