Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 232/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 232/
Ședința publică din 02 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Argeș reprezentat prin procuror
G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul, împotriva încheierii nr.39/F/30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică,a răspuns inculpatul în stare de arest asistat de avocat din oficiu în baza delegației nr.1396/2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală apărătorul s-a consultat cu recurentul.
Recurentul precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu de instanță.
Reprezentantul parchetului și apărătorul recurentului, având pe rând cuvântul precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În motivarea cererii se arată că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Se precizează că inculpatul-recurent nu a aderat la un grup infracțional, necunoscând membrii grupului la care se susține că a aderat. Se precizează că inculpatul nu are antecedente penale și s-a prezentat în fața autorităților de câte ori a fost nevoie, cooperând cu acestea.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune cocluzii de respingere a recursului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică,iar pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Se apreciază că există probe și indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală. Pe lângă acestea, se apreciază că există și condiția care justifică necesitatea privării de libertate în cursul urmăririi penale determinată de scopul măsurilor preventive, de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, de a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală și de a fi la dispoziția organelor de urmărire penală, de gradul de pericol social al infracțiunilor stabilit în funcție de pedepsele prevăzute de lege, de circumstanțele în care au fost săvârșite, de ecoul produs în opinia publică.
Inculpatul. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.39/F din 20 martie 2009, Tribunalul Vâlcea, în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, iar n baza art.192 alin.2 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 19.03.2009, inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 și art.215 penal, aflat în stare de arest preventiv, a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii a arătat că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu și este și întemeiată, inculpatul precizând că nu a aderat la un grup infracțional, necunoscând pe membrii grupului infracțional așa cum susține acuzarea și că presupușii autori ai infracțiunilor pentru care este urmărit nu sunt cercetați și arestați în dosarul Recunoaște că a deschis conturi la o bancă în Austria în care s-au virat niște bani fără a cunoaște însă de către cine și de unde proveneau acești bani, iar singura persoană pe care o cunoaște este, din același oraș de domiciliu și care se află în stare de libertate. A mai arătat că nu are antecedente penale, nu are înclinații ilicite și că s-a prezentat în fața autorităților de câte ori a fost nevoie.
Analizând motivele cererii în coroborare cu probatoriul administrat și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a constatat că cererea formulată de către inculpat, deși admisibilă în principiu, este neîntemeiată.
Astfel, s-a constat că prin încheierea nr.57/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, în baza art.1491alin.9 raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, reținându-se că acesta a aderat la grupul infracțional, ridicând banii obținuți în mod fraudulos ca urmare a utilizării informațiilor transmise de membrii rețelei. Învinuirea este susținută cu analiza SMS-urilor, interceptările convorbirilor telefonice autorizate conform legii, cu acțiunile de filaj efectuate de organele de poliție. S-a notat că infracțiunile pentru săvârșirea cărora este cercetat și acuzat inculpatul, reprezintă una din cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu impact social deosebit, iar judecarea inculpatului în stare de libertate în această fază procesuală ar echivala cu încurajarea tacită a sa și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. În plus, s-a subliniat faptul că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Tribunalul a apreciat că punerea în libertate a inculpatului ar reprezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, prezentând riscul ca acesta să persiste în activitatea infracțională, dată fiind modalitatea relativ simplă de săvârșire a acestui tip de infracțiuni, caracterizate de sentimentul de securitate pe care făptuitorul îl are în lipsa unui contact direct cu victima infracțiunii, de aparenta lipsă a mijloacelor materiale de probă și de ușurința dobândirii de sume importante de bani.
S-a notat că declarația dată de către inculpat în fața tribunalului, prin nesinceritatea afirmațiilor, nu poate contura în favoarea inculpatului încredințarea instanței că liberarea provizorie ar fi o măsură adecvată pentru buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, din declarația dată în fața organelor de urmărire penală (37 din volumul 53 al dosarului) rezultă indicii temeinice că inculpatul a cunoscut, chiar dacă nu din primul moment, existența grupului infracțional la care a aderat, a participat activ la activitatea infracțională prin deschiderea de conturi pentru încasarea sumelor provenite din fraude pe internet, chiar și după ce a luat la cunoștință de proveniența banilor și a racolat și alte persoane în vederea realizării de activități infracționale, racolare realizată chiar și pe teritoriul României, toate acestea demonstrând o implicare activă în realizarea scopului grupului infracțional.
În consecință, dat fiind că potrivit dispozițiilor art.1602Cod procedură penală un atare beneficiu (cel al acordării liberării provizorii sub control judiciar), este o facultate a instanței - în funcție de natura, obiectul infracțiunii și alte elemente pe care organul judiciar le poate lua în considerare - și nu o obligativitate, așa cum rezultă din dispozițiile art.1602alin.1 Cod procedură penală, în care se menționează termenul "se poate acorda", s-a reținut că în speță există indicii că liberarea provizorie a inculpatului ar putea perturba atât desfășurarea procesului penal, cât și ordinea publică, iar instanța, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, nu are certitudinea că liberarea provizorie a inculpatului reprezintă o măsură preventivă adecvată pentru buna desfășurare a procesului penal, desfășurare care impune implicit siguranța desfășurării normale a relațiilor sociale prin neperturbarea ordinii publice.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând liberarea sa provizorie sub control judiciar, cu motivarea că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1602Cod procedură penală.
Curtea, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art.3856alin.1 și 3 Cod procedură penală a constatat că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Din cercetările penale efectuate a rezultat că în cadrul grupului infracțional condus de (zis ), de activitatea de retragere a banilor rezultați din fraude era responsabil și care, alături de alți coinculpați, recruta și coordona pe, G, Post, și.
De asemenea, există indicii temeinice conform datelor informative primite de la unitățile bancare că printre persoanele care și-au deschis conturi în Austria, în care au fost virate sume de bani provenite din fraude, a fost identificat și recurentul-inculpat, suma încasată fiind de 22197 euro.
Din convorbirile telefonice purtate, dar și din declarația sa (42, 43, vol.53) rezultă că acesta era în legătură cu inculpatul, care organiza activitatea infracțională în Austria, în scopul deschiderii de conturi bancare pe numele său și ridicarea sumelor de bani încasate prin fraude informative.
În condițiile reținute, referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, curtea constată că simpla îndeplinire a condițiilor formale prevăzute de lege cu privire la liberarea provizorie a recurentului-inculpat nu poate conduce automat la admitere, aprecierea temeiniciei cererii având acest obiect trebuind raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat (ÎCCJ, nr.3958/2004).
Într-un interval scurt de timp, cât a stat în Austria, inculpatul perseverat în comiterea unor infracțiuni în urma cărora s-a produs un prejudiciu considerabil (victimele fiind în număr de 815), colaborând cu membrii din grupul infracțional (, și ) și astfel contribuind la propagarea unui fenomen care a căpătat o amploare deosebită pe raza județului V și în străinătate, putându-se astfel fundamenta concluzia, în opinia Curții, că odată lăsat în libertate inculpatul ar putea comite și alte infracțiuni.
De asemenea, trebuie menționat că dosarul se află în faza prezentării materialului de urmărire penală, iar lăsarea în libertate a inculpatului poate fi de natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, chiar prin posibilitatea influențării învinuiților și inculpaților cercetați în cauză și a căror identitate nu a fost recunoscută de acesta.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de fond de respingere a cererii de libere provizorie sub control judiciar, astfel că, în conformitate cu prevederile art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea, la rândul său, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul-recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr.39/F din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
