Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 249/ Dosar nr-
Ședința publică din 17 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror șef secție judiciară - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul ales al inculpatului, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Apărătorul ales - avocat pentru recurentul inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul ales susține că la art. 136 alin. 1 Cod procedură penală sunt definite cele patru măsuri preventive ce se pot lua pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Temeiul reținut în sarcina inculpatului îl constituie dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit prevederilor art. 23 alin. 10 din Constituția României, raportat la art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, o persoană arestată are dreptul de a solicita liberarea provizorie sub control judiciar. acestei prevederi în textul constituțional are copul de a întâmpina garanțiile pentru care art. 23 din Constituție vizează libertatea persoanei, precum și pentru a se da eficiență scopului procesului penal astfel cum este definit în art. 1 din legea procesual penală.
Se constată însă cu regret că în activitatea instanțelor de judecată, fie la urmărire penală, fie în cadrul judecății, această instituție prevăzută de legea procesual penală este aplicată cu reținere.
Este adevărat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru un adevărat palmares infracțional, dar solicită a se constata că inculpatul nu se află în nici una din situațiile prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală.
Subliniază faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a avut o poziție constantă de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor din 2008, dar și împrejurarea că inculpatul până în luna februarie 2009 nu a prezentat pericol pentru ordinea publică, fiind liber, iar organele de cercetare penală cunoșteau faptul că inculpatul a comis una din infracțiuni.
Apărătorul inculpatului susține că potrivit dispozițiilor art. 52Cod procedură penală, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre definitivă, iar măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme într-o antepedeapsă,
Inculpatul prezintă suficiente garanții că nu va încerca să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului și buna desfășurare a procesului penal, astfel încât instanța are posibilitatea potrivit art. 1602alin. 3 Cod procedură penală să impună inculpatului o sumă de obligații pe care să le respecte.
solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că scopul măsurii preventive poate fi atins și garanțiile prezentate de inculpat să fie exprimate realmente în practică.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică încheierea pronunțată de Tribunalul Brașov. Instituția liberării provizorii sub control judiciar nu este o instituție care funcționează cu dificultate în practică, dar raportat la infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, măsura arestării preventive se justifică și nu a depășit termenul rezonabil
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorului său ales.
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Brașov în baza art. 160/8 alin.6 Cod procedură penală a respins cererea formulată de inculpatul având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a arătat că liberarea provizorie sub control judiciar este o facultate pe care o analizează instanța de judecată și, deci nu o măsură obligatorie ce se dispune față de orice persoană privată de libertate.
Astfel a constatat îndeplinite condițiile obiective pentru formularea cererii, în speță, este obiectiv încuviințată, persoana care a folosit-o este una dintre cele cărora legea le conferă beneficiul acesteia și are pertinență funcțională.
Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se circumscriu tezei reglementate pozitiv de lege, astfel că toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
În acest moment procesual dosarul se află la începutul cercetării judecătorești, urmând a fi audiat inculpatul, administrate probe pentru justa soluționare a cauzei.
Se constată că, deși inculpatul nu se regăsește în vreunul din cazurile prevăzute de art. 160/2 Cod procedură penală, timpul ce s-a scurs de la data luării măsurii preventive, de aproximativ 3 luni, face ca temeiul prev. de art. 148 lit.f pr.pen. să nu fie în acest moment compatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar.
Motivele de ordin familial invocate, starea de boală a părinților, minoratul copilului său, dorința de a-și întemeia o familie, precum și obligațiile prev. de art. 160/2 alin.3 și 3/1 Cod procedură penală nu sunt de natură să înlăture pericolul pentru ordinea publică.
Împotriva hotărârii sus menționată a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea cererii față de drepturile conferite de Constituția României și dispozițiile legii procesual penale.
Atât Constituția,cât și legea procesuală permite când inculpatul îndeplinește condițiile prevăzute de lege și față de temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, instanța are posibilitatea să impună inculpatului respectarea obligațiilor de supraveghere.
Față de poziția procesuală a inculpatului, dar și având în vedere împrejurarea că până în februarie 2009 acesta nu a prezentat pericol concret pentru ordinea publică, este un om responsabil, are un minor în întreținere, se impune punerea în libertate sub control judiciar.
Recursul nu este fondat.
Inculpatul, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din 23.03.2009 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 24 alin.2, art. 27 alin.1, 5 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 25 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, fiind arestat preventiv potrivit încheierii nr. 4 din 29.01.2009 a Tribunalului Brașov, temeiul constituindu-l art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Așa cum a reținut și instanța de fond, din punct de vedere formal cererea de liberare provizorie îndeplinește prevederile art. 160/6 Cod procedură penală, însă analizând pe fond, având în vedere împrejurarea că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni grave, circumstanțele sale personale nu sunt de natură a înlătura pericolul pentru ordinea publică și sentimentul de temere și îngrijorare al societății.
Prin urmare, în baza art. 385/15 alin.1 pct. 1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 15.04.2009 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.AM/27.04.2009
Tehnoredact.DS/28.04.2009/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Elena Barbu, Laura Popa
